vineri, 30 ianuarie 2015

Când e Vis, care e realitatea?


Minţile noastre generează aceleaşi imagini zi de zi. Aceste imagini sunt o oglindă
a ceea ce eşti, şi totuşi ego-ul le consideră reale. „Nu este evident că un copac este un copac, un zid este un zid, un munte este un munte?", intreabă ego-ul. Dar acestea sunt reale doar intr-o singură stare de conştiinţă — in starea de veghe. În vis, s-ar putea să stai intr-un câmp şi să priveşti norii trecând pe deasupra munţilor. După ce te vei trezi, iţi vei da seama că muntele, norii şi câmpul erau doar legături intâmplătoare intre celulele creierului, care au dat naştere unor imagini trecătoare.
Nu există nici o dovadă pentru faptul că a fi treaz este altceva. „Realul" muntelui, al câmpului şi al norilor nu are o realitate ce poate fi dovedită, in afara imaginilor care se leagă in creierul tău.
Arthur a fost şocat atunci când Merlin a spus că lumea vizibilă este o iluzie.
Dar pot atinge lucrurile din jurul meu şi le pot simţi duritatea. Dacă imi ciocnesc capul de o stincă, mă aleg cu o vânătaie, a protestat el.
Imaginile nu sunt doar vizibile, i-a reamintit Merlin. Lucrurile le poţi atinge şi in vis şi le poţi simţi cu toată gama de senzaţii.
Atunci de ce eu disting intre starea de veghe şi vis? De ce o numim pe una realitate şi pe cealaltă iluzie?
Din obişnuinţă. Dacă oamenii primesc invăţătura aceasta de la mag, ei vor invăţa să facă şi in stare de veghe tot ceea ce fac in vis. Atunci, marginile vor incepe să se topească, iar realitatea te va conduce afară din inchisoarea umbrei.
Cu toţii experimentăm noul şi necunoscutul, dar puţini dintre noi văd in necunoscut forţa care ne cheamă. Necunoscutul conţine indicii către o altă realitate. Ce sunt aceste indicii?
Ele se schimbă in fiecare clipă, dar dacă priveşti cu atenţie la orice imagine pe care ţi-o prezintă lumea, sinele tău va incepe să le vadă din ce in ce mai clar. Aparentul hazard al intâmplărilor
va incepe să capete formă şi inţeles atunci cind o parte din tine va spune: „Sunt aici. Poţi să mă găseşti?" Intâlniri intâmplătoare, coincidenţe neaşteptate, premoniţii care se adeveresc, implinirea neaşteptată a dorinţelor, secvenţe neprevăzute de bucurie, un sentiment al unei cunoaşteri profunde,

mijirea increderii — toate acestea sunt forme pe care realitatea le poate lua pentru a ne convinge să ieşim din inchisoarea pe care singuri ne-am construit-o. Deepak Chopra

marți, 27 ianuarie 2015

-Despre tâlcuri ale cuvântului ”veste”


...
Da-mi o veste minunată! -O metodă adaptată

-Eu m-am jucat cu fratele meu...
-Eu l-am visat pe Mozart:) (cu-adevărat, așa Azi s-a întâmplat)
_Și ce făcea, mai precis...?
_A venit cu mine, era vis...și cânta așa frumos si lin
-Ce vis...:)

PS. Azi, într-un moment de ”vindecare”-bătea dintr-o fereastră un vânt mai tare..am deschis exact leac
Mozart.
Aflu apoi, că azi 27 ianuarie e ziua de nastere a minunii care este: Mozart- cântec-suflet-muzica-poveste:

"Metafora "IDIOTULUI"-Osho


- Esti un idiot!
Cand imi sunt adresate aceste cuvinte am 2 posibilitati:
(1.) fie aleg incosntient sa am o reactie si reactionez in consecinta, adica devin idiotul si ma manifest astfel;
(2.) fie aleg constient sa observ ca fiecare om vorbeste doar despre sine, mai cu seama cand crede ca vorbeste despre ceilalti. Cum asa? Simplu: fiecare propozitie ia nastere in interiorul omului, din perceptia lui proprie despre sine si despre mediu, deci este ceva caracteristic lui si care il exprima pe el din interior, adica spune ceva despre el insusi. In aceasta luciditate pot alege orice actiune cosntienta(fara a fi o reactie la ceva), ii pot raspunde multumindu-i pentru energia pe care o trimimite catre mine prin vibratia cuvintelor emise sau pur si simplu imi pot vedea de fiinta mea umana mai departe fara a avea nici un raspuns, lasandu-i libertatea de a se constientiza pe sine.
Se spune ca Buddha, care a fost fiul imparatului, print mostenitor, a revenit in satul copilariei lui dupa aproape 10 ani de la propria iluminare. A stat la taifas cu inteleptii satului, iar la final unul dintre ei contrariat de faptul ca Buddha nu putea fi catalogat si inregimentat in nici o scriptura l-a injurat crunt pret de jumatate de ceas. La un moment dat, dupa ce s-a oprit, Buddha s-a ridicat, a multumit si a spus ca trebuie sa ajunga si in satul vecin, deoarece avea si acolo o intalnire stabilita. A mai spus si ca poate reveni a doua zi, daca mai sunt si alte intrebari pentru el.
Cel care il injurase a fost total uimit si l-a intrebat cum de nu are reactie tinand cont ca il injurase atat de mult. Iar Buddha i-a raspuns:
- Daca o reactie de la mine ai urmarit atunci ai ajuns prea tarziu. Eu acum "am ajuns acasa", vad ca Sunt si vad ca tot ce spui e despre mintea ta. Daca ai fi venit acum 10 ani, probabil ai fi avut mai mult decat o simpla reactie, ci chiar una violenta si capul ti-ar fi fost infipt intr-o sulita. Insa eu am incetat sa mai inteferez cu oamenii, cu lumea. Vezi tu, eu sunt asemeni unui fluviu, in care daca arunci cu spini, atunci apa repede ii va lua, iar daca se prind intr-un mal, in namolul roditor, atunci spinii vor face flori."


Sursa-Horia Lup, Facebook

duminică, 25 ianuarie 2015

Despre prezent- clipa: unicitate


Când am fi în același loc...

Și eu, şi tu vedem camera in care suntem la fel ca oricare altul pe care-1 cunoaştem. Nu cred că este doar o iluzie.
Atunci lasă-mă să-ţi arăt ceva, spuse Arthur. Ii ceru reginei să părăsească incăperea şi să promită să nu se reîntoarcă pină când nu va bate de miezul nopţii. Guinevere făcu precum i se spuse, iar când se reintoarse, descoperi că incăperea era complet intunecată, toate luminările stinse, iar draperiile de mătase trase.
Nu te teme, spuse o voce. Sunt aici.
Domnul meu, ce vrei să fac? intrebă Guinevere.
Arthur răspunse:
Vreau să aflu cât de bine cunoşti tu această incăpere. Vino spre mine şi descrie-mi ce obiecte sunt in jurul tău, dar nu atinge nimic.
Soţia lui se gândi că este pusă la o incercare ciudată, dar făcu aşa cum i se ceru.
Acesta este patul nostru, iar acolo este cufărul din lemn de stejar pe care l-am adus de peste mare. Candelabrul înalt din fier forjat, adus din Spania este acolo in colţ, iar cele două tapiserii atârnă de o parte şi de cealaltă.
Păşind prudent pentru a nu da peste lucruri, Guinevere a fost in stare să descrie fiecare detaliu al incăperii, care intr-adevăr fusese aranjată pină la ultima pernă de către ea.
-Acum priveşte, spuse Arthur. Aprinse o făclie, apoi o a doua şi o a treia. Uitindu-se in jur, Guinevere fu uluită să descopere că incăperea era in intregime goală.
Nu inţeleg, spuse ea incet.
Tot ceea ce ai descris erau aşteptările tale in ce priveşte conţinutul acestei incăperi, şi nu ceea ce este in realitate. Dar aşteptările sunt puternice. Chiar şi fără lumină, tu ai văzut ceea ce ai anticipat că există şi ai reacţionat potrivit cu ceea ce credeai. Oare incăperea nu ţi s-a părut la fel? Nu ai umblat cu atenţie prin locurile in care ţi-era frică să nu dobori lucrurile? Guinevere dădu aprobator din cap.
Chiar şi la lumina zilei, spuse Arthur, păşim in funcţie de ceea ce ne aşteptăm să vedem, să auzim şi să atingem. Orice experienţă se bazează pe continuitatea pe care o hrănim, amintindu-ne totul aşa cum era in ziua de dinainte, in ora de dinainte, in clipa de dinainte. Merlin mi-a spus că dacă aş putea vedea totul fără a avea aşteptări, nimic din ceea ce iau

acum ca de la sine inţeles nu ar mai fi real. Lumea pe care o vede magul este lumea reală după ce ea a fost invadată de lumină. A noastră e o lume a umbrelor in care bâjbiim prin intuneric. Deepak Chopra

Recunostinta ca ESTI deja


E absolut sigur că un trandafir se va dezvolta ca un trandafir, chiar dacă atunci când abia e incolţit nu pare diferit de o violetă. În sămânţă, pretenţia la unicitate s-ar putea să rezide intr-o ramificaţie măruntă a celor două spirale ale moleculei de ADN. Noi, oamenii, insă sintem foarte preocupaţi să ne dezvoltăm cum trebuie, şi prin urmare cheltuim nenumărate ore de efort şi strădanie pentru a incerca să ne afirmăm unicitatea.
Ce contează dacă păsările trăiesc fără să gândească sau dacă un trandafir rămâne trandafir? a întrebat Arthur. Ele nu au minte şi, prin urmare, nu au de ales decât să fie ceea ce sunt.
Adevărat, voi, muritorii, aveţi liber arbitru, dar aveţi o părere prea bună despre acest lucru, replică Merlin. Eu trăiesc fără a face alegeri şi găsesc că o asemenea viaţă este cu mult mai fericită.
Fără alegeri? Dar iei hotărâri ca şi mine, protestă Arthur. Merlin ridică din umeri.
Te laşi inşelat de aparenţe. Priveşte-ţi mâinile. Nu este nici o indoială că ele iţi aparţin, totuşi nu tu alegi cum să se dezvolte celulele; habar nu ai ce face ca nervii şi muşchii să se
mişte; nu iţi creşti in mod conştient unghiile şi nu iţi vindeci o rană când mâinile ţi-s tăiate, nu-i aşa?
Adevărat, nu trebuie să fac nici unul dintre lucrurile acestea.
Cu alte cuvinte, acestea nu mai reprezintă pentru tine alegeri, a continuat Merlin. Aceste funcţiuni sunt controlate de o parte involuntară a creierului tău, care are grijă de ele in mod automat. În acelaşi fel, toate lucrurile cărora tu le dedici atâta timp — a gândi, a lua decizii, a simţi, a alege, a judeca — eu le-am incredinţat părţii automate a creierului meu. Ceea ce

nu este de fapt decit un alt fel de a spune că le-am predat lui Dumnezeu. Deepak Chopra

PLANETA PĂMÂNT, DIMENSIUNI SPIRITUALE ȘI ENERGIILE NOII ERE

Instrumental - Gayatri Mantra (Flute,Sitar & Santoor)

Intelepciunea e imprevizibila

Înţelepciunea este vie şi prin urmare mereu imprevizibilă.
Ordinea este o altă faţă a haosului, haosul este o altă faţă a ordinii.
Nesiguranţa pe care o simţi in interiorul tău este uşa înţelepciunii.
Insecuritatea va f i intotdeauna cu cel ce caută — el continuă să se impiedice, dar nu cade niciodată.

Ordinea umană este alcătuită din reguli. Ordinea magului nu are reguli — ea curge odată cu natura vieţii. Deepak Chopra

Peaceful Voyage with the Classical Indian Flute - www.InnerSplendor.com

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Alchimia-calea spre Sine

Deepak Chopra-Calea Magului

”Raţiunea susţine că alchimia este imposibilă şi pe măsură ce magii s-au retras in crepusculul legendei, oamenii au inceput să accepte faptul că in realitate sint limitaţi şi sortiţi să trăiască ca alcătuiri de carne şi sânge in valea strâmtă a spaţiului şi timpului.
Deoarece luăm ca de la sine inţeles faptul că lucrurile solide sunt reale, atribuim realitate materiei solide din care suntem făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate sunt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi carbon, dar aceşti atomi sunt intr-o permanentă modificare şi schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi in corpul tău anul trecut există incă şi astăzi. Discutând chiar şi in termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie solidă când este clar că această soliditate este o lume a spaţiului gol şi a unei curgeri continue. Căutarea pe care o reprezintă alchimia incepe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,
in spatele aparenţei schimbării.
Chiar dacă era doar un copil, Arthur era nerăbdător să plece in prima lui aventură şi spera din toată inima că Merlin ii va face rost de un cal şi de o hartă. Dar Merlin i-a spus:
Hărţile sunt inutile acolo unde mergi tu, pentru că teritoriul din faţa ta se modifică mereu. Ar fi ca şi cum ai incerca să faci o hartă a apei care curge."
Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo de nemărginire. Lucrurile care sunt perfecte in tine se numesc esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi spaţiu. Când traversezi o incăpere, oare iubirea pentru familie păşeşte laolaltă cu tine? Când intri într-o baie, oare esenţa ta se udă? Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sunt teritoriul însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă conştiinţă.
Pot să te văd ca pe un nor de energie, i-a spus Merlin lui Arthur. Şi tu mă poţi vedea astfel, dar nici acesta nu eşti tu cel adevărat. Nu e vorba decât tot de materie, doar că la un nivel mai subtil.
Ce fel de energii? a întrebat băiatul.
Să le numim lumină şi umbră, care te înconjoară şi se schimbă în funcţie de felul în care gândeşti şi în care simţi. Lumina este diferită atunci când eşti fericit sau trist, inspirat sau
obosit, incitat sau plictisit. Unii oameni trec prin această lume ca lumini strălucitoare, alţii, ca umbre cenuşii. Dar indiferent de cât de strălucitoare ar fi lumina, ea nu este la fel de reală precum liniştea din interiorul tău.
De ce eu nu mă văd pe mine însumi în felul în care mă vezi tu? a întrebat Arthur.
Pentru că energiile acestea slujesc ca învelitori. Unele sînt dese, altele transparente şi nu există doi oameni care să fie înveliţi exact la fel. Dar cu toţii arătaţi ca nişte nori umblători.

Până când nu-ţi decojeşti sufletul de învelitori, nu îţi vei da seama de miezul etern şi limpede care se găseşte în centrul tău.

10-Minute Legs and Glutes Workout!

Planeta Pămant

joi, 22 ianuarie 2015

I. Modelarea tiparelor- cele 21 de zile de schimbare mentala


Sursa: Camelia Patrascanu-astrolog


Mercur retrogradeaza din 21 ianuarie pana pe 11 februarie.
(E exact momentul:)...-zic eu)

Sunt 21 de zile de retrogradare – exact de cat are nevoie creierul nostru sa accepte si sa integreze un nou tipar de gandire. In 21 de zile, spun cercetatorii, creierul isi poate forma noi circuite neuronale care pot schimba un vechi obicei in unul nou. In 21 de zile scapi de un tic, de un obicei prost, de un viciu. Cu conditia sa ramai conectat la noua varianta si in fiecare zi sa faci ceva, oricat de mic, pentru asta. Sa te mentii pe linie. Daca reusesti 21 de zile atunci s-a creat in mintea ta o noua structura care iti va sustine schimbarea care va alimenta o viziune, viziune care va duce la modificarea viitorului, anume cel ales de tine.
Astfel, poti adopta o noua formula functionala de viata (raspuns mai bun la un stimul, inlocuirea convingerilor perimate cu altele mai bune, renuntarea la prejudecati sau convingeri limitative de genul “nu se poate”, “e rusinos”, “e imposibi”, “ce impresie las altora”, “ce vor crede despre mine”, “sunt prea neindemanatic sa incerc”) .
Important este ca in aceste 21 de zile mintea si sufletul nostru au timp sa integreze o noua viziune de viata. Sa scoata vechile frici din minte si sa ne imaginam cum am fi fara ele. Ne putem vedea facand altfel lucrurile, luand alte decizii, atingand alte scopuri,  avand un alt traseu.



Pentru asta este necesar sa respectam cateva conditii:
1. sa fim sinceri si
2. sa ne referim strict la noi



Sa fim sinceri cu noi, adica sa ne dorim lucruri mari dar compatibile cu noi. Degeaba vrem sa fim tenori daca n-avem voce. A ne visa cantand Rigoletto este un vis fals care arata ca nu ne iubim si nu ne cunoastem pe noi. A visa la Rigolleto stiind ca n-ai voce este un subterfugiu, o masca pentru un alt vis, de fapt.



Sa ne referim la noi. Adica. Nu putem schimba tiparele mentale ale altora si nici nu ne putem propune schimbari neconvingatoare si necompatibile cu noi.Fiecare dintre noi poate crede cu tarie doar in propriul sublim. Si, chiar daca nu il atinge in viata, calatoria spre propriul sublim este fantastica si face ca viata sa merita sa fie traita. Si o transforma in destin. Unul implinit. Dar trebuie sa visam, fiecare, sublimul propriu.



Nu pot sa ma conving ca vreau acum sa ma marit si sa fac copii pentru ca nu e visul meu sublim in acest moment. Nici sa termin 4 facultati pentru ca nu este viziunea mea – e visul altuia si nu pot fi implinit traind visul altcuiva.Pe mine ma asteapta sublimul meu sa il implinesc. Ca sa il descopar ma uit la darurile mele: talente (e clar ca implinirea nu e pictura daca imi place matematica, ca nu e divertismentul daca sunt sobru si lucrez singur in liniste), abilitati. Ce imi face placere sa fac, ce fac fara sa ma oblige nimeni si fara nici un efort sau asteptare de plata. Imi place atat de mult incat ma simt castigat si sunt in stare sa daruiesc lucrul pe care il fac cu atata placere, pentru ca el ma incarca si ma inspira, imi da bucurie si ma conecteaza la propriul spirit. Si ma simt dator sa intorc ceva vietii care a fost atat de generoasa cu mine, daruindu-ma cu inzestrari care ma fac fericit si imi dau sens. Asa depistez care este calea sublimului meu.
Si sa ma refer la mine mai inseamna ceva - sa nu imi doresc ca altul sa se schimbe. Sa nu depinda schimbarea pe care vreau sa o provoc in viata mea de schimbarea altcuiva. Pentru ca acesta nu e un vis real, nu pot visa ce sa faca altul ci ce sa fac eu. Daca , de exemplu, ca sa fiu fericit trebuie ca partenerul/seful sa fie mai bun cu mine si mai apreciativ cu eforturile mele, este un vis gresit. Legea atractiei n-o sa faca aceste persone ca de maine sa se poarte mai bine. Imi pot dori si pot dori pentru mine ca eu sa actionez liber si puternic in relatie cu persoanele, nu din teama, subordonare, enervare etc. Eu ma eliberez, nu ele. Visul meu este sa fiu eu puternic si liber, nu altii sa fie mai recunoscatori si protectivi. Aceasta este o dorinta autentica - sunt sincer si realist in ce-mi doresc si se refera la mine.



Mercur, buturuga mica a carului lui Jupiter
Este adevarat, implinirea nu vine doar din exprimarea faptica a darurilor ci si din felul in care pui darurile in slujba vietii tale si a celorlalti. Daca ai daruri dar le risipesti, nu esti implinit. Daca vrei sa iei locul altuia (te compari, tanjesti, invidiezi, te temi de concurenta si crezi ca poti fi intrecut) iar ai iesit de pe drumul tau. Pentru ca pe DRUMUL TAU  nu poate exista concurenta. Este doar al tau. Pot exista mai multe persoane care merg paralel, pe drumurile lor de succes. Asta e altceva. Dar orice comparative te scoate de pe drumul tau, intrerupe calatoria de success pentru tine si te transforma intr-o imitatie.  
In aceste 21 de zile este posibil sa revenim la o actiune/atitudine/relatie care ne-a mai tentat in august-octombrie 2014. Dar n-am avut curajul. Pe atunci Jupiter inainta triumfal prin Leu. Si ne indemna (stiind ca nu va fi usor din prima) sa fim mandri de ceea ce suntem si simtim, chiar daca nu ne place sau nu placem. Si sa ne recunoastem natura: inima, mintea, spiritul. Cine suntem si ce vrem sa facem cu viata noastra. Greu.
Jupiter ne ajuta sa vedem daca punctul in care suntem ne reprezinta sau nu: casnicia e ceea ce vrem sa avem si ne face fericiti si autentici? Cariera si profesia ne exprima vocatia si inima? Sanatatea reflecta iubire si grija noastra pentru trupul-templu? Prietenii ne fac placere sau intretinem relatii care ne slabesc si ne deformeaza imaginea de sine? Familia este cea care ne sustine sau mai mult ne seaca de energie? Stilul nostru de viata ne exprima inteligenta si inclinatiile sau urmam stereotipiile culturii noastre?
Daca intrarea lui Jupiter in Leu nu ne-a trezit autenticitatea si nu ne-a facut sa ne intrebam daca ne traim cu adevarat viata sau ne-o lincezim, micul Mercur retrograd ne mai da un ghiont. Nu-l lasa nici pe Jupiter sa provoace o revolutie doar din exces de personalitate. Mercur propune modelarea viziunii despre noi si viata.



Spun ca Mercur e buturuga mica a lui Jupiter pentru ca nu permite o eliberare din inchisorile in care ne-am bagat sau ne-am lasat bagati (mari sau mici) doar prin ingamfare si pretindere,  capriciu sau puseu nevrotic. Mercur vrea sa ne construim cu adevarat o NOUA VIZIUNE despre noi si viata noastra. Daca dorim sa ne traim viata liber, fara constrangeri, sa facem ce ne place si ne reprezinta, daca vrem sa ne pasioneze profesia, sa ne bucure casnicia, sa ne incante vigoarea noastra corporala, sa ne inspire relatiile, sa ne intareasca singuratatea, sa ne uluiasca voiajele atunci trebuie sa incepem sa ne traim viata cu adevarat. Deschizand inchisorile si schimband cu 180 de grade directia. Luand-o in sens opus, daca e necesar. Si odata ce am conturat o viziune despre noi, ea trebuie sustinuta – cu actiune, mandrie si incredere. Fara sa convingem pe nimeni de adevarul nostru. Abia de aici va interveni Jupiter, mai ales din aprilie.






II. Curajul gandirii libere



Mercur in Varsator refuza imitatiile dar adora inspiratiile. Ia ce este mai bun din viata si de la ceilalti si innobileaza. Mercur in Varsator vrea sa gandim lumea si propria viata cu propria minte, sa vedem cu proprii ochi, sa judecam cu propria constiinta. Fara sa ne pese de opinia publica. Asta inseamna ca nu merita nici macar sa nejustificam sau sa-i convingem pe altii de binele si dreptatea noastra. Marte ne sprijina (pana pe 20 februarie) sa fim pasnic, toleranti si iertatori.



Modelarea viziunii
Incepem prin a ne asigura ca nu imitam, nu copiem si nu incercam sa satisfacem pe cineva. Lasam deoparte grijile si obligatiile pentru maine. Le punem deoparte. Asa. Si ne uitam la cine suntem noi dincolo de aceste griji si obligatii si respnsabilitati pe care viata prezenta le are. Cine suntem? Ce ne place, ce vrem sa facem… asa lasam mintea inspirata sa se plimbe printre imagini. Si cum ar fi viata noastra daca am da glas darurilor noastre? Ce ne-ar placea sa studiem, sa calatorim sau ce am vrea sa facem? Si de ce? CA SA castigam sau sa DEVENIM ce? Ce tip de implinire cautam? Acest tip de cercetare mental-sufleteasca ne duce simplu in adancul finite noastre. Si ne reveleaza un adevar despre noi.Cu acest adevar ni se va deschide viziunea. Altfel nu vom putea sti daca nu copiem iar pe cineva sau daca nu redevenim conformisti pentru a nu supara pe cineva. Trebuie sa va linistesc, sa va spun ca schimbarea viziunii despre voi si viata voastra nu exclude neaparat pe cineva deja existent sau nu va schimba obligatoriu, dramatic, actuala voastra existenta. Ea poate fi integrata in viziunea despre viitor, modelandu-si un nou loc.






Nu vreau sa va sperii sau sa va dau idei, dar Mercur in Varsator este una din pozitiile cele mai bune pentru calatorii in afara corpului. Nu as zice chiar o decorporalizare. Mai curand o transpersonalizare. Adica mintea reuseste sa vada situatia in ansamblu, holistic, percepand aspecte care iti scapau cand erai interesat doar de cum te afecteaza personal o situatie. In momente de schimbare sau tensionate multi au parte de aceasta ”transpersonalizare “cand se intalnesc cu mintea desteapta, inspirata sau trezita.



Spun ca Mercur e buturuga mica a lui Jupiter pentru ca nu permite o eliberare din inchisorile in care ne-am bagat sau ne-am lasat bagati (mari sau mici) doar prin ingamfare si pretindere, capriciu sau puseu nevrotic. Mercur vrea sa ne construim cu adevarat o NOUA VIZIUNE despre noi si viata noastra. Daca dorim sa ne traim viata liber, fara constrangeri, sa facem ce ne place si ne reprezinta, daca vrem sa ne pasioneze profesia, sa ne bucure casnicia, sa ne incante vigoarea noastra corporala, sa ne inspire relatiile, sa ne intareasca singuratatea, sa ne uluiasca voiajele atunci trebuie sa incepem sa ne traim viata cu adevarat. Deschizand inchisorile si schimband cu 180 de grade directia. Luand-o in sens opus, daca e necesar. Si odata ce am conturat o viziune despre noi, ea trebuie sustinuta – cu actiune, mandrie si incredere. Fara sa convingem pe nimeni de adevarul nostru. Abia de aici va interveni Jupiter, mai ales din aprilie.



Deocamdata, Mercur isi face treaba. Ne ajuta sa vedem daca traim limitati in inchisorile conformismului familial, al prejudecatilor sociale, al superstitiilor, conventiilor, al fricilor si lasitatilor, neputintelor si subordonarilor. Daca suntem noi insine in viata noastra, daca ne-o traim sincer, autentic si cu bucurie. Daca facem si actionam cum simtim ca suntem.



Daca da, adica suntem prizonieri, atunci ne propune sa deschidem usile. Asa deodata.



Fara sa ne angajam in demonstratii si convingeri.



Abandonand orice urma de resentiment, regret, de atasament sau lacomie care ne-ar putea face sa ne intoarcem.



Luandu-ne adio de la trecut. Trecutul unei situatii. Sau trecutul care eram noi – pentru ca uneori doar pe noi este necesar sa ne schimbam, nu ceilalti sau situatia.






Apoi exploram si inovam in noua noastra viziune. Ne traim visul exprimand toate talentele si darurile noastre.






Cand exprimi cine si ce esti cu adevarat NU AI CUM SA TE RATEZI! Pentru ca am fost nascuti tocmai pentru a ne exprima steaua in frunte pusa - CONSTIINTA.
Daca nu v-ati privit cu adevarat in inteorior niciodata si nu stiti ce haruri aveti trebuie sa vorbiti cu cineva care stie sa va ghideze si sa va ajute. Poate fi unul din parinti, un prieten, un profesor, un psiholog, un consilier in dezvoltare personala, un antrenor, partenerul de viata. Oricine a stiut sa va priveasca. Dar trebuie sa aflati ce daruri aveti. Ele cer o anumita cale si va vor inspira o anumita viziune. Cartile pot fi indrumatori foarte buni. Veti afla despre oameni care si-au schimbat radical destinul fara sa aiba initial aceasta intentie. Ei doar au dorit sa se inteleaga cu adevarat, sa vada cine sunt. Si de atunci viata a creat pur si simplu pentru ei ocaziile de realizare. De exemplu, cartile lui Wayne Dyer. Sau Louise Hay. Sau Debbie Ford. Sau ale superbei Katie Byron.



Schimbarea viitorului
Programul de 21 de zile de retrogradare a lui Mercur coincide cu programul de rescriere mentala care conduce la schimbarea destinului. Pentru schimbarea viziunii si a gandirii, eliberarea din inchisorile mentale ne ajuta sa ne remodelam viata. Daca ne e prea greu sa vedem clar incotro sa ne indreptam e bine s-o luam mai simplu – cum ne place si ne face bine sa fim si sa lucram?
Ce activitate ne place si cum vrem sa o desfasuram?
Atentie, ce spunem nu trebuie sa fie o cerinta fata de altii. N-are nici o valoare transformationala daca spun ca viziunea mea e ca tata sa imi lase mostenire magazinul. Nu pot avea ca viziune personala un ordin pentru altul. Viziunea mea poate fi sa ma sustin financiar prin proprii mijloace facand ceva ce-mi place. Asta da, pentru ca ma prevede pe mine ca autor al implinirii.



In aceste 21 de zile trebuie sa gandesc liber, scotandu-mi din minte toate gandurile (dorintele, imaginile, viziunile, convingerile) in care imputernicesc pe altul, responsabilizez pe altul si nu pe mine. Nu cer nimanui sa-mi fac atreaba (doar ma pot ajuta cu oameni si de oportunitati), ma bazez pe mine – talentul si puterea mea, nazuintele si scopurile mele. Nu le stiu inca, le descopar. Simpla mutare a atentie de la ce vreau de la ceilalti pe ce vreau de la mine produce deja o schimbare de paradigma (set de credinte, valori si viziune) care duce la schimbarea vietii si a viitorului.



Concluzie
* Gandeste singur!
Mercur in Varsator se asigura ca gandim cu capul nostru, liberi de influente. Pentru ca trebuie sa fii foarte liber in interiorul tau sa te urmezi pe tine si nu ce spune lumea sa faci, sau sa urmezi caile mai sigure de realizare, pe care merg toti ceilalti. A te urma pe tine nu insemana a-i sfida pe ceilalti, a te razbuna sau te dezice de angrenajele create cand in trecut ai luat decizii si ti-ai asumat scopuri si parteneriate. Nimeni nu e vinovat ca tie acum nu-ti mai convine viata ta de ieri. In care singur te-ai bagat.
Trezirea reala este intotdeauna alinatoare. Si responsabila pentru ce a creat pana atunci. Asa ca nu poti intoarce spatele. Nu pana nu explici, repari, alini, vindeci, intaresti. Si mai ales pregatesti schimbarea.



* Iarta, treci peste!
Pana pe 20 februarie exista aceasta etapa de pregatire, cu Marte (activistul voluntar si decident) in Pesti, un semn al inactiunii si renuntarii dar si al vindecarii si iertarii. Pregatim momentul potrivit facand, intre timp, alte lucruri. Vechile rani din incarcerarile avute trebuie vindecate.  Orice ai pierdut pana acum, orice ofensa suferita, trebuie uitata, iertata, abandonata. Altfel viziunea noua despre viata ta nu este decat varianta mai satisfacatoare a ce ai avut pana acum. E prea putin (si nu esti tu intreg) pentru aspectele istorice care urmeaza sa aiba loc in 2015, incepute cu provocarea  acestui Mercur retrograd ce reclama ingeniozitate, independeta si curaj.



*Arata-ti geniul!
Aratati ca lucrurile pot fi rezolvate creativ, ca o situatie poate fi vazuta si din alt unghi si ca veti alege mereu unghiul care va va da solutia armonioasa, benefica. Iar benefic inseamna – in sensul spiritului meu, care nu ma neaga ci ma exprima pe mine.
Faceti ca voi, nu ca altii. Eventual, impreuna cu altii, ar fi minunat. Dar acest “din mine insami”inseamana ca nu actionati din pura ambitie (ca cel fara voce care se vrea tenor) nici pentru a multumi pe altul, nici din frica. Din mine insami inseamna din inima si constiinta mea libere. Asa sa va ajute Viata si Dumnezeu!



*Increde-te in Viata!
Si fii un adevarat partener pentru ea. Danseaza cu ea, lasa-te purtat de curentul ei si intelege-i legile. Spiritul si constiinta sunt receptorii vietii si organele acestei intelegeri superioare. Viata te va scoate din toate incurcaturile in care te baga ambitia, frica, dorinta de a palcea altora, dependeta de relatii, lasitatile, rusinea si resentimentele. Viata e mult mai bogata si mai imaginataiva insolutii decat toate starile tale negative aducatoare de probleme. Sa crezi in steaua ta norocoasa - viata n-a irosit atat energie si materie ca sa ratezi tu nestiind cine esti. 
Totul este sa te gandesti, sa reflectezi, sa te contempli, sa-i pui ep altii sa vorbeasca cu si despre tine. Sa-i asculti. Sa iti trezesti sufletul. Asa afli cine esti si asa vei putea, din fiinta ta intreaga sa iti conturezi VIZIUNEA despre cum vrei sa te manifesti in aceasta viata. Si scopurile cu adevarat ale tale care te asteapta sa le atingi.

 

luni, 19 ianuarie 2015

Naturalete, simtire


Bebeluşii nu fac altceva decâtplângă sau să zâmbească, să se hrănească sau să doarmă.
Mulţi oameni ar fi norocoşi să facă asta după ce au devenit mari, murmură Merlin. A te afla in lume intr-o stare de mulţumire reprezintă o implinire adevărată. Instinctul inocent al unui nou-născut in ceea ce priveşte senzaţiile bune şi senzaţiile rele se pierde repede. În interior, incep să apară mai multe voci, mai intâi cea a mamei, care spune „da" şi „nu", „copil bun" şi „copil rău". Când „da", „nu", „bun" şi „rău" sunt in acord cu ceea ce doreşte copilul, nu apare nici o vătămare. Însă conflictul intre nevoile copilului şi aşteptările părinţilor apare in mod inevitabil. Lumea interioară şi lumea exterioară se ciocnesc. Curând, seminţele sentimentului de vină şi ruşine sunt plantate; temperamentul neinfricat al nou-născutului devine mânjit de frică. Copilul invaţă să se indoiască de instinctele sale. Pornirea lăuntrică, ce spune: „Asta vreau" se transformă in intrebarea: „Este bine dacă vreau asta?"
Ne petrecem toată viaţa căutând acea stare de acceptare de sine cu care ne-am născut. De-a lungul anilor, intrebările se inmulţesc şi in grotele secrete şi in cămările intunecate ale sufletului adunăm atâta indoială, ruşine, vinovăţie câtă putem.
Aceste sentimente rămân vii, oricât de adânc am incerca să le ascundem. Toate conflictele interioare pe care găsim că e atât de greu să le aplanăm ne duc inapoi, la umbra sinelui.
Este interesant aici, la curte, a spus odată Merlin in faţa lui Arthur, după ce acesta ajunsese rege. Nu mi-am dat seama că toţi au aceeaşi slujbă.
Aşa să fie? a intrebat Arthur. Şi care ar fi ea?
De temnicer, a răspuns Merlin, refuzind să mai adauge ceva cu privire la acest subiect.
În ochii unui mag, suntem cu toţii temniceri ai umbrelor noastre. Mintea inconştientă este inchisoarea unde sunt inchise energiile nedorite, nu pentru că aşa ar trebui să fie, ci pentru că am fost impregnaţi de-a lungul anilor de „da" şi „nu", „bine" şi „rău". Deepak Chopra



Să fim copii


Atunci când priveşti atent inlăuntrul tău, descoperi există multe personalităţi care se luptă pentru a-ţi folosi trupul.
De exemplu, conflictul dintre bine şi rău dă naştere la două personalităţi numite sfânt şi păcătos. Ele nu incetează nicicind să se certe, o parte sperind mereu că va fi destul de
bună pentru a-i plăcea lui Dumnezeu, iar cealaltă simţind mereu porniri „rele", care nu pot fi totdeauna infrânate.
Apoi, există acele roluri cu care te identifici — de copil, de părinte, de frate, de soră, de bărbat, de femeie, fără a mai menţiona şi profesia ta: doctor, avocat, preot, educator etc.
Fiecare dintre aceste roluri vine cu o anumită pretenţie in interiorul tău, străduindu-se să le reducă la tăcere pe celelalte pentru a-şi fixa ingustul său punct de vedere. Nici n-am
amintit de sentimentul naţional sau de identitatea religioasă — acestea doar şi pot cauza necazuri nesfârşite.
Aceste personalităţi sint de obicei in conflict. Ceea ce numim fericire este starea in care cea mai mare parte a conflictului s-a stins. nd te-ai născut, războiul acesta nu incepuse,
deoarece bebeluşii nu au dorinţe aflate in conflict. Nu există voci ale binelui şi voci ale răului, de pildă, nă cind copilul nu e indeajuns de mare ca să inveţe aceste concepte de la părinţi.
Nu poţi deveni mag până când nu gândeşti din nou ca un copil, spuse Merlin.
Cum gândeşte un copil? intrebă Arthur.

Simţind, mai ales. Copilul simte când ii e foame sau când ii e somn. Atunci când apar diferite senzaţii, copilul poate simţi care dintre ele ii aduce plăcere sau durere şi le răspunde in funcţie de acest lucru. El nu este inhibat cind vine vorba de căutarea plăcerii şi de evitarea durerii. 
Deepak Chopra

marți, 6 ianuarie 2015

Spiritul liber

Ca să trăiești în lume minunat, deprinde calea ta




Trăiseră singuri in peştera de cleştar din pădure. Strălucirea peşterii le dădea lumină. Arthur invăţase să inoate transformându-se in peşte. Când dorea să mănânce, mâncarea apărea de la sine sau i-o dădea Merlin. Oare nu aşa se intâmplă pentru oricine altcineva?
Vreau să ştii că o să pleci de aici in curând, continuă Merlin. Fii atent să nu-ţi cadă cartoful in cenuşă!
Bineinţeles că băiatul deja il scăpase. Pentru că Merlin trăia invers in timp, atenţionările lui veneau inevitabil prea târziu, după ce unele dezastre minore deja se produseseră.
Arthur curăţă de cenuşă coaja cartofului şi il puse inapoi in frigarea făcută din lemn verde de tei.
Nu-i nimic, spuse Merlin. Cartoful acela poţi să-l iei tu.
Ce vrei să spui cu plecarea? intrebă Arthur. El nu fusese decât de câteva ori in satul din apropiere, atunci când Merlin voise să meargă la piaţă; şi de fiecare dată magul avusese grijă să fie amândoi deghizaţi in pelerine grele cu glugă. Totuşi, băiatul fusese un observator atent şi ceea ce văzuse la ceilalţi oameni ii dăduse de gândit.
Merlin aruncă o privire ciudată cu coada ochiului către discipolul său:
Te trimit in mlaştină — in lume. Te-am ţinut departe de mlaştină in toţi aceşti ani, invăţându-te ceva ce nu vei uita.
Făcu o pauză, astfel incit cuvintele lui să fie mai bine auzite, apoi zise:
Calea magului.

Eu si cu mine: suntem noi


Cu toţii avem un sine umbrit care face parte din intregul realităţii noastre.
Umbra nu există pentru a te vătăma, ci pentru a-ţi arăta zona in care eşti incomplet.
Umbra poate fi vindecată atunci când este acceptată. Când este vindecată, se transformă in iubire.
Când poţi trăi cu toate calităţile tale opuse, atunci iţi trăieşti sinele total asemeni unui mag.
Magii şi muritorii
Muritorilor le este este imposibil să fie singuri, deoarece există o mulţime de personalităţi
care se luptă in interiorul lor. Magilor le este imposibil să fie singuri pentru că nu au nici o personalitate in interiorul lor.
Nu inţeleg. Cine este in mine in afară de mine insumi?
Mai intâi, trebuie să te intrebi ce este acel ceva pe care-1 numeşti tu insuţi. În ciuda sentimentului că ai fi o persoană unică, tu eşti o alcătuire de mai mulţi oameni, iar multele tale personalităţi nu se inţeleg intotdeauna intre ele — de fapt, mai niciodată. Eşti divizat in zeci de facţiuni, fiecare luptindu- se să-ţi ocupe trupul.
Toţi oamenii sunt aşa? a intrebat băiatul.
Oh, da! Până când nu iţi vei găsi calea spre libertate, vei fi ţinut ostatec de conflictul dintre personalităţile tale. Din experienţa mea, muritorii intotdeauna dirijează războaie interioare, care implică oricare facţiune posibilă.
Şi totuşi eu tot mă simt ca şi cum aş fi o singură persoană, protestă Arthur.
Nu pot să fiu de acord, răspunse Merlin. Sentimentul că eşti o singură persoană s-a născut din obişnuinţă. Poţi la fel de uşor să te vezi in felul in care te-am descris. Calea mea este mai adevărată, pentru că explică de ce muritorii sint atit de fragmentaţi şi in opoziţie cu magul. De fapt, este atât de obositor să intâlneşti un muritor, incât deseori am impresia că vorbesc cu un sat intreg.
Depak Chopra

Anul 2015- un an al actiunii

Ascultă liniștea Universului

Deepack Chopra
Când inveţi să-ţi linişteşti mintea şi să ţi-o purifici de toate conflictele ei indelung păstrate, ţi se va dezvălui simpla realitate a modului in care funcţionează universul — ceea ce este.
Să ne facem zilnic puţin timp pentru a observa conţinuturile minţii noastre. Acest act de observare, deşi foarte simplu, constituie unul dintre cei mai importanţi paşi pe drumul spre schimbare. Ceea ce nu vezi nu poţi schimba.
Ego-ului tău s-ar putea să nu-i placă să admită faptul că eşti plin de conflicte, de tăgăduiri, de intenţii amestecate, de ruşine, de vinovăţie şi de toate celelalte confuzii care intunecă mintea şi o impiedică să vadă realitatea a ceea ce este. De fapt, ego-ul se mindreşte cu iscusinţa lui de a-ţi ascunde aceste lucruri sub pretextul că vei avea parte de durere când vei privi la greşelile, eşecurile tale.
Cel de-al doilea pas constă in a invăţa cum să-ţi implineşti intenţiile. Paşii sunt in intregime fireşti, dar trebuie invăţaţi.
Lasă la o parte ego-ul, cu toate aşteptările şi anticipările lui. În loc să ai sentimentul că trebuie să controlezi rezultatele intenţiilor tale, fii sigur că universul va face munca in locul tău.
Trimite intenţia in spaţiul etern; cu cit conştientizarea ta este mai largă, cu atit semnalul pe care-1 trimiţi va fi mai clar.
În cele din urmă, fii liniştit şi natural in ce priveşte acest intreg proces. Cind toţi cei trei paşi vor fi făcuţi, intenţia ta va pătrunde in cimpul conştiinţei, care acţionează asemeni unei matrice pentru a conecta gindul tău individual la tot ceea ce există. Curgerea lină către un rezultat nu va fi impiedicată sau obstrucţionată de anxietăţile şi de ataşamentele ego-ului temător.
Cu adevărat, nu intunericul minţii este păcat. „Aminteşte- ţi totdeauna", l-a atenţionat Merlin pe Arthur, „că Dumnezeu nu judecă, doar mintea judecă." Dumnezeu doreşte ca fiecare persoană să-şi implinească toate dorinţele dragi; aceasta este starea noastră naturală, pentru că noi suntem creatorii propriei noastre realităţi.

duminică, 4 ianuarie 2015

Din Bucuria de a fi ceea ce ești, viața se creează Azi


Când te-ai gândi...
Ai cel puţin câteva speranţe şi dorinţe care au devenit realitate. Pe neaşteptate, fără să fi făcut nimic, oamenii ţi-au dat telefon chiar atunci când aveai nevoie să vorbeşti cu ei, ai primit un ajutor venit dintr-un ţinut nevăzut, rugăciunile ţi-au fost ascultate. Toate acestea se intâmplă in eter.
Atunci când ai o intenţie şi o trimiţi in spaţiul conştiinţei universale, de fapt, vorbeşti cu tine insuţi aflat intr-o altă formă. Tu, cel ce emiţi mesajul, eşti un individ care trăieşte aici, in timp şi in spaţiu. Dar eşti de asemenea şi cel ce receptează mesajul, tu ca un sine mai inalt, domnind peste identitatea ta spaţio-temporală. Şi incă mai mult, tu eşti şi mediul prin care se transmite mesajul, conştiinţa pură insăşi.
Pentru a te vedea cu adevărat trebuie să te vezi ca avind aceste trei caracteristici: eşti emiţător, receptor şi mediu. Există multe variaţii pe această temă: tu eşti dorinţa, cel ce doreşte şi cel ce aprobă dorinţele. Eşti observatorul, cel observat şi procesul observării. Această intreită stare este cunoscută ca unitate. Aşa că a transmite o intenţie in eter şi a primi un răspuns nu este un lucru pentru care să munceşti să-l dobândeşti.
În natura ta unificată, implinirea intenţiilor este tot ceea ce faci; cu asta te ocupi tot timpul. Nu există un singur gând al tău căruia să nu-i fie transmis inapoi un anume rezultat. Problema este că noi toţi trecem cu vederea rezultatele, care sunt prea subtile şi nu se potrivesc imediat cu scopurile noastre, nu coincid cu judecăţile ego-ului nostru despre ceea ce ar trebui să se intâmple. „Voi, oamenii, trăiţi intr-o lume a lui ar trebui şi a lui ce-ar f i dacă", a spus Merlin. „Eu trăiesc in lumea a ceea ce este."
  

Deepak Chopra

Antrenament de BunaStare

Muzica relaxanta potrivita studiului si concentrarii

André Rieu - The Beautiful Blue Danube

Dorințele inima curată-Universul


Oamenii şi magii nu sunt atit de diferiţi, după cum ai putea crede", a spus Merlin. „Şi unul şi celălalt işi trimit dorinţele in univers aşteptind un răspuns, dar in cazul muritorilor, mesajele sint trunchiate şi confuze; in cazul magului, ele sunt clare precum cleştarul. Nici o intenţie nu a fost vreodată ignorată, dar pot exista obstacole in implinirea lor, pentru că multe conflicte sunt ascunse in ele, şi anume toate conflictele inimii omului. Deepak Chopra

Fii indrazneala si iubire Azi

Parintele Arsenie Boca
Nu te teme.
Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo sunt Eu in mijlocul lor.
Iata Eu sunt cu voi sunt – Trup si Singe – in toate zilele pana la sfarsitul veacului. Dar fericiti cei cu inima curata.
Deci cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui si toate celelalte vi se vor da voua.Nu fiti cu spinii grijilor in inima.Ci Da-Mi Mie inima ta.

Spre incantare

Cum sa fim pace sufleteasca

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Realitatea -de-a cuvintele intentionate


Cuvintele cuprind şi cunoaştere, şi intenţie; prin urmare, faptul de a incadra o intenţie in cuvinte reprezintă primul pas in a o face să devină adevărată. Două bune exemple pentru aceasta sint rugăciunea şi afirmaţia. A face o afirmaţie precum Sunt bun/ă" sau a te ruga lui Dumnezeu, rostind, de pildă, „Fă astfel incât să mă vindec" inseamnă mai mult decât a-ţi exprima verbal gândurile.
Ori de câte ori un cuvânt este intărit de intenţie, el intră in câmpul conştiinţei ca un mesaj sau ca o cerere. Universul observă că ai o anumită dorinţă. Pentru ca dorinţele să-ţi fie implinite nu e nevoie de nimic altceva decât de acest lucru, pentru că puterea conştiinţei universale de a calcula este infinită.
Toate mesajele sunt auzite şi se acţionează in funcţie de ele.

Când  orice părinte, ii spunea copilului să mănânce, să meargă şi să adoarmă, exprima o intenţie. Prin aceste cuvinte, noi toţi invăţăm funcţiuni importante, insă după ce le ştim, nu mai e nevoie de cuvinte. Nu-ţi mai spui ţie insuţi să mănânci, să mergi sau să adormi. Intenţia cuvintelor a fost absorbită in tine şi acum nu mai trebuie decât să ţi-o reaminteşti („Cred că acum o să mă duc să mă culc.") şi rezultatul dorit apare.

Puterea cuvintelor stă nu in inţelesul lor de suprafaţă, ci in calităţile lor ascunse vederii. Fiecare cuvânt, de exemplu, conţine atât cunoaştere, cât şi intenţie. Amândouă acestea sunt calităţi magice. Magia cunoaşterii constă in faptul că multiplele ei invelişuri de experienţă — de fapt, o istorie intreagă — pot fi impachetate in citeva silabe.
Numeşte-ţi regatul „Camelot", l-a sfătuit Merlin pe băiat, inainte ca acesta să plece in lume.
De ce? a intrebat Arthur.



Este un cuvânt nou, care nu trebuie să poarte povara istoriei, aşa cum o poartă cuvântul Anglia, a răspuns Merlin.

Oamenii il vor identifica cu tine şi cu cei ce se vor aduna in jurul tău. Va fi ca o piatră de temelie. Imediat ce il vor pronunţa, intregul tău regat şi toate faptele lui de glorie li se vor deschide, ca atunci când vor atinge o clanţă şi vor deschide uşa unei incăperi pline de bogăţii.
Şi spusele-i s-au dovedit a fi adevărate.
Toate cuvintele bogate din limba noastră deschid pasaje ascunse de inţelesuri şi cunoaştere. Dar cea de-a doua calitate a cuvintelor, şi anume intenţia, este incă şi mai puternică.

Deepak Chopra, Calea Magului


Recunostinta

Multumesc pentru fiecare gand, pentru sarbatoare, pentru ca te bucuri de Azi.
Multumesc pentru aerul pe care il inspir sanatate!
Pentru lumina si iubirea care le preschimba in Bine pe toate.
Multumesc pentru frumusetea din zambetul dintai adresat cu recunostinta
Vietii.



Clipa- oprire din alergat să zâmbești
Larg.
Respirat
bucurii.

Azi-Deschidere a fereastrei sufletului în dimineață.
Vezi?
Permiți
Să strălucească raze pe pervaz. Să intre.

Te uită la un zbor de gând. Încă mai sunt. Toate vin, multe trec.
 Păsări sunt;  înalt  curculeu in gand!
Păsări -credințe ies luminițe pe aceeași fereastră.

Surâzi și inspiri...
Ș-asculți.
 Tril altfel...

E pace, e început.E Azi.
Scris cu dalb gând, din Iubire,
penel.