(E o rima care se potrivea aici...)
Se anunta soare asa ca am dat curs dorintei de a urca pe poteca de munte. C-apoi asa imi place de mult, o declar onest.
Cine ar refuza bucuria libertatii din minte si avantul inimii in tacerea ei de zbor?
Am mers pas cu pas pe drumul plin de voiosie.
Ai sa te-ntrebi de unde, voiosia, bucuria, iar eu vin si-ti aduc si-un raspuns concret:
Veselie de la oamenii de tinereti stralucitoare cu care m-am intalnit pe carare...
... De-acolo!
{Gândesc necesara aici o interventie: scriu cu admiratie pentru ce urmeaza sa impartasesc cu tine si scriu si ca sa "uit" gânduri care nu sunt ale mele, adresate mie, cumva solicitate. Daa, am cateva intrebari in suflet si pana se alfa raspunsurile pentru mine, scriu bucurie..ca sa scriu tot asa de mult imi place, ca muntele de inalt...}
Scris ca sanatate!
Serpentinele in suis erau pline de tinerete, mi-amintesc si-n ziua aceasta. Tinerete in pasi sprinteni, in priviri vii, de munte iubitoare
Cat despre culorile de zambete?
Tot tinere toate ...
Hai sa le-nsir:
Doua prietene care-s la a infinita calatorie impreuna urca pe multe povestind de bine.
O familie de japoneze, bunica, mama, fiica-care face o fotografie si cu mine.
Multi adolescenti... e un fel de cros-activitate pe care o sustin ei ca act de caritate. O incantare sa-i vezi si sa-i asculti. Si trec tineri frumosi si multi spre sus ca sa ajunga.
Calatoria e minunata: impreuna astfel un fel de adolescenta a inimilor din multe culturi laolalta adunata, tu insuti cu tine pe cale singur nitel.
Mi-am propus pentru ziua despre care povestesc sa ajung pe platoul muntelui Tampa si sa revad un manuscris de carte pe care o pregatesc de editare. Se numeste Copiii. Lumina lumii si e inpirata din timpul minunat pe care il petrec impreuna cu copiii, elevi de scoala primara. Cartea apare in curând.
Locul pe care l-am ales ca popas e unul larg, loc in care si-alti oameni se opresc tot ca ragaz, odihna.
La cativa metri de mine se asaza un grup de prieteni, patru-cinci adulti si un copil.
E un copil cu ochi expresivi, mari si blanzi; Vlad, pentru istoria pe care o scriu aici.
Soarele ademenește alaturi de oameni si flururi in culori minunate-pentru o alta familie asezata tot in apropiere e prilej de ”lectie cu fluturi” jocul minunat-observat de bunic si descris nepotilor sai.
***Tot soarele despre care iti povestesc aduce langa noi si muste, musculite felurite.
când ai urmarit macar o data vreun film de actiune... in care eroul e pus in slujba ”curatarii” locului de tot ce -i altceva decat iubire, ti-l poti imagina pe Vlad?
Asa incepe el un soi de lupta cu mustele care nu-i dau pace.
Le vorbeste. le striga. Le alunga. Nu-i place ca vin spre el.
Alaturi mama priveste pe un telefon si ii arata ceva. El isi continua discutia- pe ton decis cu mustele care inca stau pe pozitii.
Ma gândesc cu drag si putina saga la o imagine -film dintr-o schita a lui Caragiale...
Ca tot urmeaza sa ii vizitam casa-muzeu din Ploiesti in curând...
Vlad se razboia in cuvinte si gesturi cu mustele cam asa cum ai vazut tu cu mintea ta citind ecventa in care Ionel din Vizita, scoate sabia si face tot ce stie cu ea in timpul in care mama discuta cu musafirul sau.
Ideea de a face asocierea nu are vreo intentie de categorisire. Pur si simplu acolo a plecat o clipa gândul...
Ca mustele...”nu-s bune”, c-ar face el ceva, când ar putea, cu ele... ca tot asa.
Eu? Citeam-reciteam o carte pe care o scriu din bucuria de a munci alaturi de copii. O corectam.Si fiind aici, iar invatam...
Vlad isi continua monologul- dialog cu mustele este, insa cuvintele care se aud sunt doar ale lui.
Vin alaturi de el si ceilalti 3 oameni mari, care tot astfel ii alimenteaza protestul.
”Ma distreaza sa-l vad asa aprins” se aufde o voce din grupul de prieteni ai copilului.... Se prea poate asa sa fie.
E un prilej pe care il marturisesc asteptat când ”intram in vorba”. Eu spun ca ma întâlnesc des cu copii, de la mama lui Vlad aflu ca e si el la scoala si stie sa citeasca bine.
Intreb daca ar vrea sa citeasca si una dintre povestile pe care tocmai le pregatesc. Mama lui incuviinteaza si facem un schimb de mailuri. E primul copil-cititor. Ma bucur! Daca ma gândesc bine cartea e despre copii, adultilor adresata. când ai citi-o si tu te-ai hotari cum o vezi.
Apoi, fiindca mai aveam un gand am scris pe un biletel asa:
Mustele vin întotdeauna sa salute ceva deosebit de important.
In cazul tau, ele stiu ca esti un copil special.
De aceea vin.
Eu cred ca te admira.
Biletul l-a citit Vlad. Mi l-a cerut fiindca a vrut sa il pastreze. Cu drag am fost de acord. Era pentru el.
Am rostit si eu un ”Multumesc”.
Am multumit pentru ca iau subiectul cu mustele si-l duc intre copii ca sa gasim noi alte beneficii ori aspecte bune pe care mustele il au pe lume. Ca toate au un rost.
Simona Ciobanu, cu drag!
Cam asa a fost. :)
simona_azi@yahoo.ro, când vrei sa povestim despre vreo intamplare, cu copii, despre vreun vis al tau, ori ai asa o provocare. Impreuna se gaseste întotdeauna o rezolvare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu