A iubi

A iubi-legătura de inimă

Iubirea cere deschidere și încredere. Asumarea vulnerabilității.

A iubi înseamnă să crezi. Să știi că meriți.

Să fii înseamnă a iubi.

Iubirea poate fi exprimată în cuvinte, fără ca esența ei acolo, în cuvinte să sălășluiască. E dincolo de ele. Iubirea vindecă. Iubirea laudă, apreciază și vibrează a bine.

Uneori cântă, alteori suspină, rar vorbește în cuvinte pe înțeles.

Când exercițiul acesta de deschidere e unul asumat, atunci, ea Iubirea capătă glas.

Iubirea e și ploaia caldă, feerică de vară care inimi două scaldă.

E și furtuna de după ea, când cad cortine de-o parte, de altă și rămân sufletele să se cunoască.

Rămân să se împrietenească. Zeci de ani în timp pământean ține această prietenie, construcție perpetuă, vie.

Când aici se constată uneori înghețuri, o singură îmbrățișare aduce soare. E curcubeu: exercițiu-culoare. Dincolo de tot rămân iubind. Falnici munții de răbdare.

Răbdare să cunoști ce ai ales că iubești.

Ș-apoi pâraie de lumină pe două cărări însoțitoare spre marea cea lină Bucurie împreună urmează să vină.

Iubirea iubește și tăceri și dans și cântec. Armonie.

Iubirea e izvor.

E pas de bucurie!

Armonie

Zilnic, poate de mai multe ori pe zi, opriţi-vă pentru a observa ceea ce se petrece în interiorul vostru, şi deîndată ce observaţi cea mai mică tulburare, cel mai mic dezacord, faceţi un efort pentru a-1 remedia. Dacă nu, în momentul în care veţi dori să meditaţi şi să intraţi în linişte, nu veţi reuşi, veţi simţi câteva scârţâituri, o harababură. Liniştea interioară este o stare greu de atins! întreaga zi trebuie să facem eforturi pentru a-i crea condiţii, şi, mai totdeauna, armonia este prima dintre ele.

Observaţi, este uşor. Dacă simţiţi că deveniţi nervoşi, nerăbdători, irascibili cu cei din

jur, este inutil să încercaţi să căutaţi scuze sau explicaţi în altă parte:aţi lăsat haosul să se infiltreze în voi, şi în aceste condiţii, niciodată nu veţi gusta adevărata linişte. Mulţi îşi imaginează că, fără a fi pregătiţi, vor face unele experienţe spirituale şi vor avea revelaţia luminii divine.

Ei nu, este ca atunci când îţi reuşeşte o experienţă chimică: trebuie să îndeplineşti anumite condiţii, să dozezi corect elementele, să reglezi temperatura, etc. Dacă nu

respectaţi aceste reguli, veţi rata experienţa.

Armonia este cheia care vă deschide porţile tărâmului tăcerii: armonia în planul fizic, armonia în sentimente, armonia în gânduri.

Imaginaţi-vă că suflaţi cu putere asupra unei ramuri înflorite: iată toate petalele se răspândesc în toate direcţiile, nu mai rămâne nimic din ordinea, din aranjamentul care creau întreaga frumuseţe. Ei bine, este ceea ce voi construiţi în voi, când vă lăsaţi antrenaţi de furie, de gelozie şi complicitate, când vă lăsaţi pradă senzualităţii: provocaţi un suflu, un curent ce tulbură dispoziţia atomilor şi a electronilor şi această tulburare interioară stă la originea şi apariţia bolilor psihice sau chiar fizice, care vă rup de lumea spirituală. De aceea, când apare o tulburare, o slăbiciune, vorbiţi-le celulelor voastre; spuneţi-le:"Haideţi, uşuraţi-mă, vă trimit unde de armonie şi iubire, fiţi ascultătoare, reluaţi-vă activitatea."Nu lăsaţi niciodată o stare negativă să se instaleze în voi, încercaţi să o remediaţi imediat.

Când vom ajunge să creem armonia, ne vom simţi bine. Aşa se întâmplă. Chiar dacă nu avem vreun motiv anume de bucurie, ne simţim fericiţi, dilataţi. Şi invers, când suntem într-o dezordine interioară, ne este rău de tot, fără vreun motiv anume. Da, este clar, armonia stă la baza stării de bine, şi dacă nu trăim în armonie, nu ne simţim bine, chiar dacă nici un eveniment nu ne-a tulburat.

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov, Calea tăcerii

Să preVezi bucurii...

Îmi place gândul că în fiecare clipă de prezență se pregătește în Univers o surpriză, o bucurie pentru noi. Stă să apară. Acum ne privește cu luare aminte- ea, bucuria să înțeleagă dacă o credem posibilă. Eu aleg s-o cred!

Pacea din munți

Urcatul pe munţii fizici este o imagine a căţăratului pe munţii spirituali... Să urci şi să cobori... Să urci,

înseamnă să te debarasezi, încet-încet, de tot ceea ce te incomodează, te împovărează, pentru a găsi liniştea, puritatea, lumina, imensitatea şi pentru a simţi ordinea divină instalându-se în tine... Cât despre coborâre, nici măcar nu este nevoie să explic în detaliu ce reprezintă, pentru că aţi înţeles: este revenirea zgomotului în gânduri şi sentimente, revenirea agitaţiei, a dezordinii, a incertitudinilor interioare. Da, iată cum învăţăm să citim marea carte a naturii: obişnuindu-ne să-i descifrăm diferitele manifestări.

 Indiferent unde mergeţi, pe munte, în păduri, pe malurile lacurilor sau ale oceanelor, dacă vreţi să vă comportaţi ca nişte copii ai Domnului care aspiră la o viaţă mai subtilă, mai luminoasă, va trebui să deveniţi mai conştienţi de prezenţa creaturilor eterice care trăiesc acolo. Apropiaţi-vă de ele cu respect şi pioşenie, întâi de toate salutaţi-le, mărturisiţi-vă prietenia, iubirea şi rugaţi-vă să vă binecuvânteze. Aceste creaturi care vă zăresc de departe, sunt atât de fermecate de atitudinea voastră încât sunt pregătite să reverse asupra voastră pacea, lumina, energia pură. Vă veţi simţi atunci scăldaţi, învăluiţi în iubire şi fascinaţi de aceste entităţi spirituale şi când veţi coborî în vale, spre oraşe, veţi aduce cu voi toate aceste bogăţii, şi revelaţii, idei, mai largi, mai vaste.

Apoi, în final, veţi avea bucuria să ştiţi că aţi contribuit la menţinerea în anumite ţinuturi a locuitorilor celeşti ce le populează sau, chiar să atrageţi noi prezenţe. Da, să nu uitaţi, niciodată, că numai în tăcere puteţi să pregătiţi condiţiile favorabile manifestării entităţilor divine, căci aceste entităţi au nevoie de linişte, ele aşteaptă mereu condiţiile favorabile,

Maestrul Aivanhov

Cand spun iubire incep din Sine gandul sa-l simt

“Am vazut că totul, toate căile pe care le urmasem, toți pașii pe care îi făcusem, mă purtau către un singur punct – și adică, punctul din mijloc. Mi-a devenit din ce în ce mai clar că mandala este centrul”. (Carl Gustav Jung, “Amintiri, Vise, Reflecții”)

AZI ”deschid cu eternul, reguli si dogme ce vor sa ocupe terenul meu interior”.

~Cand spun iubire de sine, ma refer la faptul ca noi ne permitem sa traim intr-o stare de iubire interioara, o stare de pace interioara , de frumusete interioara si multa bucurie in activitatile noastre zilnice.
Ca noi sa ne bucuram cu adevarat de iubirea sinelui trebuie mai intai sa il cunostem. Ce inseamna sa iti cunosti sinele?
Înseamnă răspunsul onest la intrebarea ”CINE SUNT EU?”
Cine sunt eu?
Eu sunt libertate pașnică în devenire.

Tu, cine ești?

Intai realizezi ca sinele este intreaga ta realitate, tot ceea ce experimentezi tu de dimineata pana seara  chiar si in timpul somnului-manifestarea e tot a sinelui tau, este adevarul care esti.
Aceasta  este manifestarea unica , diferita de totalitatea conștiinței colective, pe care, prin rezonanță, acordare la frecvență și tu -uneori- o experimentezi.

Tot ceea ce reprezinti tu aici si acum , este sinele tau.
Unii se refera la sine ca fiind constiinta. 
 Sinele-intreaga ta realitate vazuta prin ochii constiintei.
Aceasta realitate, care este sinele tau urmează să fie adusa in armonie: fiecare gand, fiecare gest, fiecare activitate, fiecare culoare, fiecare parfum, fiecare dorinta a ta sa fie in armonie deplina cu ceea ce vrei cu adevarat.
Atunci când le aduci pe toate la masa înțelegerii-creionezi armonia ta naturală, îl relevi vieții pe divinul din interior, îl faci cunoscut lumii.

Frica este principalul oponent al sinelui.
Frica ne indeamna sa facem lucruri pe care nu vrem sa le facem ba chiar sa le repetam iar si iar pana la suferință. Frica este acel lucru care opreste curgerea armonioasa a lucrurilor iar asta pentru ca e alimentată de credința în ea. A-ti crede frica, a crede in ea mai mult decat tine-adică în iubire- inseamna frica de a iubi sinele asa cum este.

Sa crezi in frica si in iubire e ca si cum ai crede ca acum e intuneric si lumina laolalta si sincron. Si pentru mine numai zi se cheama aceasta lumina pe care o percep. Noaptea, eu dorm.

Cum să eliberăm orice urma de frica din mintea si emotiile noastre?
Prin constientizare, prin intenție.
Atunci cand frica apare prima noastra reactie este sa nu o acceptam ba chiar sa fugim de ea in diferite dependente si activitati inconstiente doar de dragul de a ascunde fricile care deja exista inauntrul nostru.
Ce inseamna constientizare?
Înseamna acceptare , inseamna observare, inseamna a fi chiar si atunci cand ceva sau cineva iti spune ca nu ai voie sau nu este bine sau nu crezi ca este locul si timpul ca sa fii tu pentru ca daca tu esti tu atunci vei regreta intr-un fel sau altul.
Să fii tu este cel mai frumos lucru pe care poti sa il traiesti, este cel mai benefic lucru pecare poti sa-l faci, nu ai cum sa regreti ci doar sa inveti mai multe lucruri despre tine, despre cum functionezi tu, cum nu functionezi,ce iti place, ce nu iti place.

Cateva exercitii pentru dizolvarea fricii

1.Cand fricare apare,spune asa: ”te vad frica si te accept asa cum esti.”
2. 
Frica este o emotie puternica care genereaza disconfort in zona abdominala, plex si stomac, aici in aceasta zona se gasesc centrii energetici svadhisthana si manipura care au legatura directa cu personalitatea si emotiile sinelui iar acest lucru se intampla cand personalitatea sau corpul sau gandurile sunt vizate intr-o forma sau alta. 
Așa o recunoști-prin disconfort. E dincolo de sine.



3 Este vorba de simtirea emotiilor care apar in momentul respectiv,daca apare frica intr-un moment atunci simte-o ,nu ezita ,nu o lasa sa iti creeze infinite povesti de groaza in ganduri ci doar simte-o in totalitate, e doar o emotie puternica. Nu crea scenarii imense a ceea ce nu vrei să trăiești. Stop. Opreire. Pune gând frumos. Atat.



Daca vorbești despre iubire neconditionata, este  indiferent cui ii este adresata.
Ea incepe cu tine.
Este folosita in forma ei pura si cred ca asta e si ideea, sa folosim iubirea in moduri pure, neconditionat, indiferent ca pentru tine , pentru familie, pentru ingeri, pentru animale, pentru vecini.
Conteaza sa redevenim una cu iubirea neconditionata si sa ne manifestam ca iubire neconditionata, ca divinitatea ce suntem. Cred ca si Isus a pornit la fel, iubindu-se pe el insusi si gandind pozitiv despre el, iubindu-se, iertandu-se, acceptandu-se, alegand ceea ce vrea sa traiasca si ce nu, ceea ce vrea sa vorbeasca si ce nu si cred ca apoi a ajuns sa fie in armonie cu iubirea neconditionata si apoi sa o ofere si celorlalti,.
Cine poate să iubească fără a ști cine este el însuși și fara a experimenta iubirea aceasta interior?






Sursa GabrielTreisprezece

Alice SpaceDoll - Sunships & Starseeds

Poveste

Viața e despre prietenie. Despre A FI laolaltă, despre a trăi împreună.

Despre înțelegere între oameni, între ființe, în natura întreagă, pe pământ, în universul tot.

Începe cu te accepta CINE EȘTI, așa cum ești, blond, brunetă și cu ochii verzi, ori căprui, chiar și albaștri, că-s tot  minunați...

Înalt, mai scundă, cu privire senină- cu zâmbet ștrengar, cu inima de drag de viață plină!

Te accepți și-după caz-admiți că vrei să te antrenezi ca să știi să trăiești în bucurie.

Cu acordul tău, lăuntric, aceasta-i important să fie!

Te antrenezi ca pentru senin în viață,  pentru trezirea cu elan dimineață după dimineață. 
În echilibru.

Tot tu -cu timpul ți-l și definești. Ce înseamnă-pentru tine ca om să trăiești în acest echilibru?

În ideea acesta mergem poate la școală, ani buni, la grădiniță, dintâi, exersănd participarea cu succes la viața împreună cu ceilalți. Construind laolaltă o societate. O-ncepem, exact așa.

Suntem, din capul locului e de înțeles, diferiți și frumoși, unici, maiestuoși, cu vise diverse.

Cine n-are acum vis, stau o clipă să-l găsească!

Știu sigur că e la purtător, pentru fiecare- din prima zi de viață pe pământ. Așa te-ai născut, cu un vis în primul gând.

Ne manifestăm curiozitatea de a ști, de A ÎNȚELEGE VIAȚA, de aceea, conștienți sau nu căutăm pretutindeni modele, maeștri pe care să-i asemănăm poemului ce răsună interior.

Adesea nu știm că facem aceasta. Tot ce e de știut e că se petrece planul marilor lecții de viață în scop de bine suprem. Așa să știm și-așa să vrem.

Primele imagini pe care le-asemănăm cu iubirea din care-am venit ( de lucrul acesta sunt eu absolut convinsă- că venim din Iubire), le deslușim în familie. Acolo unde deschidem ochii spre viață.

Vedem manifestări de pace în locul, căminul pe care inima nostră îl caută, identifică drept Acasă.

De unde începe familia?

De la primele zâmbete împreună. De la îmbrățișare.

E imaginea cuibului în care învățăm primul zbor.

Știi cum zborul acest dintâi se învață ? E  cu familia ta?

Deschidem ochii și pornim de-aici în lume să transmitem un mesaj.

E scrisoarea de iubire deschisă.

Familia în care trăiesc iubește viața crescându-mă pe mine.

Cât miracol!

Ieșim în Univers și aflăm astfel alți oameni ca noi, și facem schimb de scrisori. 

Pe alocuri ne recunoaștem și noi în celelalte scrieri, dintr-altele aflăm alte bogății sufletești. Pe altele le primim ca întrebări. Răspunsurile sunt tot interioare.

În familie prima dată înveți pe tine să te iubești.

Tot ce vezi și trăiești acasă e hotărâtor pentru un fel de a fi. Cel al tău care se contopește cu imaginea iubirii pure.

Și-apoi, vine-un gând, cum că tu ai să fii peste vreme în familia ta, iubire-sursă.

Și poate Povestea  să urmeze și-așa:

A fost odată o prințesă frumoasă, că de n-ar fi, cum azi s-ar povesti...

Era calmă și senină de copilă.

Creștea cu iubire într-o casă cu ferestre mari, deschise spre soare, limpezi drumuri de cunoaștere.

De jur împrejur se-odihnea o grădină de pace, cu arbori veseli în culori roditori la ceas de vară, blajini în toamne roditoare.

Belșug de lumină domnea în acest colț de bucurie divină.

Fluturi, mulți voioși, colindau primăvară după primăvară aici, cât să-i privești și zâmbetul cu suflet în înalt să-l ridici, spre cer...

Și iernile erau domoale- tăceri albe și pline de înțelesuri doar de gând frumos știute.

Totul cânta iubire în lumea de basm a prințesei.

Și purta mereu alături o comoară rară, tânăra copilă: o floare cum numai aici se afla de frumoasă, strălucitoare.

Cu-nțelepciune, de la bunica regină și mama crăiasă știa să o îngrijească, zi după zi frumoasă.

Îi cânta -asemenea.

Era și este-c-așa rămâne-floarea ei minunată, strălucitoare în soare de puritate.

Ai să mă întrebi ce-a făcut prințesa, în viața cu această frumoasă floare.

Firesc floarea a fost simbol de iubire -dar-la timp nimerit de stele, când libertatea și înțelepciunea s-au împletit în viața fetei drept maturitate, un prinș asemeni ei, a cerut-o în căsătorie.

Și floarea aceea, împreună au început să îngrijească.

Mai lumină să fie, mai iubire să crească.

Prințul, om ca cerul de senin, ca soarele-n surâs blajin, cu calm de munte răbdător și îmbrățișare de val de mare.

Chiar lui i-a încredințat prințesa frumoasa floare.

Așa s-a născut o întreagă grădină de bucurie și lumină.

Așa s-au ivit pe lume și alte flori, printre copilele familei minunate, prințese.

Aici stă legătura între ceea ce simt eu că-i familia în care pe lume vii și darul pe care lumii îl faci, creând tu o nouă bucurie de a străluci împreună.
O zi frumoasă, în voie bună!

Cum curgi asa ESTI Iubire

Calea liniștii

Când te-ai gândi puțin Azi...

că gândurile şi sentimentele colective formează un "egregor", adică o fiinţă spirituală extrem de puternică.

De-a lungul veacurilor, datorită legăturii dintre noi, a consimţământului mutual, a dorinţei de a lucra împreună pentru împărăţia Domnului, formăm şi noi un egregor care se hrăneşte, se întăreşte şi acţionează pentru binele întregii lumi. Deci, hotărâţi-vă ca în timpul meditaţiilor să lucraţi ca să puteţi emite şi propaga iubirea şi lumina în lume; într-o bună zi, numele vostru va sta înscris în cartea Vieţii Veşnice.

Vă spun cu sinceritate că, peste ani, când vă veţi analiza crâmpeie din firul vieţii

voastre, veţi recunoaşte că momentele petrecute în meditaţii, cântece, rugăciuni, linişte, în iubire, au reprezentat cele mai preţioase clipe ale vieţii voastre. Deocamdată nu le vedeţi şi nici nu le simţiţi, dar într-o bună zi, când veţi vedea mai limpede lucrurile, veţi înţelege la ce fel de lucrare aţi contribuit.

Veţi fi uimiţi când vi se vor arăta consecinţele, rezultatele, frumuseţea acestei activităţi, minunile ce s-au produs în lume datorită ei. Căci, această lucrare la care v-am cerut să participaţi a fost deja declanşată în înalt de către îngeri şi divinităţi, iar pe pământ, noi dorim numai să deschidem o uşă, dăruindu-ne energiile, astfel ca această lucrare divină să o poată coborî, împlinindu-se şi în planul fizic.

Avem nevoie de linişte şi, mai ales, de liniştea naturii, pentru că în natură ne avem rădăcinile. Când suntem singuri în pădure, la munte, se întâmplă să ne simţim transportaţi într-un
trecut îndepărtat, atunci când omul trăia în comuniune cu forţele şi spiritele naturii. Şi, chiar în acele momente dacă auzim ciripitul păsărilor sau un zgomot de cascadă, simţim că acele
sonorităţi contribuie la împlinirea liniştii. Chiar zgomotul surd al valurilor sunt una cu profunzimea liniştii mării sau a oceanului.
În majoritatea mitologiilor, muntele este prezentat ca un tărâm al zeilor.
Acest lucru poate fi considerat ca un simbol, dar şi ca o realitate: vârfurile înalte ale munţilor sunt ca nişte antene cu ajutorul cărora pământul atinge Cerul, şi de aceea ele sunt locuite de entităţi foarte
dure şi foarte puternice. Cu cât omul se înalţă pe munţi, cu atât mai mult întâlneşte liniştea, şi în această linişte el descoperă originea lucrurilor, se uneşte cu Cauza primară, intră în oceanul lumii
divine.

Maestrul Aivanhov

Despre ÎNTREBĂRI ale vieții tale

Atunci când ne gândim la întrebările cu adevărat mărețe, determinăm creierul să iasă din șabloanele cunoscute, iar structura neuronilor noștri se schimbă, îndeosebi la nivelul lobilor frontali, acea parte a creierului care coordonează logica, rațiunea, limbajul, conștiința și compasiunea.
Apar noi axoni care creează noi dendrite.
Apare -da-NOUL!
Așa începe în creier o activitate pe care acesta nu a mai cunoscut-o până acum.

Ori de câte ori ne gândilm la MARILE ÎNTREBĂRI ALE VIEȚII NOASTRE folosim l bii frontali pentru a modifica funcțiile celorlalte părți ale creierului.
Așa că, fii pregătit să gândești la scară mare.
Primul e un pas- o întrebare serioasă despre tine.
Aspectul asupra căruia îți focalizezi atenția CREȘTE în viața ta.

Frica? Îi face, de asemenea pe oameni -să se concentreze- pe ceea ce nu își doresc să trăiască.

Ce face teama?
Te face să îți imaginezi- cu detalii precise- scenarii, întâmplări pe care nu le vrei și le atragi pentru că le gândești, imaginezi, înnobilezi cu energia fricii. Și vin în viața ta. Așa.

Să-ți imaginezi, când vrei un vârtej de apă puternic.
Îi spunem vortex.
Este energie.
Un anume gând, despre o anume situație, aspect, menținut repetat în ATENȚIA ta, te plasează exact în centrul vârtejului.. de apă.
Că-i de bucurie, că-i de altceva, poftim, de mai ieși când în centru te afli. Cum?

Și-acum, ce-i de acționat:
Oricând te observi că gândești ceva ce nu-ți place- indicator e soarele interior, ori o emoție, un disconfort la nivelul stomacului, apasă un buton imaginar de ștergere.
Pune în loc, pe dată- fiindcă naturii îi place să umple vidul- gândul de bucurie pe care ți-ar plăcea viață să îl trăiești.

Când gândești negativ, te temi- faci așta din obișnuință.
Te poți dezvăța, cu antrenament.
Și schimbarea în bine e la fel de ușoară cât de instant te-ai ”învățat” să-ți fie frică....
Anulează pe loc, fără săî te prindă valul, vârtejul, orice gând de teamă. Pune în loc iubire. Adică un gând de dorit.
Se formează căi neuronale de bucurie de viață. Și-uite-șa alegi să trăiești ceea ce cu adevărat simți că meriți, că vrei, că poți.

Janet Bray Attwood, Chris Attwood-Testul Pasiunii

Cercetari stiintifice despre.. iubire (Subtitrare Adina Amironesei)

Azi:
Realizez că stresul e numai frică de schimbare.
Eliberez toată frică din mine.
Eu sunt dintotdeauna pace.
Sunt siguranță și protecție divină.
Eliberarea de stres e lumina divină.
Las să treacă orice tensiune.
Mă relaxez, respir.
Respir profund: inspir pace, eliberez orice încordare.
Îmi simt tot corpul relaxat, fiecare mușchi se destinde.
Merg cu viața natural, ușor, frumos, fără efort, ca apa curg.
Totul e minunat în lumea mea.

Luise Hay, 10 afirmații spre pace lăuntrică

Despre CONEXIUNEA LA Sursă

Liant?  Bucuria. Să vezi...

A FOST odată..., că de n-ar FI, nici că s-ar povesti.

Așadar și Azi este despre A FI.

Starea aceasta care face să se-nsenineze cerul trăirii. Bucuria fiirii.

Ce de povești am citit și eu cu drag, când toate se cuprind șirag între acest ”paradigme existențiale” 

.

Să-ți vorbesc întâi despre un sondaj cu care am intrat în conexiune-iar citind o carte- c-am descoperit minunate rezultate.

Au fost vizați o sută dintre cei mai influenți și de succes oameni americani din domeniul financiar.

Acesta e eșantionul. (Căci eu spre reușite mpă uit insistent)

Poți să-ți imaginezi, acum, pe loc, care e punctul lor comun?

Autorii sondajului au descoperit că toți acești oameni puternici și-au îndeplinit cele cinci lucruri care desemnau în viziunea lor- premisele unei vieți ideale. Așa este și așa au îndrăznit să le realizeze. Pe toate cinci.

Îmi imaginezi eu acum că se poate auzi, vedea în suflet luminând un regal de artificii multicolore. Care-au izbucnit în dans.

Pot fi luminile tale. Interioare.

Când viața ta s-a clădit pe răspunsuri la întrebări precum: ”Ce dorești să devii, să faci, să ai?”

e evident că-n strălucire viețuiești, că oamenii îi iubești că oferi lumii din preaplinul care ești.

”Ce dorești să devii, să faci, să ai?”

Poți să-ți permiți, între aceste răspunsuri ale tale în relaxare, o vreme, cât îți este necesar, să rămâi.

Poate că îți este de folos să reflectezi...

Devine limpede un lucru. Ca un om să ajungă ceea ce îi place să fie, e important să își clarifice surse de bucurie. 

Din care fel de activități să-și ia izvor care să-l poate inspira o-ntreagă existență?

Cu alte cuvinte, a-ți stabili cele mai importante aspirații în viață; despre aceasta e vorba.

Ia-ți timp și deschide-ți, când ești curios să te afli, ca om cu vise, agenda.

Notează 15-20 de lucruri care-ți plac ție mult.

Pe care le faci cu bucurie, indiferent de condiții exterioare.

Lucruri, acțiuni care să aibă continuitate în viața ta.

Cu care să te acompaniezi și să te răsfeți. Despre care simți tu acum că sunt binecuvântări.

Și eu fac lucrul acesta, în recenții... trei ani. Și dintre pasiuni, sortez pe cele 5.

Mie îmi place ”meseria de profesor/cu sens de antrenor într-ale minții”. Căci așa m-am și pregătit dintru început, pe copii să învețe succesul, să îi ajut...Azi se întâmplă o adaptare a jobului meu la timpul prezent. 

Îmi place să experimentez Bucuria. Contexte diverse.

................... (pe celelalte trei le mai selectez)

Cât de important este să transpui în practică lucrurile care îți plac ție cel mai mult?

Hai ”să privim” împreună o poveste:

Era odată- evident tot de la A FI pornim- o tânără ce colecta autografe de la oameni celebri. Se afla în aeroport, când tocmai zări o mulțime de oameni adunată în jurul unui om îmbrăcat în robă albă.

Și-a dat seama că e vorba despre o personalitate, căci oamenii mulți dimprejur așa sugerau prin prezență, motiv pentru care s-a îndreptat și ea spre mulțime și a întrebat cine este acel om.

I s-a spus că este un sfânt care trăiește în Himalaya, pe nume Maharishi Mahesh Yogi.

Încântată, fata s-a apropiat de Maharishi și i-a cerut autograful.

Acesta a privit-o în ochi, i-a luat carnețelul și i-a spus că ceea ce are de oferit e mai de preț decât semnătura sa.

A scris simplu: Bucură-te!

Care să fie mesajul acestor cuvinte?

Cel care nu se bucură își ocolește menirea. Ca să fii în fluxul prosperității vieții, fii bucurie în ceea ce faci!

E atât de important să te bucuri de ceea ce faci în fiecare zi din viața ta?

Privește o clipă, cu ochii minții- din inimă- spre oamenii pe care îi admiri.

Spre oamenii care și-au realizat aspirațiile. Cum sunt ei?

Ca stare de spirit, tu cum îi percerpi?

Gândește-te acum la toți oamenii mari de pe planetă, cei din trecut, cei din prezent. Cumva, au savurat ei fiecare clipă din fiecare zi trăită, au sărbătorit cu bucurie fie care moment din viață?

În ce mă privește, mă uit la Wayne Dyer Azi- autor inspirațional.

Privește-i chipul. Minunatul internet- conexiunea e la câteva clipe, câna ai updatat browsere-știu ce zic:)... de o analiză pertinentă pe care să o faci cu suflet deschis.

Apoi, eu:

Privesc la fotbalistul Gheorghe Hagi.

Să  afirm chiar Azi; prietenii mei din copilărie știu că -fată fiind- eram în echipa de fotbal a blocului și am ”jucat” împreună până la liceu, târziu și eu sigur rol de Hagi aveam. Drept e că nu puteau a mi se-mpotrivi. Pentru că eu așa m-am născut. Eram eu împotrivire.. Împărțisem roluri concrete: Marius Lăcătuș, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Gheorghe Hagi- toate eram..fete. Și echipa aceea locală, Steaua se chema.

Pentru mine, ani mulți fotbalistul acesta genial a însermnat talentul de a fi el însuși și genialitate.

Într-un sport cu mingea să fii matematician- cu unghiurile acelea de pe teren...toate, astfel încât să plasezi reușita în poartă de atâtea ori...altfel..e ceva.

Cu gândul la model, eu am reușit admiterea la un liceu.

Și mi-am îndeplinit și-un vis.

Oare, sportivul marca cu plăcere din orce loc de pe teren?

Oaren finala din 1989- care s-a derulat la Brașov-a marcat gol -de victorie parcă- ca semn magic c-am să fiu admisă la Liceul Pedagogic? Eu așa am zis. Și-am repetat-o interior până s-a întâmplat.

Așa ”am marcat!”. Drept e pe atunci că nu citisem despre puterea lăuntrică interioară. Știam ce vreau. Marele vis al meu.

La unele dintre pasiuni am renunțat și eu, când am ascultat voci din afară.

Prin clasa a cincea voiam să cânt; m-am prezentat la Clubul elevilor din acea vreme. Încrederea în mine- cred c-a fost aceea care a oprit, momentan bucuria. Sau poate am considerat că-i așa cum mi se spune. Au urmat ani de antrenament, solfegieri și admiterea- probă muzicală la liceu, care au arătat că pot. Bacalaureatul l-am susținut la disciplina Muzică.

Lucrarea de grad I, ca profesor, asemenea se cheamă Joc muzical.

Și azi cânt:) Și îmi place.

Am cântat cu copiii ani în șir. Ne-am jucat împreună, serios și de-a înregistrarea unui Cd. A ieșit.

Am recitat poezia ”La Steaua”, a lui Mihai Eminescu- în proba de dicție. Pot să spun că îmi imaginam înaltul și vedeam și steaua despre care povestesc, cu mintea.

Cred c-am avut atunci în minte succesul și atât.

Și-atâția oameni de admirat mai sunt...și încă-s deschisă.

Acum revenind la oamenii de succes..modele ale tale? Care sunt? Ție să îți spui.

Modele-înțleeg eu că-s acei oameni pe care îi admiri, cu care ți-ar plăcea să semeni puțin... În ce mă privește, de bucuria de viață mă simt atrasă ca de-un magnet.

Care oameni pe care îi cunoști tu sunt cu adevărat fericiți? Care e opinia ta? Fac cu pasiune ceva cu viața lor? Își iubesc viața și felul în care își duc zilele?

Mărturisire- am reînvățat bucuria în acești ani noi.

Am învățat să fiu conștientă și aici e încă treabă. Viața întreagă!

Merg, camaraderește pasiunea și bucuria, de mână? Ce spui?

Pasiunea-focul acela interior care te propulsează, combinând iubirea pentru ceva ce faci și sentimentul că ai valoare, că ești conectat cu lucrul care te pasionează cel mai tare.

Bucuria rezultantă este.

Așa poveste....

Și iar despre conexiune la Sursă. Bucuria de a trăi este cea care te pune în legătură cu potențialul tău nelimitat. Cu Universul.

Imaginează-ți că vrei să trimiți un gând către o persoană dragă aflată într-un alt colt de pe minunat Pământ și nu te-ai gândit la viteza minte-gând, ci alegi calea...să zicem electronic scrisă.

Orice computer se activează la o anume sursa de internet.

Scrii gândul.

Adaugi iubirea.

Și trimiti.

Uiti să activezi sursa?

Până la conectare- vezi bucurie de a trăi- mesajul la tine rămâne-că -i musai conectarea.

Așa-i Bucuria. Te activează Om.

A fost odată- A FI- că de n-ar FI nici poveste că s-ar scrie.

"Să ai încredere în cine ești, ce faci, cum gândești! Mintea nu cunoaște alte frontiere decât cele pe care i le stabilim noi înșine! " Napoleon Hill

Fiecare om transmite 97 % starea care ESTE. 3 % sunt informațiile pe care le conține ca structură (cognitivă).

Restul e Iubire!

Să fie! 

Simona sunt. Te îmbrățișez Azi!

Totul e langa tine Azi

Orice punct din cosmos este acelaşi punct, un centru al infinităţii in toate direcţiile. Nu există aici sau acolo, aproape sau departe.

Aşa cum vede magul lucrurile, nu există decât oriunde şi nicăieri. Ştiind acest lucru, şi tu vei purta astrele şi luna pe haine. Lipsit fiind de iluzia simţurilor, iţi vei da seama că luna şi stelele sunt aici, lângă tine.

— Când am să-mi dau seama de acest lucru? intrebă băiatul.

— Cu timpul. Pe măsură ce tulburarea sufletului tău se va risipi, vei vedea raiul in propria ta fiinţă.

Mantia lui Merlin era impodobită cu luna şi cu stelele, iar Arthur a intrebat odată de ce era astfel.

— Lasă-mă să-ţi arăt, s-a oferit Merlin.

II luă pe Arthur şi se urcară pe vârful unui deal.

— Spune-mi care este cel mai depărtat lucru pe care-1 vezi.

— Văd pădurea intinzându-se kilometri şi kilometri pină la orizont. Acesta este lucrul cel mai indepărtat pe care-1 zăresc, spuse Arthur.

— Şi mai departe decât aceasta ce este? intrebă Merlin.

— Marginea lumii, cerul şi soarele, presupun, spuse Arthur.

— Şi dincolo de ele?

— Stele şi apoi vid, intinzându-se la infinit.

— Şi dacă te intorci cu faţa in altă parte, este adevărat in continuare ceea ce ai spus? intrebă Merlin.

Băiatul dădu din cap.

— Foarte bine, spuse magul. Vino după mine acum. II conduse pe băiat la un pârâu pe malul căruia se odihneau deseori după-amiaza.

• Acum, care este cel mai indepărtat lucru pe care-1 zăreşti? il intrebă Merlin.
• Nu pot vedea prea departe printr-o pădure aşa de deasă, doar până la cotul acela al pârâului, arătă Arthur la vreo 30 de metri inainte.

— Dar ştii că pârâul acesta duce spre mare, iar marea spre orizont? intrebă Merlin.

Arthur fu de acord.

— Apoi orizontul merge până la marginea lumii, la cer şi la mare, la stele şi la spaţiul vid şi infinit ce urmează, precum ai spus inainte? intrebă din nou Merlin.

• Da, răspunse Arthur. Încă o dată, magul păru mulţumit şi-şi conduse discipolul in peştera de cleştar.

— Acum, care este cel mai indepărtat lucru pe care-1 zăreşti? intrebă.

— Este intuneric şi tot ceea ce zăresc sint pereţii peşterei, spuse Arthur, dar inainte de a mă mai intreba, sunt de acord că in afara acestei peşteri există păduri, dealuri, orizontul, cerul,

stelele şi spaţiul vid.

— Atunci bagă bine de seamă, spuse Merlin cu voce tare. Nu contează unde mergi, aceeaşi infinitate se intinde in toate direcţiile. În acest caz, tu eşti centrul universului, oriunde te-ai duce.

 Deepak Chopra

10 minutele de miscare :)

10 Minute Abs Workout - Fitness Blender Abs and Obliques Routine

Adevărul de a alege să trăiești

Neale Donald Walsh

”Începe să spui adevărul acum şi nu te opri niciodată. Începe prin a-ţi spune adevărul despre tine însuţi. Spune-ţi apoi adevărul despre altcineva.

Spune apoi altuia adevărul despre tine. Spune apoi altcuiva adevărul despre el însuşi. În cele din urmă, spune tuturor adevărul despre absolut tot.

Adevărul te va elibera.

Ai spus “adesea, decizia pe care o iei astăzi, nu este alegerea pe care o faci maine.” Şi ce dacă? Vrei să spui că n-ar trebui să ne permitem niciodată să ne răzgandim?

Răzgândiţi-vă cât vreţi. Aminteşte-ţi doar că, o dată cu fiecare schimbare de alegere, se produce o schimbare în direcţia întregului univers.

Când „te hotărăşti” într-o privinţă, pui universul în mişcare. Forţe care sunt dincolo de capacitatea ta de înţelegere - mult mai subtile şi mai complexe decât ţi-ai putea imagina - sunt angajate într-un proces a cărui dinamică complicată de-abia acum începi să o înţelegi.

Aceste forţe şi acest proces sunt toate parte dintr-o reţea extraordinară de energii interactive, care cuprinde totalitatea existenţei pe care tu o numeşti viaţa însăşi.

Ele sunt, în esenţă, Eu.

Deci, atunci cand mă răzgandesc, Te pun pe Tine in dificultate, aşa este?

Nimic nu e dificil pentru Mine. Dar tu ai putea să faci ca lucrurile să fie foarte dificile pentru tine. De aceea, păstrează o singură părere şi un singur scop când e vorba de ceva şi nu îţi îndepărta gândul de la aceasta, până când nu l-ai făcut să devină realitate. Concentrează-te. Axează-te pe

ceea ce hotărăşti.

Asta am vrut să spun că înseamnă a fi concentrat pe un singur gând. Dacă alegi ceva, alege-l cu toată puterea ta, din toată inima. Nu fi slab. Mergi înainte! Continuă să te îndrepţi spre scopul tău! Fii hotărât. Nu te lăsa infrant de un refuz.

Dar dacă refuzul este răspunsul corect? Dar dacă ceea ce dorim nu este bine pentru noi — nu este spre binele nostru, nu este spre interesul nostru? Atunci nu ni-l vei da, corect?

Greşit. Vă voi „da” orice cereţi, chiar dacă este „bun” pentru voi sau „rău” pentru voi. Ţi-ai aruncat o privire asupra vieţii tale în ultima vreme?

Dar am fost invăţat că nu putem avea intotdeauna ceea ce dorim - că Dumnezeu nu ni-l va da, dacă nu este spre binele nostru suprem.

Aşa vă spun oamenii când vor să nu fiţi dezamăgiţi de un anumit rezultat.

În primul rând, hai să ne întoarcem la clarificarea relaţiei noastre. Eu nu vă „dau” nimic — voi cereţi. Volumul I explică extrem de detaliat cum faceţi voi acest lucru. În al doilea rând, eu nu emit o judecată asupra a ceea ce voi cereţi. Eu nu numesc un lucru „bun” sau „rău”. (Ar fi mai bine ca nici voi să nu o faceţi.).

Sunteţi fiinţe creatoare, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Puteţi avea orice alegeţi să aveţi. Dar nu puteţi avea orice doriţi.

De fapt, niciodată nu veţi obţine nimic din ceea ce doriţi, dacă îl doriţi deosebit de tare.

Ştiu. Ai explicat-o şi in volumul I. Ai spus că actul de a dori un lucru impinge acest lucru departe de noi.

Da, şi-ţi aminteşti de ce?

Pentru că gandurile sunt creatoare, şi gandul de a dori un lucru este o afirmaţie către univers - o declarare a unui adevăr pe care universul il produce apoi in realitatea mea.

Spune-mi din nou, de ce durează atat de mult ca eu să creez

realitatea pe care o aleg?

Din nenumărate motive. Pentru că nu crezi că tu poţi avea ceea ce alegi. Pentru că nu ştii ce să alegi. Pentru că încerci încontinuu să-ţi dai seama ce este „mai bine” pentru tine. Pentru că, înainte de vreme, vrei

garanţii că toate alegerile tale vor fi „bune”. Şi pentru că tot timpul te răzgândeşti.

Stai să văd dacă inţeleg. N-ar trebui să incerc să-mi dau seama ce e cel mai bine pentru mine?

„Cel mai bine” este un termen relativ, care depinde de o sută de variabile. Aceasta face ca alegerea să fie foarte dificilă. Ar trebui să existe un singur considerent când iei o hotărâre - Este aceasta o afirmare a lui Cine Sunt? Este aceasta o proclamare a lui Cine Aleg Eu să Fiu?

Întreaga viaţă ar trebui să fie o astfel de proclamare. De fapt, întreaga viaţă este aşa ceva. Poţi să permiţi ca proclamarea să fie făcută la intamplare sau la alegere.

O viaţă trăită la alegere este o viaţă de acţiune conştientă. O viaţă trăită la intamplare este o viaţă de reacţie inconştientă.

Reacţia este exact asta: o acţiune pe care ai făcut-o înainte. Când tu „reacţionezi”, ceea ce faci este să evaluezi datele care-ţi vin, să cauţi în banca de date după aceeaşi experienţă sau una aproape la

fel şi să acţionezi in modul in care ai făcut-o inainte. Aceasta este cu totul lucrarea minţii tale, nu a sufletului tău.

Sufletul tău te-ar face să cauţi în „banca lui de date” pentru a vedea cum ai putea să creezi o experienţă cu adevărat originală a Eului tău în Momentul de Acum. Aceasta este experienţa „căutării sufletului” despre care ai auzit atât de des, dar trebuie să fii, literalmente, „ieşit din minţi” ca să o faci.

Când îţi pierzi timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine pentru tine”, exact asta şi faci: iţi pierzi timpul. E mai bine să economiseşti timpul decât să îl pierzi.

A-ţi ieşi din minţi îţi oferă un mare câştig de timp. Deciziile sunt luate repede, alegerile sunt activate rapid, deoarece sufletul tău creează numai din experienţa prezentă, fără aduceri aminte, analize şi critici ale întâmplărilor trecute.

Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează.

Sufletul ştie în înţelepciunea Lui că experienţa pe care o ai în Acest Moment este o experienţă trimisă ţie de către Dumnezeu, înainte chiar de a deveni conştient de ea. Aceasta este ceea ce se înţelege printr-o experienţă prezentă, trimisă dinainte în dar. Ea este deja pe drum către tine

chiar în momentul în care o cauţi, pentru că, exact înainte de a întreba, Eu ţi-am şi răspuns. Fiecare Moment de Acum este un cadou minunat de la Dumnezeu. De aceea prezentul este dar de la Dumnezeu.

Sufletul caută in mod intuitiv circumstanţa perfectă şi situaţia necesară acum pentru a vindeca gandul greşit şi pentru a-ţi aduce experienţa corectă a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.”

Conversații cu Dumnezeu