A asculta prin ploi doruri noi

Se-aude in ploaie primavara noua
Parca ar inflori prima din univers in fel minunat, asa
Pamantul tot si-a-mbratisat podoaba de omat si a primit-o-apoi in radacini adanci
Mai are cale, da-i pas spre sarbatoare...
Pas intai.
Cascada de iubire din inalt se canta-n slove marunte
Te-aduce sa stai in loc, sa deschizi fereastra, ori inima..
Sa respiri prospetimea asa.

Asculti?
E-n fiecare soapta de ploaie picurata veste
Iarba cata a-si depana poveste...
Mai stai s-auzi in linistea dintre doua picaturi de senin, claritate
Cum zvon de zbor de randunele-ntorc acasa doruri.
Si-un curcubeu anticipat straluce' azi un gand:
"Venim cu soarele-n amiezi sa ne dezmierzi,
Venim curand..."
Din drag si credinta in primavara, cu elogiu iernii si rabdare...

Cum sa uiti un soare care iti zambeste si iti vorbeste?"

"Ma aflam in Egipt, in fata Marii Piramide. Era, toata acoperita cu un strat apreciabil de zapada alba, pura. In varful piramidei era un soare de o stralucire neobisnuita. ma privea zambitor si ma chema sa urc la el. Evident ca nu vorbea dar erau sentimentele care mi se transmiteau, era ceea ce intelegeam eu.
"Hai, ma imbia soarele cu cea mai profunda caldura omeneasca si cu cel mai afabil zambet posibil, vino la mine!
Si am inceput sa fac efortul de a urca prima treapta a piramidei. Era insa prea inalta si pasul meu nu ajungea pana acolo.
Ma aflam in capatul stang al piramidei.
O voce imi spune sa incerc sa urc prin capatul din dreapta. Si am reusit sa urc prima treapta.
In mana mea a aparut apoi un piolet folosit in alpinism. L-am infipt in zapada de pe piramida si m-am agatat de el pentru a ma putea urca.
In acest moment al visului m-am trezit cu acea lumina zambitoare si imbietoare in minte.
[...] O am in permanenta in minte.
Cum sa uiti un soare care iti zambeste si iti vorbeste?"

In cautarea sensului pierdut, D. Constantin Dulcan

NUMEROLOGIE APLICATA

 

Numărul 9 este suma primelor 8 și îmi dă măsura înțelepciunii: cum am grijă de mine și de corpul meu (deci și se sănătatea mea), cum asimilez ceea ce am primit de la familie, cum îmi depășesc condiția și îmi construiesc propria viziune asupra lumii, cum pun osul la treabă, mă organizez și fac ce zic, cum mă bucur și mă joc cu viața, cum iubesc, cum dau și primesc, cum relaționez cu Divinitatea și sunt recunoscător, cum îmi folosesc puterea și îi influențez pe alții.

Prin 9, devin un exemplu viu, un model pentru alții, prin tot ceea ce las în urmă, prin tot ceea ce se vede la mine și pe oriunde trec. Numărul 9, prin tot ceea ce fac să se întâmple în realitate, prin contribuția mea la întreaga umanitate, la viața pe această Planetă și la întregul Univers, îmi dă măsura mea ca Om. 


Frecvența numerelor de la 1 la 9 codifică simbolic în numerologie călătoria spirituală a fiecăruia dintre noi, care nu poate fi separată nicio clipă de trup. Tot ce facem în trup ne crește ca spirit. Venim pe această planetă pentru a ne dezvolta capacitatea de a da o formă tot mai înaltă vieții pe care o creăm împreună, unii cu alții și cu Dumnezeu. Spiritualitatea se măsoară prin manifestare.
Sursa: valeriupanoiu.blogspot.de
 

9 ganduri de innoire-Pitagora

Aleg răbdarea , tăcerea și perseverența. Cale spre mine.

Ochiul sufletului este mai preţios decât zece mii de ochi obişnuiţi, deoarece doar prin mijlocirea lui putem contempla Adevărul divin.

Liniştea este mai bună decât vorbele fără sens.

Urmând pilda dobitoacelor rumegătoare, în loc să cerni ce s-a tot scris, mărgineşte-ţi lecturile la marea carte a naturii. Chibzuieşte la o pagină din ea, în fiecare zi a vieţii tale.

Ca şi Adevărul, Eroarea îşi are adepţii săi; să nu te încrezi fără discernământ în exemplul altuia; cugetă după tine însuţi; consultă, deliberează şi alege în mod liber.

Nici un om nu este liber până când nu este propriul lui stăpân.

Îngrijorarea ar trebui să determine acţiunea, nu depresia. Niciun om care nu se poate controla nu e liber.

Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!

Mintea celui înţelept (este pentru el) putere, zid şi armă.

Alege-ţi ca ţintă desăvârşirea, fără să te măguleşti cu gândul că ai atins-o. Omul este asemeni unui car la care sunt înhămaţi un cal alb şi unul negru.

Pitagora

Fotografii cu inima

Spun?

Văzut-am deunăzi o îmbrățișare pe cer...
 Soarele -n asfințit, îmbrăcat în dulceața apusului
Îngemăna iubire de cuprinsul tot între razele sale pictate pe obrazul zării a înserare,
 brațe deschise mângâiau așa, în culori și tăceri crește de arbori 'nalte.
Și le era draga odihna, răbdare purpurie
Cântec împreună murmurat, un imn: bucurie...

Pentru o saptamana cu energii binefacatoare

I am enough- Eu sunt minunat/a, intreg exact asa cum sunt

Creierul iubeste ceea ce cunoaste deja. Mintea umana prefera ceea ce ii este familiar si dezagreaza noul.

Un "exercitiu vizual" minunat de citit cu inima

Cand pacea se face din a fi impreuna asa.

Dor(a). *** Dragă Moșule Crăciun

(Nu-s tristă. Deloc.) Numa-ți spun ceva. Cu tine vorbesc fiindcă știu că a rămas un gând între noi de lămurit. Mi-ai cerut să fac listă,  cu puțină vreme înainte, eu n-am izbutit.  Azi la serviciu s-a întâmplat. Uite, direct, fără introducere, relatez. (Vii lângă mine, Moșule?)

”- Dora … tu ești măritată?

-Nu.

-De ce?”  ?? Ultimele două semne de întrebare sunt personale, da,  personale. Să le privești, te invit, drag cititor, apoi să le așezi îndărăt. Vreau să le iau cu luare-aminte în inima mea.

- ............. Păi, cred că abia acum m-am hotărât... (??) Ce, e târziu?

  Acum știu. Știu ce înseamnă cu inima și cred că pricep cum se întâmplă.  M-am străduit, oricum, îndelung. Repetam, iar și iar, ca un soi de episod circular, aceeași clasă în iubire. Iubirea de sine, pacea din mine.

 Parcă tu, n-ai văzut asta, an după an, ajun de ajun? Străduință, era.  Atât am putut și nici n-am prea înțeles multă vreme cum și de ce. Cine știa să citească -n isorii și-n povești trăite, vădite semne? De-acum altfel, pot. Respir iubire, e  acțiune cu minte senină...  (Dau din cap, a încuviințare, Moșule, în timp ce îți scriu. Acum chiar că știu. Teoretic, am cam înțeles.  Ideeea e că pare acum că m-am născut ca și când Azi ar fi prima zi, văd în față cale.  Și știi și tu cum e, te ridici, mergi..

Fac aici un popas.

 Persoana care mă întreabă și vrea și argumente- își adresează ei ”de ce-ul?”, gândi Dora în stilul predominant analitic de care știe că scapă,  vreodată. Mă-ntreabă pe mine așa, dintr-o dată dacă și de ce… sunt sau nu căsătorită. Este o întrebare pentru mine, clar? Ce-nvăț eu din asta, căci momentul e sublim? Parcă-i test de competențe...

E vorba despre o frumusețe de femeie,  tânără soție,  ce s-a căsătorit de vreo câțiva ani, să tot fie doi-trei.

E o femeie îngrijită, se aranjează și își schimbă în pas cu anotimpurile culoarea părului. Cochetă, hărnicuță, meșterește prăjituri extraordinare –Dora își amintește de laudele colegilor de birou la petrecerea cu dulce și cafea oferită de mireasă la momentul evenimentului.  A, ba da, sigur că a gustat și ea.

-A, știu, temeri… nu știu să fac prăjituri? gândi Dora iute. De-asta am întârziat nepremeditat la măritiș.

-Știi. Cel puțin două., se-auzi un ecou de undeva de sus.

-Din cele cu foi, n-am prea exersat… Acelea-s fantastice.. la mare căutare.

-Întâi c-ai descoperit puterea minunată a alimentelor curate care cresc cu lumină, c-apoi iar te-ai întors, … Te decizi tu cumva. Depinde cre crezi, cu mintea ta.

Țu știi să spui omului ce-a fi în stare să facă dacă s-ar crede, văzându-se –n inima lui.  Te bucuri când îl vezi că acționează, de parcă ai fi tu. Nu-i destul? Ai putea să te detașezi de rezultat.. aici e de lucrat. Ș-apoi mai e ceva. Când omul din gânduri, dacă l-ai chemat cu credință, e lângă tine..  știi cum înfloresc roadele muncii din cuptor?  Știi cum lustruiești casa?

Asta când ții tu neapărat să bucătărești de zor…

-Păi femeile așa fac cu iubire așa au în grijă lor casa, omul iubit, copiii…

Știi ce bucurii  se nasc și cât de ușor?  Se cheamă motivație.

 Asta îți este. Crede-o cu mintea ta. Fă-o posibilă din gând și încetează să te mai răzgândești în timpul jocului, cum faci tu uneori.  Mergi până ajungi. Ai răbdare și ține-te dreaptă.

Norocul muncit te așteaptă.

Știi cum simți că acasă șade exact la loc sfânt și drag, în inima ta?

Cunoști cum se simt acestea toate? Hai să-ți arăt, femeie care-nveți să alegi cu adevărat să trăiești.

Respiră de câteva ori. Respiră curat. Inspiră iubire. Expiră temeri și trimite-le lumină pământului spre transformare.

Apoi din inima ta imaginează din nou lumină curată. Las-o să te străbată și să vindece, să dezlege energia pe unde-o ții adunată. Parcurge ușor celulă cu celălă și țesut cu țesut, mușchi după mușchi.

Iertare se cheamă leacul. Iubirea e tot ce poate cuprinde și îmbrățișa. Simte-te om binecuvântat care poate și face exact ce voința sa vrea.

Aleg să trăiesc Azi. Ce gând? Azi ..până când, Dora?

-De Azi înainte încă, Doamne. Cum?

Aflu și spun. Înțeleg și trăiesc. Mă rog și îți mulțumesc!

*

-Doamne, calitatea asta mi-a ajuns să mă știu măritată?

-Dora, ai crezut în tine că ești în stare?  Ai crezut în ea?

-Nu. Am fugit de ”greu” să mă-ntâlnesc cu mine. Mereu.

Vezi despre tine că știi ceva: tu escaladezi ideea de sacrificiu, urcând -trecând, prin el/ea. Fără a rămâne, fără a vindeca. Cât să mai faci așa? Vindecă asta azi!

…

”Vezi Moșule, de ce îți scriu:

Ți-am mai spus, așa se simte. E-o întrebare parcă de la Univers.

 E ca la început, înveți să mergi din nou...

Poate te întrebi, Moșule, de ce îți scriu tocmai ție, și chiar acum când toate sărbătorile au trecut.

Îți scriu ca să îmi cer iertare. Când m-ai întrebat, înainte de Ajun  "ce să-ți aducă Moșu,’  și n-am răspuns ferm. 

Tu  chiar așteptai să cer. ”Cere și ți se va da!” Eu iar n-am cerut. Da, de data asta.  (Uite nici ”c”-ul nu mai scrie bine, vezi de ce doresc eu un laptop nou?)  Și e drept, iar am confundat borcanele și ți-am cerut ceva daruri bogate-știi tu, pentru copii.

 Tu mă întrebai ce vreau eu.

Uite ce vreau: un telefon nou, sau un laptop mic ca taare am nevoie... (toti.."copiii" ti-au cerut dintr-astea, așa-i trendul.. Dacă ești moș, eu mi-s pui de om, cer ceva util,.Și eu am constatat că mi-s chiar necesare. Uite, laptopul, vreau să îl dăruiesc unei scriitoare. Iar telefonul să îl păstrez eu. .. CHIAR AM TREBUINTA.

Consolidare: un laptop mic nou sau un telefon ...sau amândouă.

 Și să știi.. copiilor le fac eu  dar. Cum, căror copii? Celor din Academii. Hai, că știi despre ce vorbesc.

Mie, poți să-mi trimiți și după-o lună de la Crăciun, un dar. Eu oricum cred că ești prezent oriunde și în fiecare zi. Sălășluiești și-n inimile oamenilor motiv pentru care de-aceea, poate  ești confundat uneori de prunci cu părinții lor. (Vezi că și ”L” ul șovăie să scrie?  Laptop vrea să sugereze că-i prioritar?)

Cred în  tine! Esti un Moș care n-a dezamăgit niciodată.

Să ierți, că n-am răspuns precis la întrebare.  M-oi învăța? Știu că înțelegi ezitarea.

Nu s-a întamplat intenționat. Ce-ar fi fost să-ți zic.. "dragă moșule Crăciun, fa-o pe Dora femeie măritată...?" Iar aș fi cerut ceva pentru altul.

Fă tu bine c-un laptop ș-apoi scriu eu poveste Dorei să reușească.

Poate-nțelege... Poate acționează din inima sa. Sigur, da! Eu cred în ea. Crezi și dumneata?

Noapte bună, Moșu’! Mi-e drag tare să știu că ești! 

Ș-apoi bună dimineața, Moșule, oriunde te-ai afla...

La constatări finale trec: erate*** din tastatură (???) Ce-ar fi fost... [bine că sunt deja corectate.]

Mai văd una... și-anume greșeluță, am îndreptat-o degrabă și pe ea[chiar e tastatura și graba mea]. Pa, Moșule Crăciun! Pa!

Să nu uit! Aștept orice dar alegi tu că vrei să-mi trimiți pe strada Azi, 13.

(Da, strada Azi, știi că m-am mutat)

Cu drag, Moșule!

Te-am îmbrățișat!