Dor(a). Alegeri cu sufletul

Știi și tu... semnalul acela din zona stomacului, mai sus, îi spui coșul pieptului... unde apare senzația de aprobare, când o acțiune e pe măsura luminilor tale interioare?
O știi.

Când faci cunoștință cu tine, cel ori cea care ești, sufletul reușește să se dezvăluie ție dincolo de poveștile cu care te întâlnești în viață. Povești care, de altfel, au rol drag adică despre tine, limite, sănătoase, valori reale, te învață.
Ce vrei să spui, Dor(a) Azi?
Descoperit-am că încă învăț să-l spun pe ”Nu”, cand ceva e diferit de mine.. Și de spun da, mă ia cu nesomn, pulsează acolo unde-ți povestii eu la început un mare semn de întrebare, de-aproape ”doare” când lași lucrurile să meargă fără girul tău?
Mereu?
De când m-am trezit că știu ce-mi place să experimentez cu bucurie...
Și-acum ce s-a-ntâmplat?
-Încă mă gândesc la poveste, ca s-o expun...
Ei, lasă tonul de om afectat... Îți trece. E important că ai realizat ce e de făcut... 
Și cum mai pot eu, omul s-ajut?
S-ajută singur când are cale diferită.. Te detașezi, o clipă? Merită. Dă-te un pas înapoi. adu-ți aminte cine ești, ce faci și de ce? Cum de vin oameni spre tine, cu încredere? Ce fac oamenii care au nevoie de aprobări, încă exterioare?
Se caută pe sine, căutându-Te, oare?
Hai zi povestea...
Spun...
O cunosc pe Maragareta de când era fetiță-n clasa-ntâi. Două fundite impecabile, senin în privire. Bucurie de copilărie. Așa mi-o amintesc.
Iubea să descopere, cu uimirea aceea de cercetător în acțiune fiecare întrebare a ei era o provocare spre cunoaștere.
Am lucrat împreună o vreme, pentru a înțelege de unde vine iuțeala ei și mai ales ce îi hrănește dorința de nou. Antrenamente- bucurii.
Așa.. și?
Peste câteva zeci de ani, fiindcă știe poate senzația pe care o simțea, lucrând împreună, mă caută să opinez despre un proiect al ei, de tânără cu responsabilitate. Vârsta? Era cea a copilăriei. Ce-a trecut de-atunci? Vreo câteva medii noi de învățare, oameni , situații, experiențe cu potențial de determinare-schimbare.

Excelent!
Doar că -mărturisire înainte de toate,  în domeniul în care îmi cere expertiza, eu-s novice. Și mai mult, sufletul îmi zice că treaba aceasta e diferită de mine.
Minunat! Atunci?
Cum vine ideea aceasta, că Margareta își pune în cuvinte toată încrederea sa în aprecierea mea?
...
Ce răspuns i-ai dat?
Potrivit cu senzația de mai sus de stomac.
Că eu-s antrenată pe domeniul meu de cercetare. Că scriu, cu tine-n gând, că te-ntreb la orice pas, ce-i de făcut.
Înseamnă c-ai priceput.
Atât?
Atât.

Mulțumesc!

Cu drag despre responsabilitate si recunostinta; pace

"Iesi copile cu parul balai ..."si surade si Azi vremii sa fie bucurie. Vrei sa fie?
Sau, altfel:
Fă, Doamne cald mugurilor primăverii din sufletele noastre!
Cald să crească...

Vreme minunata-n suflet ca sa facem primavara si-afara, Om drag!

Ce spui, primesti?
Drept e ca are si primavara a c t i u n i l e sale! Si... cand o-nflori din ganduri de-ale tale....cum devine??
Ma uit pe fereastra si inteleg ca tu cu sufletul zambesti, dupa florile de pe ramuri de arbori deja...Stii, nu-i asa?
Uite cum s-a intamplat.. Veni asa un gand....
"O-o..." Poate si tu in copilarie, cand descopereai ceva, exclamai asa...
O-o..
(Eu, da).
M-am facut invatatoare ca sa iubesc copiii..
M-am facut invatatoare fiindca iubesc copiii.
Invatatoare m-am facut fiindca descopar ce copil sunt.
Numa' ca incep sa stiu. Din "eu sunt, ma fac".
(Joc de cuvinte inaite de-o alergare, cand pe-afara soarele se joaca de-a stralucirea argintie cu martie...)
Apoi ponesc.
Conduc spre locul unde vreau s-ajung si-mi urmaresc alt gand...
Ce soare rasare-nainte . Se lumineaza calea. E draga sarbatoarea.
Cat de frumos se vede Brasovul scaldat de soare, intr-o zi de lansare de carte!
 Megeam fireste la o lansare de carte, hotarata ad-hoc., combinand bucuria, stabilita asa fugar si cu o alergare. Asa ca m-am echipat corespunzator... pe motiv ca domnul scriitor Ion Popescu Topolog (Vara acea cu Stefi) mi-a purtat noroc la bacalaureat in 1994.
Ce m-astepta?
***
...e ceva -la nivel sufletesc care se isca intrebare: de unde sa pot simti atata maretie, din ce taramuri, oare...
De unde atatea minuni, numai cat le-ai gandi si-apar?
....
Pot eu sa simt atata bucurie?
Uite ca.. da.

Si..explicatia??
Una. Dumnezeu.
Si copiii.
Apoi ai mei. Si tu. Cel care citesti aici.
Cel cu care ma-ntanesc in fiecare zi.

Si eu. 

Mi-am intalnit doi dintre autorii de viata implinita preferati. Ma pregatisem de-o lansare, imbracata in haine de..alergare. Mergeam sa-l revad pe domnul scriitor care m-a asistat la bacalaureat...Si..
Si-am "dat" la Targul de carte-spun am dat fiindca daca ma pregateam , nu stiu cum ..bucurie gestionam.....- am avut sa repet fericirea traita sa fiu la un pas de Niculina Gheorghita, sa iau o carte, care-mi intregeste colectia si-apoi sa-l ascult pe domnul profesor Dumitru Constantin Dulcan despre Sensul vietii acum, aici pe Pamant. A grait raspicat despre pace. Solutie. Si eu cred in pace. La asta muncesc cu mine. E pacea noastra laolalta pacea din lume.

Ce sa-ti mai spun?
De ieri cutreier dupa o padure..am si gasit-o pe la Poiana Marului..si tot de ieri in suflet..cant... Azi scriu, maine Multumesc iar.


Ma tot gandeam cum de Brasovul s-a luminat asa  sarbatoare...
Poftim iubire...ia cata poti si mai vino.. Asa pareau .cartile din Targul de carte sa graiasca...

Si... 


Cand rugam copiii sa cante Primaverii, s-o rugam si-asa sa vina..ca are rost, ca are sens, ca-n suflete aduce bucurie si lumina!  Vrei?
Hai, cu Primavara-ntai in gand si tu vrei sa fii o floare...?, Eu chiar vreau s-alerg cu drag in parcuri si pe strazi cu soare....

In cazul acesta, re-cunosc:

Recunostinta pentru fiecare clipa prezenta respirata pe Pamant te inalta in implinirea vietii tale aici.
E descoperire traita, poate cu scopul acesta, personal.
Recunostinta e a-l simți pe Dumnezeu alături de tine, la pasul tău înainte, in bucuria simpla a lui A FI.
Aducere-aminte ca fiind Lumina pentru atatea suflete, toate cele din jurul tau, oricine ai fi tu Om.
Re-cunoștinta e a face, iar cunostinta cu El.
A repeta binele care esti in viata ta inseamna a te inalta. A da mai departe prin ceea ce esti, la fel.
***

"O-o..." Poate si tu in copilarie, cand descopereai ceva, exclamai asa...
O-o..
(Eu, da).
M-am facut invatatoare ca sa iubesc copiii..
M-am facut invatatoare fiindca iubesc copiii.
Invatatoare m-am facut fiindca descopar ce copil sunt.
Numa' ca incep sa stiu. Din "eu sunt, ma fac".
  "Poti darui doar din ceea ce ai. din experienta a ceea ce ai trait, construit singur, in propria ta zbatere, durere, straduinta, efort. Si nici chiar atunci nu iti poti asuma ca tu ai schimbat oamenii! Oamenii se schimba doar pentru ca vor si pentru ca Dumnezeu este acolo!" spune frumos Karin Maria Taulescu de la Natura Divina.
Acum chiar ca poti iesi la o-alergare... 


Cu recunoștintă, invitație la multumire sufletească.
De-aici bine, bucuria, viața știu să-nflorească!
Simona, cu drag!

Îndrăznește să crezi! Dor(a) și 3 dorințe împlinite instant

Firește că există o cauză.  Toate visele au un gând inițial de pornire. Ca pornirea de pe loc cu automobilul, cu trenul, cu carul...chiar. Pleci de undeva, ai primul hotar.
Un izvor.
Poți să ți-l imaginezi și tu, drag cititor...
O sămânță care udată cu credință, muncă și iubire a dat ca dar o înflorire...
Stai nițel că explic.. vorbi Dor(a) cu gândul ei observator care o atenționă că scriind oamenilor ar face bine să-i privească în ochi, a înțelegere.
Vine și-o rugăciune-Mulțumesc care să sprijine înțelesul cu inima. Așa...
S-a costumat într-o zi de bucurie că împreuna cu foarte isteți copii-cei cu care lucrează la Școala Bucuriilor și a ”descurcatului” cu ele, pentru care se exersează maniere, unde schimbul de bine e ca acordul dintre subiect și predicat, cu dublu sens...adică.
Reluăm premisa? Costumul adică rolul de personaj de poveste.
În ziua când l-a ales a avut Dor(a) o agendă cât săptămâna...
Vrei o exemplificare de zi plină?
Adu nițică răbdare până își găsește pagina-n agendă Dor(a) că-i pregătită să împărtășească....
În timp ce caută pagina, gând-întrebare...
”Și dacă-am câștigat la Loto?? Văd eu, mă descurc. 
:) ”
Ai ținut minte, cred, dintr-un episod concludent de pe-aici de pe InvitațiLaFericire că Dor(a) și-a procurat recent un asemenea bilet. Că-i prima condiție, să ”întri în competiție...” Încă așteaptă Univesul ca tânăra să-și verifice șansa.  Cred că se mai antrenează ...

Așa... iată ziua:
Dimineața, ritualul de Mulțumesc zi nouă, acasă.
Hidratarea  tot de dimineață.
Fructele (hrană vie)
...Exercițiile fizice revigorante
Programul cu copiii minunați (rugăciunea de fiecare zi care aduce strălucirea sufletească în orice-ai face, să experimentezi și tu, ca obicei și aici cu bucuria din suflet, de vrei, să vii...)
Ziua a fost una în care au fost încununate roade de capitol nou în Comunicare conștientă - de la minte cu inima prezenta- așa se cheama isciplina școlară pe care o parcurg împreună la școala prezentului, Dor(a) și copiii minunați.
S-au întâlnit, costumați astfel, un Vrăjitor din Oz, o Prințesă a Igienei, un Prinț care-a fost broască și s-a transformat astfel, dintr-un gând puternic, chiar de era mititel... Și Leul care-și căuta inima a venit la întâlnire.
Ce-a urmat?
A fost... așa:
O reprezentare la scenă deschisă cu spectatori, cu adolescenți și alți colegi de nou, inedit, creativitate, care-s oriunde în sufletele minunate toate, numai de le-ai căuta....
Zâmbete la tot pasul prin minunata școală pentru că a fi sărbătoare, așa în strai de poveste atrage inima să zâmbească...
Entuziasm, cât ziua să sporească!

Concis: dorința 1 îndeplinită. Piesa de teatru scurtă, jucată instant, la scenă deschisă cu copii-actori.
***
Dorința 2 s-a realizat aproape succesiv, imediat. O ”întâmplare"... și ce dar!
 Dor(a) și adolescenții dintr-o clasă de gimnaziu sau...cum descoperi că așteptările despre oameni sunt poveste pe lângă comorile din inimile lor deschise.
Dorința 3 e-un fel de..copie la indigo, cu alt scenariu:  o întâlnire cu tine, printre alte pasiuni-adolescentine. Chiar așa...O împărtășire de experiențe comune, cu alți adolescenți-vise minunate, bune ale omenirii, strălucitoare în Azi. cum a fost? Ca un vis împlinit! Atâta frumusețe adunată într-o clasă de copii/adolescenți am găsit...


 Dor(a):  Mulțumesc zi de zi, pentru bucuria de a inspira prezent din a trăi și   a fi printre oameni,  între  copii.

Verific și biletul acela, precis. Cel de la Loto. Când am câștigat, prima consecință a gândului deja manifestat...am s-o mărturisesc! Am zis... 

Bine-bine.. și Dor(a) în ce personaj s-a costumat?
Într-un motan încălțat. 
:)

 

Dor(a) și întrebarea de pe-un nor, de deasupra muntelui de credințe interior

O cunoști deja.  E un sentiment-"ea". 
O teamă am crezut întâi că este,  ghemuită fiind ca un copil, la pieptul mamei, undeva mai sus, pe-un nor, de plexul solar, soarele interior ... Stă singură câteodată acolo, cocoțată pe-un pisc aproape de cer și în momente-știe ea în care-începe să cânte....
Întâi credeam că plânge....
Așa o simțeam de nouă. Noul vine uneori ca un semnal de trezire în dimineață.
Era ca o frunză în rouă...
Cine?
Cine este? Despre ce desenezi tu aici poveste?...
E un semn de-ntrebare. Atât. Se transformă mereu în ce-aleg eu.
Iar faci ceva ”înalt”, pare să-ntrebe întrebarea cântând un la, drept acord în gama sufletească, sol, fa și apoi urcă sol, la, si, apoi un alt la, tot la, sol... numai cât să se-avânte melodios în sus spre un do de final de octavă și iar intonează  un si ca să se-oprească pe-un la ce-aduce echilibru prezent.
Cântec conștient...
Dacă înalt înseamnă să descopăr cine sunt prin tot felul de experimentări...înseamnă că da. Că-i așa.
Și ce-i semnul acesta de întrebare?
E.... Ce-mi doresc de fapt eu să trăiesc acum? Aceeași cale? Alt drum? Și cum?
:)
E desfacerea aceea de boboc în floare.  Acea splendoare.Când privești spre rădăcini, vezi printre țepi, o cale dreaptă, când întorci ochii spre sus, pe-aceeași rută clară, înainte rod te-așteaptă.

Un fel de solutie cand provocarea e a altuia, esti intrebat daca ajuti, alegi ca da

Vreme potrivita, Azi, de un inceput de altfel de curs la care am participat,in 2013

Despre solutii la provocari

Cursul in sine e bucuria inimii mele, printre atatea altele pe care mi le daruieste Dumnezeu.

Ce e de-acolo de pomenit aici e urmatorul gand.

Exact la debut, dupa ce fiecare participant, atunci cunoscandu-ne ne-am prezentat,

(Cum sa-i zic, cu inima astfel, c-a fost minune si iar binecuvantare faptul c-am ajuns sa o cunosc) ... deschizatoare de suflet pentru mine, om frumos cu-asa o pace in suras si in privire a inceput, ziceam ,asa...

"Prietena mea are o fiica, de 20 de ani. Aceasta a plecat in Paris si de la aeroport s-a ratacit, mama ei nu mai are veste de la ea..

Va rog pe fiecare, daca binevoiti a ne ruga impreuna sa gaseasca drumul, sa-i fie bine..."

Toti -eram zece- am simtit si am incuviintat sa facem exact asa. Ne-am prins de maini, in cerc si-am inceput sa ne rugăm:

-Doamne ajută pe ....(numele tinerei) să fie teafara si sa ajunga la destinatie cu bine."

Auzeam , asa cu ochii inchisi, de langa mine, cum ceilalti oameni din cercul in care ne rugam spuneau ca vad, ca simt ce se intampla cu fata.
Asa afirmau. Eu..? ma rugam,  Atat. Fara sa-mi pun intrebari. Ma simteam intre oameni cu suflet, ma simteam bine, ma simteam in siguranta, venisem sa invat, asa cum ma simt frumos si-n alte intalniri cu oameni.

***

Ne-am rugat asa, apoi am trecut la a invata ca rugaciunea si increderea in bine sunt cai care duc la rezolvare.

Focus= atentie,

concentrare.
Si ..da. Tanara a ajuns in siguranta. In a dtreia zi de curs am aflat despre asta. Noi ne-am rugat 10 in Brasov, altii in alte parti ale lumii, toti cei care sustineau cursurile0 ThetaHealing, la vremea aceea- trei zile la unisoan. Toti prietenii facilitatorului au facut aceasta.
Acum ca imi amintesc...
Asta cred ca putem face alaturi de cei care trecd prin teste ale vietii lor. 
Pacea si binele, dincolo de zogomot care tot zgomot seamana... 
Calmul e de exersat.

Tanara, cu siguranta c-a facut ea ceva.  A ajuns unde era asteptata, fiindca a gasit drumul, s-a indreptat acolo, cu piciarele ei. Aceasta e solutia in care cred.

Un experiment?

Simplu, usor. (Suntem la nivel subtil energie. Informatie. Studiu-Fizica cuantica)

Intr-un moment de relaxare-3 respiratii profunde priveste cele doua degete mari de la maini.

Rosteste repetat, ca o comanda degetului mainii drepte s[ creasca. Exact asa.

Spune rar, afirmatia(informatia). Apoi constata. Cum e?

***

Studii serioase arata ca stirile privite-dupa natura lor sporesc numeric cazuistica descrisa, fenomen remarcat timp de 5 zile de le prezentare.
"Descarcarile" de alt[ natura decat dele potentatoare, creatoare multiplica. Cand constientizam, putem alege unde si cum stam. 
 

Stirile despre olimpicii nostri or scoate la lumina tezaurul romanesc genial.

O fac deja. Sunt aici, unde le cauti, in loc sa fie unde esti dirijat sa privesti.

Orice obicei are nevoie de o perioada de instalere. Inveti sa conduci in 30 de zile apoi exersezi viata-ntreaga.

La fel, cu oricare obicei, se intampla... ca un ritual. Unele popoare se roaga zilnic la ora 17. Orele fixe formeaza deprinderi de viata. Simplu.

Cred ca incepem sa constientizam ce anume, prin ganduri si cuvinte, prin povesti pe care le repetam invitam in viata noastra.

***

Atentia si vointa sunt stelele ..sufletului tau. Cand iti asculti inima ele stralucesc de bine.

Dor(a) își cumpără regulamentar bilet

-Ce faci, Dor(a)?
-Acțional, concret mi-am cumpărat un bilet...
-Bilet:? La ce?
-Mi-am cumpărat bilet la Loto.
-Si-ai verificat? S-a ”jucat” șansa ta?
-Stai așa...Că și eu mai petrec, programat nițel cu mintea-n jocuri noi să primească provocarea, știi și tu. E calea cea mai simplă să afli ce să faci, cum să faci ce vrei și știi tu. Câștigul imediat! Da-i provocare...
-Adică, pe-nțeles, așa...?
-Adică, mă pregătesc mental să câștig. Îmi revendic victoria și o duc apoi zi de zi cu mine-nainte.
-Ha, ha, păi tu când te-ntrenezi de-o viață pentru bine și ușor....
-Pot? ...  Rugăminte:...
-Cât vrei?
-Cât vreau, de unde?
-Din câștig.
:) Tot ție îți rămâne....

***Cu cine povestește Dor(a)? Cu gândul..la concret  :)
Da' chiar c-a cumpărat bilet.

Trecem aici și PS-urile?
Le-aduci din agendă?
Iaca...
Când rătăcit-ai soarele printre nori, ai gândit o clipă să-l cauți între flori?

Dor(a). Ce-nseamnă să fii adult?

Primăvară dragă-dragă, or ști ghioceii tăi
Cum s-ar traduce-n cuvinte 
 a fi  adult, a fi matur...
-Acțiuni responsabile, cu temei! strigară într-un glas, pâlc de clopoței serioși, cu responsabilitate, abia din zăpadă scoși. Erau ei, câțiva ghiocei.
-De unde știți? De unde-atâta ison?
-Suntem preciși, l-am văzut noi... pe badea Ion. E adult!
-Adică?
-Adică primăvara devreme, se-apucă!
-Se-apucă.. de ce?
Se-apucă să semene. Se trezește devreme, dis-de-dimineață. Cu soarele odată, l-am observat mereu, an de an.
Ne caută când știe c-ar fi timpul nostru prin pădurice, prin crâng, pe unde are el bucata de pământ și ne povestește...
-Ce vă spune?
-Să răsărim și anu-acesta, că pe pământ vin lucruri bune...
-Așa-i adultul, vorbește cu ghiocei care stau să-nflorească?
-O face badea Ion, ca rugăciune, apoi se-apucă să muncească.
-Eu sigur mai întreb pe cineva ce-nseamnă să fii adult, adică ..”a semăna”.
-Și eu, în locul tău aș verifica din mai multe surse să-nțeleg. Apoi cu inima mea aș putea să aleg.
...
-Mai spun ceva. mai spun ceva, răsare alt glas de primăvară dintre ghiocei, dintre echipa de cutezători.
-Poftim, ce este?
-Adulții sunt responsabil pentru copiii lor. Îi cresc frumos, pentru zbor. De la păsări au învățat.
-Ce minunat!
(va urma)

Destăinuiri de flori de nufăr surori

Povestea o floare mirată  de nufăr, entuziasmată într-un răsărit, de dimineață:
-Dragelor... eu simt c-am mai trăit odată...
Mi-amintesc, senin, de primăvara toată,
Oglinda limpede de apă, parc-o știu ”acasă”;
mai știu cum frunzele apar cele dintâi pe urmă, ne ivim florile, noi dintr-un fel de gând răsucit, viu
Cum zăpada topită suia apa-n lac
mai înaltă... Voi, știți ceva?
-Mă simt uneori ca frunza de verde eu, se-auzi de alături o altă floare de nufăr,
acum boboc cu răbdare...
Și-acum, să fiu floare? O binecuvântare!

Sursă foto: aici

E simplu, e usor, e confortabil, e frumos sa fii intr-o relatie

Dai un gând spre (p)rimă-vară?

Gând cu gand se face iară...
Dragă primăvară!

"Se reîntorc livezile acasă...
În rochiii înflorate până jos.
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii...”

***
Noroc de zborul vânt... care în loc să doară ziua, o mângâie zâmbind cu soarele-n același gand.

Cu gândul la flori și la aripi de zbor, se deschid ferestre larg, las"să vină

primăvară.

E pentru prima dată când se-ntâmplă așa minune. Văd...

Gândurile?

”Unele mătură, altele scutură,”

praful din amintiri și dintre vise.

Calm si pace. 

Zi de primăvară!

5 binecuvântari dintr-o provocare

La o scoala de arici din  pădure- un codru sănătos cu mai multe școli astfel, s-a descoperit ca (acum caut clar sa-mi amintesc ce mananca ei frecvent, ca alimente de baza si ce le distribuie la scoala).. s-a descoperit că se distribuie prea multă... apă. Doar prea multă, altfel, sănătoasă și alcalină.

Iar aricii nu au in obicei atata hidratare.

Au vreun strop necesar? În poveste, unde incipient e totul posibil, mental, imaginam că beau.

Repede s-a intrunit Consiliul de coordonare, au făcut ”înscris” oficial, apa s-a inlocuit pe loc cu... (”o-ooo”, aricii sunt carnivori, iar țepii lor sunt de evitat, parc-ar transmite microbi, s-a precizat in sursa pe care-am gasit-o eu...)

Apă beau?

....

S-a inlocuit apa  progresiv cu urcatul a două etaje de scări , repetate de 2 ori, până la eliminare de apă în exces.

Fiindcă băuseră aricii, cam des.

5 beneficii ale scoaterii din distributie de portie de apa la arici

(Subliniez cu sinceritate, aici ca am evitat verificare...e o poveste imaginată, dintr-o realitate îndepartata)

Se reduce consumul de apa.

Se face miscare.

Se capătă sănătate fizică.

Strălucesc toți aricii de bucurie.

Când esti bine fizic, lumea e ..poezie.

(Ești schimbarea.)

În lumea aricilor si-n regnuri pline de viață și mister, o realitate văzută cu ochii e un efect, care vine dintr-un izvor numit cauză.

Efect dintotdeauna corect.  Ceea ce se vede in dimensiune fizica a fost intai creat mental, sustinut emotional, experimentat prin actiune.

Totul in Univers functioneaza asa.

Un arici care a prezentat ..semne mai evidente de la băutul de apă, alunecase cu vreme  in urmă spre un copil de-o schioapă si l-a intepat, parcă dinadins... E o constatare de observator.

**

Și aricii, ca orice altă minunată formă de viață se concentrează pe soluții. Iși pretuiesc timpul si ei.

Au o întrebare magnifică, la îndemână mereu.

”Ce pot face în condițiile acestea eu?” ”Ce putem face noi?
Treaba aceasta cu apa în exces, distribuită la o școală de arici,  printre lecții și programe...(ce zici?), vine să arate o lecție importantă.
Aricii decidenți și acum la asta lucrează...
Caută soluții și direcții, fără vinovați. Ce fac ei, ce acțiuni întreprind la fața locului îi interesează.
***
Se poate considera așa, oricare provocare pe care și tu, adult,mai cu seama o poți întâmplina...
Extraordinar contează reacția ta față de întâmplările din viață și ce faci spre rezolvare.

Testează și vezi, fără să mă crezi pe mine, cand alegi asa. Pe raspunderea ta.

În loc de final, 
De citit, ori spre relaxare, cu deosebire, o recomandare. Două, de fapt.

Puterea extraordinara a subconstientului tau - Joseph Murphy 

Gradina secreta. carte de colorat si activitati antistres - Johanna Basford

Sursa foto: aici

Intelesuri cu inima

Pentru mai binele impreuna, din coasta sa, Dumnezeu a creat femeia.
Matematica feminina din minte de azi, cu plecaciune si smerenie spune ca-atunci in amintirea celui dintai creat ideea de emotie, feminitate, tumult si inspiratie salasluiesc.
Si reciproca-i asa...
Gresesc?
Senin e atunci, pentru gandul meu... si inima, la fel. Suntem dintr-una. Un cantec cu versuri limpezi din Univers, o melodie suava.
Soarele straluceste?
Si luna.

La inceput a fost creat barbatul.
 

”Lecția cerșetorului”. Dor(a), din copilărie

Învățase precis numerele și relații dintre ele. Știa și despre bani.
Dora era rapidă și în ce privește cititul.
Că  să fie confirmat faptul, nu demult, anul acesta s-a întâlnit cu o colegă de școală primară, care i-a amintit- uitase- cum a câștigat ea concursul de citire rapidă într-unul dintre rânduri.
Era așadar, prin clasa a doua.
Primăvară, flori, gust dulce fotografiat într-un cornet răcoritor...o fetiță care venea de la școală și se oprea să poftească cu gândul, din când în când, la o înghețată. Uneori erau bani, alteori ba. Nu prea înțelegea cum...
Era la fel de rapidă și în ce privește topirea ei... a înghețatei.  Parcă-i citea aroma și răceala savurând cu  iuțeală...Era ”înghețușca blocului”... Un fel de alint.
Într-o zi, cum îți povestesc s-a oprit, în drum spre casă lângă Alimentara.
Ai trăit și tu ideea de Alimentara?
...
Observă atent un om care stătea aproape tare de toneta de înghețată cu 3 lei 75, vanilie toată și aromată...
Omul acela stătea pe loc, întindea mâna și spunea, în cuvinte ce sunau egale:
”N-aveți să-mi dați și mie 50 de bani”?
Îi privea mâna întinsă,  îi urmărea chipul,  cu privirea dreaptă, fixând trecătorii cărora le spunea cuvintele . Mereu privirea îi era așa.
Îl privi o zi, ...și iar câteva, tot așa, în drumul de prânz spre casă.
Își amintește și de reacțiile trecătorilor. Când omul cerea bani  și primea uneori.
”Și dacă nu cerea și stătea acolo pe loc, se mai umplea cutiuța de metal?” se întreba școlărița.
Nu, nu se oprea lângă el, ci îl observa în mers, agale... Parcă știa dinainte că o să-l găsească tot acolo.
Unii dintre oamenii care îl vedeau pe cerșetor, îi spuneau câteva cuvinte în loc să-i răspundă cu bani. Altfel de răspunsuri, o singură întrebare. Omul își vedea de treaba lui. Mereu, cu un gest își însoțea privirea.
Repeta, iar repeta...

Și privea, zi după zi... școlărița. Așa se face că-ntr-o zi,  Dor(a),  a visat că era ea în locul omului de lângă gheretă. Spunea ea cuvintele:
”N-aveți să-mi dați și mie 50 de bani?”
Ce crezi? Acolo în vis, a simțit visând un sentiment pe care nu-l cunoștea.  A,...îl știa.
S-a simțit.. un fel de pasăre. Era, la început neliniștea. Apoi exprimarea. Era ca un zbor cu aripile tale. Le ai, le deschizi și planezi. De-asta sunt aripile.  Așa  juca un fel de rol de-a libertatea, de-a alegerea să semeni cu..., precum a văzut ”că se face”, observând, cu-atenție.
Rezultat? Și-a cumpărat -căci visul fu luuung- o cutie maaare de înghețată în două culori, roz-galbenă, cu 12 lei, așa se adunară monedele... înghețata o știa că abia apăruse, era nouă și-o admirase în cutia gheretei...A mai luat și vreo 3 din cele mai mici, la cornet. Le-a împărțit, acolo-n vis, cu frații ei mai mici.
Cu mama povestind, la trezire, a descoperit că  pruncii cer bani de la părinții lor.
Oamenii mari aleg ei ce să facă. Își asumă, ar zice un adult, de azi.
***

Joc de cuvinte: a cere- cerșetor. Care e partea de învățat...?
Și-apoi:
”Cere și ți se va da”, când munca e-a ta, meritul-al tău. Cât ș ce pare greu...?


Povestea când s-ar citi cu inima, sigur are tâlc. Ce e-n Univers fără vreo explicație, care ”semn”?. Răspunsuri-mulțime vin din ființa ta. Și-a mea.
Cum se citește cu inima? Poate fi așa...
Cu mintea relaxată, fără gânduri multe, cu inima deschisă ca fereastră... Să vină înțelesuri-adevăruri, pe pervaz să poposească.
Să intre, când sunt plăcute, personale.
În pace, așa cred că citim uneori cu inima.

A ”salva”, ”salvator”, roluri, acțiuni

Ce se răspândește cel mai ușor?

Ce e de muncit cu perseverență și spor?
Azi am înțeles:

”Răul” vine în gând, vorbă, faptă, nepoftit. Dă buzna.
Are el antrenament și pentru tine. Alegi când refuzi, că de primit se răspândește vioi... Există ca să fie echilibru. Poate fi înlocuit.)
”Binele” , lumina, bucuria, pacea, echilibrul se muncesc personal.
Padadoxal.
(Și serios).
O cheie bună, pentru un început.

Mai lumină mi-e în „schimbarea începe cu tine”.
Mai clar pricep de ce Pitagora spunea să ne ferim să-mprăștiem o veste rea.
...
Despre a schimba lumea? A-i provoca uimire.
Uimirea schimbă minți și-ajunge-n inimi,  prin exemplu personal de pace.

Dor(a). Prietenul secret

”Daa, Azi,  fac mărturisire!
Am și eu un prieten ”secret”. Secret, cu adevărat secret.
Dor(a) sunt și îl declar!
:)
Mi-am dat seama că am acest privilegiu după ce am citit Fluturi de Irina Binder. Dacă ai citit și tu cartea, înțelegi  cum și de ce mi-am descoperit eu prietenul secret.
Așa e el Universul. Ți-i arătă prin ceilalți oameni cum să te întorci tot la tine.
Prietenul meu secret e ca Irina, profesor într-ale matematicii.
Firește că iubește să citească, înțelege scrierile mele.  Are o infinită răbdare și e onoare să-l detectezi la vârsta maturității.
La semnul de întrebare care a fost bucuria..”cunoașterii” domniei sale s-a aprins de pe cer în suflet și steaua mea.  Că exista.
Un prieten secret e ca un ghid și fie este ori seamănă cu unul dintre îngerii păzitori, despre care sigur și tu știi.
Exact la moment oportun trimite un gând, îl simți, ori explicitează scriind.
Așa... magic gând.
Copiii au toți prieteni secreți. Ia vedeți...
:)
Sunt ei invincibili? Sunt ei îndrăzneți?
Au cu cine se sfătiu, fără să-i critice la tot pasul...
(Iar..., vedeți?  :)  )

Fiindcă tot povesteam de cartea Irinei Binder (nu, nu e prietena mea, Irina cea Coloana infinitului de precisă-n gând) am un colț de rai pe care îl iubesc, ca și ea...

Un colț de rai sufletesc:
”Tati, vreau să-ți mulțumesc pentru Irina. Cred că ai fost un om minunat, dacă ai crescut o asemenea minunăție de fată. (...) Să știi că am grijă de ea, atât cât pot, dar e o mare responsabilitate. E încăpățânată și prea independentă. (...) Nu-i scapă nimic. Ea mi-a răsturnat întreaga lume.”
Spun drept? La ”răsturnat lumi” parcă m-am priceput și eu... La construit? Nu, e autocontrol, pe care îl deprinzi, nu-i greu...
 Un loc din natură pe care și eu îl iubesc:
Cred că fiecare om   are un loc din natură unde se simte el. Un loc unde-i pace totul. Unde-i bucurie și senin.
”Acest loc al meu se află la Plaiul Foii.”
Unul dintre ele.


PS. Prietenul secret?  Un dar! Ai și tu?”

A trăi pe pământ

(De-a Azi)

-Cum e viața pe pământ?
-Grozavă e!
-Infinite posibilități, poți să alegi orice!

-Și consecințele?
-Precum alegerile.
-Când te naști, știi?
-Depinde de lecții.
-Și când descoperi?
-Înveți...
-Te răsfeți...

Dor(a) și Irina. Prietenie peste timpuri: după 20 de ani

Sunt prietene de peste douăzeci de ani, se știu din liceu. Aproape .. 30???
Calculeeez... 27.   3X9.   Doamne, mulțumesc! Cred că prietenia asta vine de undeva.
 
Precizia de ceas elvețian a Îrinei, exactitatea sunt pentru Dor(a) ca și cum ai privi Coloana infinitului a lui Brâncuși și-ai admira: verticalitate! Drum drept! Irina e matematician înnascut. A urmat și această facultate.

Despre poveștile pe care și le spun ori le dezbat la întâlniri de bucurie se pot scrie cărți.
Minunate?
Daa...
Nu au copii.  Deocamdată (?). Subconștient, motivele există pe-un temei la fiecare.
Sunt ele copii binecuvântați  cu părinți minunați,două  fete care-și iubesc părinții, poate încă-nvață, fără condiționare.
 Exercițiul acesta e în funcțiune și Azi. Iubirea pentru părinți. Te naști așa, o-nveți, redescoperită, viața toată.
- Îmi place fantastic că mama își schimbă decorurile, privind la interiorul casei mele, povestește Irina într-o zi la un prânz pe care tinerele femei îl petrec împreună, cu ritmicitate.
La fel și în grădină. Când am plantat un pom nou, privește cu luare-aminte. Apoi se-ntâmplă ceva.
Alege ce, apoi aplică și dumneaei. Așa-i că-i grozav?
-Minunat! Mama mea încă dictează cum e mai bine... Da' cu aceeași iubire, de netăgăduit, se aude și Dor(a). Bine că înțeleg eu care-i explicația...
Pe Irina o cercetează un gând:
”Cine mă-nnoiește pe mine, cu avânt când voi fi ca mama?Că-i important!”
Cu precizie și verticalitate, cel puțin teoretic și transformate, de la Irina cu împrumut, Dor(a) răspunde gândului care-a fost și sonor:
-Câte posibilități să ai? Fie, copilul tău, fie cineva de vârsta ta,  cu antren și receptivitate. Vârsta ta de acum și acțiunile toate inspiră. Vei căuta pe cineva ca tine. Deja știi.

-Iar tu, se-aude iar gândul Irinei. Trăiești conștient, cu picioarele în prezent?
- În fiecare zi mă antrenez!
***

Când mama te admiră... :) îți place sentimentul. Se bucură inima. Chiar când tu înțelegi c-ar fi vreo victorie..a minții tale raționale. Sau..hai să le includem armonios pe amândouă!

Mai mult de-atât știu atâția oameni care s-ar numi pensionari și asta s-ar traduce liber așa: pensionați de la grijile cotidiene, sprințari, cu poftă de viață precum copiii, mai mari, cu discernământ.
Pe cuvânt!

Indicii de poveste: iubire, trezire, a te ridica

Aleg să trăiesc Azi: treaz.

Sunt semne ale Universului la îndemână.

Poveștile

”-Frumoasa din pădurea adormită... mai știi povestea?

-Sigur că da! Frumoasa s-a-a trezit dintr-un somn lung.

-Și finalul, îl mai știi... precis? S-au trezit și oamenii toți din jurul ei?

-Să caut în arhiva sufletească, stai o clipă, vrei?

-Și dacă ai continua așa cum ai dori firul poveștii, cum ar fi?

-Întâi de toate mi-aș aminti că fata s-a trezit c-un sărut.,.leacul numit iubire. E iubirea aceea accesibilă ca înțeles oamenilor, faza de dinaintea iubirii-prietenie, a iubirii-dar.

Prințul a venit și-a adus-o la viață.

(Înseamnă că prințul era deja treaz :) )

Ș-apoi?

_Ș-apoi..fiecare locuitor din regat, cu sărutul inimii, de lumină a fost atins și s-a trezit. A fost de-ajuns gândul, care-a cuprins pământul. A clipit a uimire tot fiecare, a urmat o mulțime de zâmbete.

S-au ridicat de pe unde-ațipiseră.”

Și ne-au lăsat mesajul.

<3

De demonstrat ecuația iubirii, pare că-i treaba pe care Universul ne-a încredințat-o. Se spune că Dumnezeu îți dă ceea ce știe că poți rezolva.

Fiecare din inima sa, cu puterea și înțelegerea pe care o are.

Indicii de poveste: iubire, trezire, a te ridica.