Cerul cu nori, poveste si-un gand-rugaciune

Ce  mai daruri...
Conexiunea asta instant,  care ne trimite cu gândul la iubirea din care venim si puterea noastra de a transforma? Si puterea ta. Aceea de a re-transmite.
Cum asa?
Uite-o poveste! Citeste-o cu inima, pe-ndelete... si las-o sa-ti spuna talcul.
(C-apoi vreau sa urc un munte, s-am zis sa mai scriu un gand... ca tot s-a tinut pe cuvant: a vrut sa fie "citit" si raspandit... De tine depinde.)
:)

Ipoteza:
Familie.  Familie de nori.
Furtuna-ntre nori plini de amintiri nedeslusite. Adunate, cate si mai cate.
O provocare, care sa declanseze o activare: vânt.
Vantu-i... variabila ?
Tunete, usi tari de cer, apoi ... exclamari.

Element-solutie, propus inainte de rezolvare:
"Ma rog la Dumnezeu sa vina soarele, sa se faca senin!"-asa striga un glas adolescentin de norisoara, doara-doara s-o petrece de data asta ceva.

Un fulger sclipi luminos pe cer! E apel!
Suna Nor-Calator.
E plecat intr-alte zari, tot pe cerul nostru, in peregrinari.
E fratele de pe-un sector invecinat, cu bucurie si iubire innobilat, acolo e nor alb. Tata-nor ridica receptor. Se face calm cerul.

In pauza iscata-ntre reprize de furtuna...

Mami-nor vine si-ntreaba pe Norica, noara-doara, cumva a anuntat ea pe Nor-Calator de furtuna de pe cerul lor?
Nuuu... Nu mai e Norica salvator.
Ca uite.. furtunile si-au urmat oricum mersul lor. Cati ani...
Nuu... Nici ca l-a sunat ea pe fratele ei sa intervina. S-a lamurit in schimb. A fost un gand-rugaciue care s-a aprins, mai sus, in cer, asa... faclie.
O intrebare-a fost. Si ce raspuns a primit!!

Norica se bucura cu sufletul tot.. I-a lua-o in zbor "multumescul" catre Dumnezeu, ca i-a ascultat rugaciunea, asa, pe loc.

"Copilarie", simti  Norica sa-si mai zica-n gand... "cum am uitat, ca puteam sa ma mai rog la Dumnezeu de-atatea ori... Ca eram copil-nor si eu, gata sa ma transform asa... in samanta de furtuna la fiecare adiere de vânt.... Ma rog, de-acum, prin fiecare zbor, prin orisice cuvant..."

Daca ...au norii cuvinte?
Priveste cerul in zile diferite. Felul lor de a transmite.

Dumnezeu e mereu aici. Si-al oamenilor, si-al norilor si-al furnicilor, si-al zorilor.
Mereu.
*
Apoi, Nora, i-a mai spus si mamei-Nor inca ceva:
"Poti sta sa te linistesti, aici langa mine. Calma. Eu am ceva de invatat."
Nor-mama a plecat.

Din intamplari adevarate, preluate cu iubire din suflet transformate.
***
Când te gandesti, cate asemenea povesti au sa se transforme, la fel,... care-i treaba fiecarui om, ori nor, deopotriva?
...
Te-astept cu un raspuns, frumusel.

*
Simona, cu drag, si-o invitatie la fericire!
Aici la un seminar, despre  Prosperitate.

(Acu' caut titlu pentru poveste... C-am scris-o, muntele m-astepta...
care este....?? Da mai sus cursorul, ca s-a scris. Si fotografia....? Gasim.
Logica inimii...? Crede-n tine.
Aferim!)