10 Rezolutii de top pentru Anul Nou

Fa-ti viitorul asa cum ti-l doresti!

De fiecare data, in noaptea dintre ani, inchidem ochii si ne deschidem sufletele pentru a simti magia si a privi pentru cateva secunde in viitor.

 

---

Lista cu rezolutii de Anul Nou s-a transformat in una dintre cele mai populare traditii si este si cea pe care ne-o dorim cel mai mult sa se indeplineasca. De la an la an dorintele si visele noastre se mai schimba insa, pasiunea si speranta pe care ne-o sadim in suflet ramane aceeasi. Este momentul sa reflectam asupra schimbarilor pe care vrem sau avem nevoie sa le facem si sa ne provocam inca o data pentru anul care vine.

10 rezolutii de Anul Nou

1. Petrece mai mult timp cu cei dragi

Cum ar fi viata noastra fara oamenii care ne sunt alaturi atunci cand ne este greu, care ne fac sa zambim si care ne dau o raza de speranta si in cele mai negre clipe din viata noastra? Indiferent ca este vorba de familie sau prieteni incearca sa petreci cat de mult poti alaturi de cei pe care ii iubesti si fa in asa fel incat sa simta tot ce ai in suflet pentru ei.

2. Invata sa faci ceva nou

Fie ca este vorba de o limba straina, un curs de gatit sau un dans de societate, orice rezolutie care implica imbogatirea ta intelectuala, spirituala, psihica sau fizica este bine venita si trebuie pusa in practica. Pentru a ne putea bucura din plin de cea mai frumoasa aventura, numita viata, trebuie sa o descoperim in toate felurile si sa ne imbogatim sufletul cat putem de mult.

3. Ai mai multa incredere in tine

Putem sa avem viata pe care ne-o dorim si sa ajungem acolo unde ne-am propus atata timp cat ne incredem in fortele noastre. Incearca sa crezi mai mult in tine si ofera-ti sansa de a fi propria ta eroina.

4. Inlatura persoanele toxice din viata ta

Viata nu se rezuma doar la momente frumoase, iar oamenii pe care ii intalnesti in drumul tau nu sunt intotdeauna cei mai potriviti pentru tine. Anul Nou este cel mai bun moment pentru a-ti promite tie insati, ca nu vei mai lasa oamenii nepotriviti sa faca parte din viata ta si ca nu le vei mai oferi sansa sa fie langa un om extraordinar ca tine.

Foto: rezolutii de anul nou, Shutterstock

5. Du-te unde nu ai mai fost niciodata

Unul din cele mai placute lucuri in viata este sa calatoresti si sa descoperi locuri noi si frumoase de unde sa te intorci cu amintiri extraordinare. Chiar daca poate fi mai dificil, incearca sa iti promiti ca in fiecare an vei merge intr-un loc pe care nu l-ai vizitat pana acum.

6. Premiaza-ti fiecare succes, indiferent cat de mic

Chiar daca cei din jurul tau poate nu observa de fiecare data micile schimbari pe care tu le faci si fiecare evolutie a ta, nu ei sunt cei care trebuie sa te recompenseze, ci chiar tu. In loc sa fii mereu critica in ceea ce te priveste, incearca sa-ti oferi momente in care sa te rasfeti si sa te privesti in oglinda mandra de toate realizarile tale .

7. Cauta iubirea sub toate formele ei

Iubirea este motorul care porneste lumea si putem sa fim fericite atata timp cat invatam sa o vedem si sa o traim in toate variantele sale, indiferent ca este vorba de o iubire neconditionata, inaltatoare, patimasa sau statornica.

8. Ajuta-i pe cei din jur

Este una dintre acele rezolutii de Anul Nou la care poate nu ne gandim prea mult dar care ne poate infrumuseta viata. Totodata ne poate aduce o pace si o fericire ce nu nu poate fi simtita decat atunci cand oferi si cand poti fi motivul pentru care cineva zambeste.

9. Fii mai organizat/a!

Te plangi mai mereu ca nu ai timp sa faci tot ce iti propui, ca ai casa intoarsa pe dos si ca nu iti mai gasesti ce ai nevoie? Propune-ti sa fii mai organizata si sa iti faci viata mai usoara, astfel vei avea mai mult timp pentru tine, pentru distractie si pentru relaxare.

10. Obtine ceea ce iti doresti

Una dintre cele mai importante rezolutii pentru Anul Nou este sa nu lasi nimic sa stea in calea fericirii tale, tu esti arhitectul actiunilor tale si al destinului tau.

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/17673/rezolutii-de-anul-nou.

Cum ”lucrează” iubirea

(Inspiratie-sursă foto: https://fiituinsutimaa.wordpress.com)
Iubirea ? Te va căuta şi va lucra asupra ta până când vei putea iubi.

Puterea iubirii este puterea purităţii.
Cuvântul „iubire" este folosit cu multe inţelesuri, în sens adânc iubirea este: „ceea ce dizolvă toate impurităţile, lăsând doar ceea ce e adevărat şi real
Atâta vreme cât ţi-e frică, nu poţi iubi cu adevărat. Atâta vreme cât porţi mânie, nu poţi iubi cu adevărat. Atâta timp cât simţi egoism, nu poţi iubi cu adevărat.
— Atunci cum voi putea iubi cu adevărat? a intrebat Arthur, ştiind că frica, mândria şi egoismul le trăia destul de des.
— Ah! aceasta-i o taină, a răspuns Merlin. Oricit de impur eşti, iubirea te va căuta şi va lucra asupra ta până când vei putea iubi.

Iubirea caută impurităţile şi le arde. Nu există persoană care să nu iubească — există doar persoane care nu pot simţi forţa iubirii. Fiind invizibilă şi mereu prezentă, iubirea este mai mult decât un sentiment sau o emoţie; este mai mult decât plăcerea şi chiar decât extazul. Iubirea este aerul pe care-l respirăm, este circulaţia in fiecare celulă. Izvorind din sursa ei universală, iubirea pătrunde in orice. Este puterea absolută, deoarece, fără a se folosi de vreo forţă, ea aduce totul la sine. Puterea iubirii işi continuă lucrarea chiar şi in suferinţă, departe de privirea ego-ului şi a minţii. Comparate cu iubirea, toate celelalte forme de putere sunt neinsemnate. Deepak Chopra

Notite ...de debut

”Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc.
Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede
averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.
Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.”
Seneca, Epistolae


Nicolae Iorga: “Idealul educaţiei e să dezvolţi ceea ce există ca înclinaţie în om şi să nu
încerci a-i da însuşiri ce nu se găsesc, ca punct
de plecare în însăşi fiinţa lui”

“Şcoala are datoria de-a ajuta societatea, de-a merge mână-n mână cu ea, şi nu de a-i sta
în cale. Fiecare şcoală trebui să iasă din (să reflecte n.n.) nevoile societăţii, care trebui cunoscute şi înălţate, ca să ajungă la forma pe care s-o servească şcoala”.

Cum functioneaza corpul omenesc

http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/678-cum-fucntioneaza-frica-circuitul-neuronal-al-fricii.html

Frica este una dintre emoţiile fundamentale. Nu există om care să nu experimenteze frica în decursul vieţii, fie că este vorba despre pericolele iminente, ca întâlnirea cu un urs pe o cărare de munte, fie că este vorba numai de imaginarea unei situaţii periculoase. Dar ce se întâmplă în creier atunci când se declanşează sentimentul de frică?

În privinţa înţelegerii modului de funcţionare a emoţiilor, lucrurile nu sunt foarte avansate. Practic nu se cunoaşte exact mecanismul pentru nici un tip de emoţie, cu o excepţie notabilă: frica. În acest caz, al fricii, neurologii au reuşit să traseze labirintul de comunicaţii intern în cele mai mici detalii. Deşi nu vom merge cu explicaţiile la un nivel foarte profund, vom încerca să evidenţiem principalele aspecte ale mecanismului fricii.

Componenta centrală a senzaţiei de frică este amygdala (denumit şi corpul amigdalian, pentru a nu se confunda cu amigdalele, cele două glande de natură limfatică, situate de o parte şi alta a omuşorului). În fapt amygdala este constituită din două componente, câte una în fiecare emisferă a creierului, localizate în interiorul creierului, aşa cum se poate observa în imaginea de mai jos. Nucleul amigdalian şi hipocampul sunt cele două zone cheie ale unui creier primitiv pe care îl moştenim pe cale evolutivă şi care au dat naştere cortexului şi apoi neocortexului.

Fie că trebuie să vorbiţi în faţa unui auditoriu (inima vă bate cu putere, palmele devin umede, genunchii par să se mişte incontrolabil), fie că sunteţi într-o cabană la munte şi de afară se aud zgomote suspecte (creşte atenţia, fiecare zgomot, oricât de mic, vă înfioară, organismul este încordat), ceea ce coordonează sistemul de răspuns al creierului este amygdala.

Denumirea vine de la gr.amygdale, migdală, pentru că are dimensiunea apropiată de cea a unei migdale. Amygdala este esenţială în decodificarea emoţiilor, în special a stimulilor ce pot constitui o ameninţare. Amygdala controlează reacţiile autonome asociate fricii şi excitaţiei sexuale.

Există două căi, complementare, prin care stimulii externi ajung la amigdală. Există o cale scurtă, dar imprecisă privind ameninţarea existentă, care are rolul de a ne pregăti pentru un potenţial pericol şi o cale mai lungă, dar mai precisă, ce vine prin cortexul prefrontal, prin care se aduc elemente mai concrete privind sursa ameninţării şi care ajută la stabilirea unui curs de acţiune ca reacţie la ameninţare.

  

CUM TRĂIM FĂRĂ AMIGDALĂ?

În cazul în care amigdala este afectată, de diferite boli ori, în cazul animalelor de laborator, prin acţiunea asupra acesteia de către cercetători, sentimentul de frică dispare din repertoriul emoţional. Astfel, un şobolan căruia i-a fost afectată amygdala nu se va teme de pisici, ci le va considera prietenele lui. Un om cu amygdala afectată, căruia i se pune un pistol la tâmplă, deşi este conştient de pericolul pe care această ameninţare îl constituie pentru viaţa sa, nu va simţi sentimentul de frică, ci, întrebat, va afirma calm că se află într-o situaţie periculoasă.

CUM FUNCŢIONEAZĂ FRICA?

Să ne imaginăm următoarea situaţie: sunteţi singuri într-o cabană la munte, iar la un moment dat auziţi un zgomot ciudat. Sunetul este transmis către talamus; pe o cale mai lungă semnalul ajunge la cortexul auzului din lobul temporal, unde acesta este înţeles. De la talamus, printr-o singură sinapsă, semnalul senzorial ajunge la nucleul amigdalian. Rapiditatea cu care semnalele de la ochi şi urechi ajung la amygdala îi permite acesteia să reacţioneze mult înaintea părţii raţionale a creierului, neocortexul. Acest circuit rapid dintre stimuli şi nucleul amigdalian se pare că este răspunzător şi pentru faptul că de multe ori raţiunea este copleşită de emoţii; precedenţa procesului formării emoţiei învinge actul raţional.

În hipocamp - parte cheie a creierului în stocarea amintirilor - se încearcă o identificare  rapidă a zgomotului, pe baza celor deja memorate. În cortexul auzului se face o analiză mai atentă: poate este vorba despre crengile copacilor care se lovesc de pereţii cabanei. De aici concluzia se transmite către amygdala şi la hipocamp pentru o comparaţie suplimentară şi o încercare de identificare a semnificaţiei zgomotului.

Dacă lucrurile nu sunt lămurite, se declanşează un mecanism suplimentar de alertare, ce include amygdala, hipocampul şi cortexul prefrontal, care duce la sporirea atenţiei şi o preocupare mai mare pentru identificarea sursei zgomotului. Dacă nici acum nu se identifică originea sunetului, amygdala trimite semnale de activare a hipotalamusului şi sistemului nervos central.

Sistemul limbic este o structură cerebrală formată din sistemul olfactiv, corpul amigdalian, stria terminală, aria septală şi hipocamp care  îndeplineşte o serie de funcţii privind emoţiile, comportamentul, memoria de lungă durată şi mirosul.

Diversele părţi ale amygdala primesc informaţii specializate, diferite. De exemplu, mirosurile ajung în zona corticală mediană a amygdala, prin bulbul olfactiv. Amygdala scrutează toate experienţele senzoriale, fiind un fel de santinelă a organismului, mereu atentă la ce se întâmplă în mediu, gata să declanşeze reacţii pe măsura ameninţărilor identificate. De asemenea,  amygdala transmite mesaje către toate zonele importante ale creierului, generând secreţii de diferite substanţe, cum este cazul secreţiei hormonului corticotropina, care generează reacţia tip "luptă ori fugi" (vezi imaginea de mai jos) pe care o încercăm atunci când suntem în faţa unei ameninţări iminente.

Pe măsură ce gradul de anxietate creşte, iar frica devine conştientă, amygdala semnalează creierului că este timpul să creeze o expresie a fricii pe chip, ritmul cardiac să devină mai rapid, tensiunea să crească, iar ritmul respiraţiei să scadă. De asemenea, amygdala împreună cu hipocampul este responsabilă de generarea dopaminei care creşte atenţia asupra sursei fricii. În acelaşi timp către zonele creierului ce gestionează vederea şi atenţia sunt transmise semnale pentru sporirea atenţiei şi depistarea a ceea ce este semnificativ în situaţia observată.

Întregul film descris mai sus, care în realitate este mult mai complex, dar am considerat că nu face obiectul unui articol de popularizare a rolului amygdala cum este acesta, se desfăşoară într-o secundă şi ceva. Aşadar, frica, înainte de toate presupune un mecanism inconştient, extrem de rapid, de alertare a creierului despre posibilitatea unei ameninţări.

Faptul că tresăriţi incontrolabil atunci când cineva vă sperie, este urmare a punerii în funcţiune a acestui mecanism inconştient. Deşi este adeseori sursă de amuzament, nimeni nu se poate antrena pentru a nu tresări la zgomote ori atingeri neaşteptate.

Cum schimbă Iubirea mintea

Deepak Chopra-Calea Magului

Înveţi să te desparţi de ego in mai multe etape — există multe invelişuri izolatoare, frică, rutină, egoism şi minie, care ne fac să nu trăim iubirea pe care o cunoaşte magul. În a invăţa cum să intri in legătură cu forţa universală a iubirii, rolul de conducător poate fi luat la inceput de mintea ta. Mintea este cea care poate avea o nouă perspectivă; urmează reeducarea emoţiilor şi a credinţelor.

Pe ce se bazează noul punct de vedere al minţii? Simplu, pe faptul că există o forţă a iubirii prezentă oriunde, in care te poţi increde pentru a-ţi aduce viaţa in ordine şi pace.

Experimentează următorul exerciţiu: ieşi afară noaptea şi priveşte cerul plin de stele. Timp de secole, oamenii au privit la această scenă şi au văzut incredibila ei structură şi frumuseţe.

Ca o hartă a ordinii din natură, aceasta este exemplul perfect — uitindu- ne la cerul nopţii, putem inţelege curgerea timpului de-a lungul milioanelor de ani, care a nutrit fiecare pas din viaţa universului, de la organizarea primului atom de hidrogen până la formarea stelelor şi apariţia ADN-ului. Nimic n-a fost aruncat in toată această imensă perioadă de timp; fiecare părticică de informaţie şi energie a evoluat astfel incât tu, observatorul, să poţi privi cosmosul, care e imaginea vie a trecutului tău intreg.

Forţele din univers sunt imense, dincolo de priceperea minţii, iar procesul care a dat naştere atomilor de hidrogen şi ADN-ului a fost foarte delicat. Lucrurile ar fi putut urma un infinit număr de alte direcţii, fără a avea drept rezultat ceea ce recunoşti că eşti tu acum. Ceea ce a permis ca acest proces echilibrat să aibă loc a fost organizarea şi inteligenţa.

***

Forţele titanice, rotindu-se in univers, nu se războiesc unele cu altele; ele se lasă una pe cealaltă să existe şi evoluează ca parte a tendinţei naturale spre dezvoltare.

Să privim aceste calităţi impreună: ordine, echilibru, evoluţie şi inteligenţă. Avem astfel o descriere a iubirii.

Nu este idealul popular de iubire, ci este iubirea magului — forţa care susţine viaţa şi o nutreşte. Aici incepe mintea să realizeze că forţa iubirii este reală. În viaţa modernă, ne folosim de ideea de intâmplare pentru a arăta ca viaţa este fragilă şi ameninţată la fiecare pas. Dar istoria vieţii ne arată că ea a supravieţuit milioane de ani; de fapt, ea pare să creeze condiţiile propriei supravieţuiri prin mijloacele unei inteligenţe profunde, nicicind ameninţate. Oricât de vitrege ar fi condiţiile, viaţa nu se poate stinge.

Poţi aplica această intuiţie la propria ta viaţă. Imaginează- ţi inceputul ei, cind din milioane de posibilităţi, un singur spermatozoid a fecundat un ovul din pintecul mamei tale.

Identitatea ta prezentă depinde in intregime de acel act. Numărul posibilităţilor era atât de mare, incit probabilitatea ca acest fapt unic să aibă loc era extraordinat de mică, aproape de imposibil, şi totuşi s-a intâimplat fără nici un efort. (vacuitate...)Tot aşa, au existat milioane de asalturi impotriva ta din partea mediului inconjurător, a poluării, a radiaţiilor; a existat chiar posibilitatea apariţiei unor mutaţii intâmplătoare in celulele tale; oricare dintre acestea ar fi putut pune capăt şansei tale de supravieţuire in orice moment, de la conceperea ta până in ziua de astăzi. Totuşi, inteligenţa şi puterea organizatoare dinlăuntrul tău au depăşit aceste obstacole intr-o pace lipsită de efort, in ciuda intregii sforţări pe care mintea conştientă ar considera-o necesară pentru a continua viaţa. Intr-adevăr, mintea ta conştientă nu poate anticipa sau concepe o schemă a vieţii, modalităţi de a o menţine sau de a o apăra de astfel de pericole .

Dacă această pace lipsită de efort poate opera la nivel inconştient şi la nivelul celulelor, de ce nu ar putea opera şi la nivel conştient? Te poţi vedea sus, pe creasta valului vieţii?

De fapt, acest lucru il faci in orice clipă. Impulsurile tale de a gândi, de a simţi şi de a acţiona sunt precum creasta unui val, mereu prăvălindu-se inainte, in viitor şi mereu reinnoindu- se din străfunduri — impulsul iubirii care menţine viaţa este precum impulsul oceanului care reinnoieşte fiecare val.

A-ţi da seama de acest lucru inseamnă a incepe să cunoşti adevărul. Când admiți conștient că forţe titanice precum gravitaţia şi imensele energii care alimentează stelele pot coexista fără a se distruge una pe alta, atunci  înțelegi şi cum  viaţa ta va fi susţinută. Teama şi indoiala spun că acest lucru nu poate fi adevărat; credinţa noastră profundă in necesitatea luptei se bazează pe ideea că dacă nu ne zbatem să supravieţuim, vom fi striviţi de indiferenţa haosului naturii.

Te mai gândești la perspectiva ta asupra vieții?

Iubirea te învață

Inceput

Iubirea te învață despre tine Azi: ești frumusețe.

Deepack Chopra: Iubirea trebuie să fie scoasă la lumină, decojită de straturile de mânie, frică şi egoism care o intunecă precum un şelac*. Pentru a dobândi o viaţă plină de iubire, purificaţi-vă viaţa pe care o duceţi acum.

Nu există o cale bună şi o cale rea de a vă apropia de iubire.

„Un om care caută cu disperare iubirea", spunea Merlin, „imi aminteşte de un peşte care caută cu disperare apa." Viaţa poate părea complet lipsită de iubire, insă ochiul celui ce priveşte şi nu lumea „din afară" este cel ce il privează pe om de iubire.

Primul pas către dobândirea iubirii ca aspect complet, neclintit al vieţii tale constă in redefinirea a ceea ce acum numeşti iubire.

Mulţi dintre noi cred că iubirea este o atracţie faţă de altcineva, o forţă hrănitoare, care ne face să simţim că ţinem la acea persoană, forţă ce ia forma unei plăceri, a unei desfătări sau a unui puternic sentiment sau emoţie. Deşi iubirea este un aspect al tuturor acestor definiţii, magul ar spune că ele sunt doar definiţii parţiale.

„Iubirea, aşa cum o definiţi voi, muritorii, trebuie să se ofilească şi să piară", a spus Merlin. „Aşa-numita iubire a voastră vine şi pleacă. Se mută de la un obiect al dorinţei la altul. Se transformă repede in ură dacă dorinţele sint zădărnicite.

Adevărata iubire nu se schimbă, nu are de-a face cu un obiect şi nu se poate transforma intr-o altă emoţie, deoarece nu există o emoţie cu care să inceapă."

Daţi la o parte toate tipurile false şi superficiale de iubire şi ce rămâne? Răspunsul incepe să se profileze de la sine. Fiind o forţă interioară, iubirea este mai intâi in interiorul tău, indreptată către tine insuţi.

— Oamenii ii trăiesc in agitaţie, nelinişte şi anxietate când iubesc, a spus Merlin. Dacă nu pot să aibă ceea ce iubesc, au senzaţia că or să moară. Dar iubirea nu te poate face neliniştit, nu iubirea adevărată, pentru că ea nu caută niciodată să iasă in exterior. Obiectul dorit şi iubit este doar o extensie a ta. Iubirea pe care crezi că o vei căpăta de la altul arată o limitare a conştiinţei tale. Pentru mag toate formele iubirii provin din sine.

— Pare incredibil de egoist, a obiectat Arthur.

— Confunzi sinele cu eul, sinele fiind in realitate spirit, i-a răspuns Merlin. Egoismul vine din ego, care totdeauna vrea să posede, să controleze şi să domine. Când ego-ul spune: „Te iubesc pentru că eşti a mea", el face o afirmaţie despre dominare şi posesie, nu despre iubire. Cei care au invăţat cu adevărat să iubească au indepărtat mai intii egoismul. Atunci incepe o cu totul altă experienţă.

— Şi cum este ea? a intrebat Arthur. Voi şti vreodată?

Intr-o zi, după ce vei fi trecut prin cele mai grozave nelinişti, vei vedea o mică lumină in inima ta. La inceput, va fi cât o scânteie, apoi cât o torţă, ajungând până la urmă un foc imens. Atunci te vei trezi, iar focul va mistui soarele, luna şi stelele. În acel moment, in cosmos nu va mai exista nimic altceva decât  iubire, dar ea, cu toate acestea, va fi in interiorul inimii tale. Deepak Chopra

Indiferent ce ţi se petrece, ţi se petrece ţie. Indiferent ce faci, cel care face este în tine. Găseşte subiectul a tot ceea ce eşti tu ca persoană. Căutarea însăşi este Dumnezeu.

În căutare descoperi că tu nu eşti nici corpul, nici mintea, iar iubirea pentru sinele din tine este pentru sinele din toate. Cei doi sine sunt unul singur. Conştiinţa din tine şi conştiinţa din mine, în aparenţă două, în realitate una, caută unitatea, iar aceasta este iubirea.

Fericirea adevărată nu poate fi găsită în lucrurile care se schimbă şi trec odată cu timpul. Plăcerea şi durerea alternează în mod inexorabil. Fericirea provine din Sine şi poate fi găsită numai în Sine.

Sri Nisargadatta Maharaj

Râsul ca terapie

Azi-timp oportun

A nins cu vise dalbe, cât pentr-o sărbătoare, iar arborii țin zestre mii de clipe-fulgi; copacii par să doarmă: în fapt ”gândesc” simțind că s-a cernut zăpadă taman Azi, timp oportun..

Un grăunte de conștiință pură

„Priveşte-ţi mai îndeaproape îndoielile raţionale. În spatele îndoielii, stă cel ce se îndoieşte, în
spatele celui ce se îndoieşte, stă cel ce gândeşte, în spatele celui ce gândeşte, stă un grăunte de conştiinţă pură, care este conştiinţa dinaintea apariţiei oricărui gând. Eu sunt acel grăunte de conştiinţă.” Deepak Chopra

Despre un drept al tău: copilăria

Renașterea

„Adu-ți aminte acest lucru: recâștigă-ți copilăria. Toată lumea tânjește după ea, dar nimeni nu face nimic pentru a o recâștiga. Toată lumea tânjește după ea! Oamenii continuă să spună că vârsta copilăriei a fost pentru ei un paradis, iar poeții continuă să scrie poeme despre frumusețea copilăriei. Cine te împiedică? Recâștig-o! Eu îți dau șansa de a o câștiga.
Fii jucăuș. Va fi greu, pentru că ești atât de mult structurat. Ai o armură în jurul tău – este atât de dificil să scapi de ea, să te relaxezi. Nu poți dansa, nu poți cânta, nu poți doar să sari, nu poți doar să țipi sau să râzi, sau să zâmbești. Chiar dacă vrei să râzi, mai întâi vrei să existe ceva acolo de care să râzi. Nu poți pur și simplu să râzi. Trebuie să fie o cauză; numai atunci poți plânge sau te poți smiorcăi.
Lasă deoparte cunoașterea, lasă deoparte seriozitatea. Fii total jucăuș în aceste zile. Nu ai nimic de pierdut! Dacă nu câștigi nimic, nu vei pierde nimic. Ce poți pierde dacă ești jucăuș? Dar eu îți spun: nu vei mai fi niciodată la fel.
Toată insistența mea este în a fi jucăuș. Vreau să te arunc înapoi la punctul în care ai încetat să crești. A fost un punct în copilăria ta când ai încetat să mai crești și ai început să fii fals. Poate ai fost furios – un mic copil într-un acces de furie –, iar mama sau tatăl tău spunând: «Nu fi furios! Nu este bine!». Tu erai natural, dar s-a creat o diviziune și exista acolo o alegere pentru tine: dacă vrei să fii natural, atunci nu vei mai avea dragostea părinților tăi.
În aceste șapte zile vreau să te arunc înapoi la punctul de unde ai început să fii «bun», și nu natural. Fii jucăuș, și copilăria ta este recâștigată. Va fi greu, pentru că trebuie să dai la o parte toate măștile tale, toate fețele; va trebui să dai la o parte personalitatea ta. Dar adu-ți aminte: esența se poate arăta numai atunci când personalitatea ta nu este acolo, pentru că cea din urmă a devenit o închisoare. Las-o deoparte! Va fi dureros, dar merită, pentru că te vei renaște din ea. Și nașterea nu are loc fără durere. Dacă ești cu adevărat hotărât să fii renăscut, atunci asumă-ți riscul.”

Instrucțiuni
Îndrumările lui Osho cu privire la renaștere sunt următoarele.
Două ore pe zi timp de șapte zile:Prima etapă
„Pentru prima oară te vei comporta ca un copil, intră pur și simplu în copilăria ta. Orice ai vrut să faci, fă acel lucru – să dansezi, să cânți, să sari, să plângi, să te smiorcăi – orice, în orice poziție. Nimic nu este interzis, cu excepția atingerii altor oameni.

A doua etapă
În a doua oră, stai liniștit. Vei fi mai proaspăt, mai inocent, iar meditația va deveni mai ușoară.
Alege ca în aceste zile să fii la fel de ignorant ca atunci când te-ai născut – doar un copil, un nou copil, care nu știe nimic, care nu întreabă nimic, fără să discute nimic, fără să se certe. Dacă poți fi doar bebeluș, multe sunt posibile. Chiar și ceea ce pare imposibil este posibil.”
(Osho, „Meditația – prima și ultima libertate”, Pro Editură și Tipografie, 2008)

Si vă colind.. si va colind in gand

Perspective-memorie

Cu toţii ne agăţăm de memorie, pentru că ea ne defineşte.

Dar pentru a sfârşi cu separarea şi izolarea, trebuie să fii dispus să vezi irealitatea memoriei. Gândeşte-te la o persoană pe care o cunoşti bine — soţul sau soţia, o rudă sau un prieten.

Adu-ţi in minte acea persoană, cu toate caracteristicile ei, şi intreabă-te ce ştii cu adevărat despre ea. Mergi dincolo de aspectele fizice, cum ar fi culoarea ochilor, greutatea, slujba sau adresa. in locul acestora, gândeşte-te la cele mai personale trăsături ale ei, la ce iţi place sau iţi displace, la amintiri vii şi interacţiuni.

Când termini acest exerciţiu, s-ar putea presupune că ai alcătuit un portret bun al acelei persoane. Totuşi, tot ce iţi aminteşti vine din memorie şi prin urmare ceea ce ai descris este  punctul tău de vedere, individual. Aceeaşi persoană poate fi descrisă complet diferit din punctul de vedere al altcuiva.

Ceea ce ţie iţi place altuia poate să nu-i placă, ceea ce pentru tine este memorabil s-ar putea să fie cu totul nesemnificativ in ochii altora.

Nu trebuie să mergi foarte departe pentru a-ţi da seama că totul in descrierea ta este complet relativ. Ideea ta despre ce este inalt este ideea altuia despre ce este scund sau mediu, ceea ce e greu poate fi considerat uşor, ceea ce este blond ca fiind brunet, ceea ce este prietenos ca neprietenos ..

Ceea ce descrii este perspectiva ta, nu persoana. Mai mult, experienţele pe care le-ai avut cu acea persoană sunt unice pentru tine, fapt care face ca descrierea ta să fie incă şi mai subiectivă.
Dacă tot ceea ce ai crezut că ştii despre cineva/ceva s-a transformat în ceea ce ştii în mod indirect despre tine, atunci este evident că memoria serveşte pentru a te izola.
Fragmentăm lumea prin modul nostru personal de a o vedea, creând cochilii în care ne izolăm şi în care nimeni altcineva nu poate pătrunde sau nu pe de-a-ntregul.
Pentru că este complet relativ, punctul tău de vedere nu poate fi numit real. Realitatea nu depinde de un punct de vedere — ea este pur şi simplu. 

Deepak Chopra

Antrenament de Azi

Energie si miscare-viata ca sarbatoare

Vibratia anului 2015

Sursa
https://daniilgaucan.wordpress.com

In 2014 am trecut prin multe incercari la nivel emotional, schimbari de situatie, nedumeriri, la unii parca ni s-a luat Pamantul de sub picioare.

A fost un an intens, de vibratie 7. Un an in care am fost ca oile ratacite aduse de Creator pe directia cea buna. Si cu cat am ratacit mai mult cu atat am avut mai mult de lucru cu noi. Depinde fiecare dintre noi in ce etapa suntem, majoritatea vom continua curatirile si purificarile la nivel emotional si in 2015.

Insa anul 2015 va fi un an intens, un an de vibratie 8.
8 inseamna resurse, materiale, constientizari care se concretizeaza. Asta inseamna ca dupa purificari si eliberari incepem sa gasim resursele pentru a face ceva la nivel concret, in planul acesta fizic.

Inseamna schimbari de cariera, lucratorii in lumina nu se mai pot ascunde, e nevoie de ei. Gata cu farstacelile de genul: Cine sunt eu sa fac asta?! Faci asta pentru ca e nevoie de tine. PUNCT.

Va trebui sa fim prezenti acolo unde ni se solicita ajutorul FARA ALTE COMENTARII. Un an intens prin energia puternica dar si plin de satisfactii, de recunoastere. Deja vedem schimbari, simtim cum ne asezam in noi si cumva suntem mai conecatati la sursa. Atentie suntem de fapt pregatiti pentru 2017, tot ce se intampla acum, si de fapt din 2012 acum sunt pregatiri.

2017 e PUNCTUL ZERO. O sa renastem, insa cu totii, la nivel global. Nimeni nu trebuie sa ramane in urma, toti suntem una. Asadar urmeaza anul 8 in care ne pregatim pentru a avea toate resursele necesare, degeaba vrei sa pornesti la drum dar nu ai benzina, nu? Sau degeaba vroiam sa pornim la drum, in anul 2014 de vibratie 7, cu o masina stricata.

2016 e anul dedicat MISIUNII. Asadar toti cei care au o misiune importanta aveti treaba, anul 2015 acumulati cunostinte, curaj, incredere, tot ce aveti nevoie pentru ca e nevoie mare ca toti sa fim “pe misiune”.

E nevoie sa ne sustinem si sa ne ajutam reciproc. Mda.. o sa fie multe batalii de orgolii si ego-uri in 2015 insa cea care va invinge va fi iubirea.

Asadar un an minunat, mai ales daca intelegem ca primim tot ceea ce avem nevoie, e nevoie doar sa fim deschisi.

Ce este corpul?

Când suntem treji, atenţia noastră e ţintuită de imaginile şi sunetele lumii materiale, aşa că ne este uşor să presupunem că singurul trup pe care-1 avem este cel fizic. Ce este trupul?

Cea mai largă definiţie ar fi aceea că trupul este o alcătuire de celule ce funcţionează impreună, formând o unitate.

Fiind mai mult decât suma părţilor sale, trupul poate acţiona, gândi şi simţi in moduri care i-ar fi imposibile unei singure celule.

Să aplicăm această definiţie intr-un domeniu neaşteptat — sentimentele.

În fiecare zi, ai parte de sentimente izolate, care sunt asemeni unei singure celule; aşază-le impreună şi vei avea un corp emoţional. Corpul tău emoţional este, inainte de toate, o istorie vie a tuturor lucrurilor care-ţi plac sau iţi displac, şi la fel a temerilor, a speranţelor, a dorinţelor şi aşa mai departe. Dacă trupul tău emoţional intră intr-o cameră, prietenii te vor recunoaşte imediat, pentru că trupul emotional constituie o parte insemnată din identitatea noastră.

Există şi alte corpuri, de asemenea invizibile, care se adaugă unicităţii tale.

 Există corpul cunoaşterii, care a tot crescut de când te-ai născut — să-l numim corpul mental. Cunoaşterea este mai subtilă decât emoţiile, deoarece este constituită din concepte abstracte. Dar şi mai subtile sunt raţiunea ta de a trăi, credinţele tale profunde despre existenţă şi despre natura  vieţii — depozitate toate inăuntrul corpului tău cauzal, acea parte din tine care-ţi permite să inţelegi existenţa. Aici rezidă cea mai profundă sămânţă a memoriei şi a dorinţei.

Toate aceste corpuri ale tale sunt unice.

Încă o dată, în momentul în care corpul tău mental sau corpul tău cauzal ar intra

într-o cameră, ai fi imediat identificabil. Astfel, identitatea sentimentul că eşti un „eu" — decurge din conştientizarea acestor corpuri. Un mag ştie că această vivacitate se transferă

de la corpurile subtile la cele grosiere. „Eul" cu care te identifici este constituit mai întâi din credinţele şi din raţiunea ta de a trăi (corpul cauzal), care dau naştere ideilor (corpul

mental) şi sentimentelor (corpul emoţional). Doar la capătul acestei înlănţuiri corpul fizic primeşte impulsul vieţii.

Aşa cum a spus Merlin: „oamenii cred că ei sunt maşini fizice care învaţă să gândească. De fapt, sunt gânduri care învaţă să creeze o maşină fizică. Această invăţătură are implicaţii uriaşe.

Dacă presupui că eşti in primul rând şi mai ales o fiinţă fizică, vei trăi viaţa intr-un mod complet diferit faţă de cineva care presupune că este in primul rând şi mai ales o fiinţă subtilă.

În somn, corpul tău fizic se odihneşte şi se reface.

Corpul tău emoţional îţi rezolvă dorinţele, temerile, speranţele şi fantasmele. Corpul tău cauzal se va întoarce în lumea luminii, pe care unii oameni o percep ca fiind raiul. Alţii însă o văd ca pe o soluţie la o problemă sau la o intuiţie, soluţie care iese la iveală după ce s-au trezit.

În toate aceste moduri, tu resimţi coordonarea complexă ce există între toate corpurile tale.

Cel mai creator act pe care-1 vei face vreodată este acela de a te crea pe tine însuţi. El se petrece la nenumărate niveluri văzute şi nevăzute. Prin acest act rânduieşti întreaga inteligenţă a universului, comprimînd milioane de ani de cunoaştere în fiecare secundă a vieţii.

— Nu îţi dai seama, i-a spus Merlin discipolului său, că istoria universului ne-a adus aici, în această secundă? Suntem copiii privilegiaţi ai creaţiei, pentru care au fost făcute toate

lucrurile.

Dacă adevărata ta sursă este lumea subtilă, nevăzută, mai degrabă decît lumea fizică, atunci, în realitate, corpul tău nu e alcătuit din celule. Nu ele sînt cărămizile din care e construită viaţa, tot aşa cum nu sunt nici moleculele şi atomii în care poate fi împărţită celula. Corpul este construit din invizibile abstracţii, pe care le numim informaţii şi energie — ambele conţinute în ADN.

Dar magul pătrunde chiar mai adânc în lumea nevăzută, ştiind că cele mai profunde credinţe ale tale sunt forţele tale cele mai creatoare. Corpul tău fizic se dezvoltă din acel impuls uriaş al vieţii conţinut în ADN. Fără acest impuls, informaţia şi energia sunt inerte. Tot aşa, gândurile şi emoţiile tale circulă în lume datorită unor impulsuri nevăzute de inteligenţă, ce construiesc corpul tău subtil — corpul cauzal.

După cum spune magul, motivul pentru care toţi mergem la culcare noaptea este acela de a pune toate aceste corpuri în ordine, după osteneala faptului de a fi treaz şi activ.

Dar cea mai subtilă lucrare a tuturor acestora se face în linişte desăvîrşită. Data viitoare cînd veţi observa un moment trecător de linişte, cînd nu aveţi nici un gând, dorinţă sau sentiment, nu il luaţi ca pe un moment de inconştienţă. Conştiinţa dvs. a alunecat in fisura dintre corpurile fizic, emoţional, mental şi cauzal. Ne reintoarcem in linişte profundă la prima cauză, Fiinţa pură. Acolo ajungi faţă in faţă cu sămânţa creaţiei, sursa a tot ceea ce a fost, este şi va fi, care nu e altceva decât tu insuţi. " 

" Deepak Chopra

All of me

Poţi fi tu însuţi şi poţi fi Totul în acelaşi timp

— încearcă să mă uiţi, dacă poţi.
— Nu aş putea să te uit vreodată şi nu vreau.. Tu vrei să mă uiți?
— Oh, bineînţeles, a răspuns Merlin calm. Vezi tu, vreau să fim prieteni, dar dacă doar îmi amintesc de tine, ce am atunci? Nu pe tine, cel real, ci o imagine trecută a ta. Amintirea nu e nimic mai mult decât atât; un lucru care a fost viu odată se transformă într-o imagine moartă. Atâta vreme cât pot să te uit în fiecare zi, pot să mă trezesc mâine şi să te văd ca fiind nou, am să te văd pe tine cel real.

Mintea individuală ne restrânge conştiinţa, ca şi cum am privi lumea printr-o gaură de cheie. În lumea magului, toată lumea împărtăşeşte aceeaşi conştiinţă universală. Ea curge pretutindeni
şi îmbrăţişează toate gândurile, toate emoţiile, toate experienţele.
— Atâta vreme cât eşti o singură persoană, l-a învăţat Merlin, eşti ca o picătură într-un ocean. Atunci când iei parte la conştiinţa universală, eşti oceanul întreg.
— Oare o picătură nu se poate topi şi pierde în ocean? a întrebat Arthur.
— Nu. Individul nu poate fi niciodată şters, nici prin experienţa oceanului de conştiinţă, l-a asigurat Merlin. Poţi fi tu însuţi şi poţi fi Totul în acelaşi timp.

Calea magului, D, Chopra

O poveste frumoasă

Azi cine ești?

Deepak Chopra, Calea magului

— Uită-te cu adevărat la tine insuţi, cine eşti tu? O fiinţă care are parte de experienţe ce se transformă in amintiri.

Atunci cind spui „eu", tu arăţi spre'acest morman de experienţe, cu toată istoria lor personală, pe care nimeni altul nu o poate impărtăşi.

Nimic nu pare mai personal decit amintirile. Tu şi cu mine am păşit pe căi separate, chiar dacă am mers impreună. Nu mă pot uita la o floare fără a avea o experienţă pe care tu nu o poţi impărtăşi.

— După cum spui tu, orice om este absolut singur, a spus băiatul.

— Nu eu, răspunse Merlin. Felul cum funcţionează ego-ul este ceea ce te face să fii singur, inchizându-te intr-o lume in care nimeni altcineva nu poate intra.

Cât de departe crezi tu că se află steaua aceea? întrebă el, arătând spre Sirius.
Fiind în toiul verii, Sirius strălucea apunând la orizont.
— Nu ştiu. Cred că e mai departe decît pot eu măsura sau decât îmi pot imagina, răspunse Arthur.
Merlin clătină din cap.
— Nu este nici o distanţă. Gîndeşte-te puţin: pentru ca tu să vezi steaua aceea, lumina ei trebuie să ajungă la ochii tăi, corect? Raza de lumină se îndreaptă continuu de acolo înspre
aici, formând un fel de pod invizibil. Ce altceva decât lumină este steaua aceea? Prin urmare, dacă este lumină şi aici, şi acolo, iar podul e din lumină, nu există nici o separare între tine şi stea. Tu eşti parte din acelaşi cîmp continuu de lumină.
— Dar ea pare să fie foarte departe. De fapt, nu pot să pun mâna pe ea şi să o iau de pe cer, obiectă Arthur.

Separarea este doar o iluzie. Tu pari a fi separat de mine şi de ceilalţi oameni pentru că ego-ul tău vede lucrurile ca şi cum am fi separaţi şi singuri. Dar te asigur că dacă îţi laşi
ego-ul la o parte, ne vei vedea pe toţi înconjuraţi de acelaşi câmp nesfîrşit de lumină, care este conştiinţa. Fiecare gând al tău se naşte în acest vast ocean de lumină şi se reîntoarce aici,
odată cu fiecare celulă a trupului tău. Acest câmp de conştiinţă este pretutindeni, un pod invizibil între tine şi tot ceea ce există.
Deci nu există nimic în tine care să nu fie parte din oricare altul — în afară de felul în care ego-ul vede lucrurile. Ceea ce trebuie să faci este să mergi dincolo de ego şi să te afunzi în oceanul universal al conştiinţei.
Arthur avea pe chip o expresie meditativă:
— Trebuie să mă gîndesc la ceea ce ai spus.
— Tu te gândeşti, mie încă mi-e somn, chicoti Merlin.
Intră iarăşi în peştera călduroasă şi tihnită.
— A, şi pentru că veni vorba, înainte de a merge din nou la culcare, vrei să pui lucrul ăla înapoi sus?
— Lucrul?
Arthur privi în jos şi, spre surpriza lui, văzu că steaua Sirius fusese luată de pe cer şi aşezată la picioarele lui.

Timpul, eternitate

Experienţa timpului este doar eternitate determinată cantitativ. „Noi toţi suntem înconjuraţi de etern",
„întrebarea este ce te faci cu acest lucru?"
Tăierea eternităţii în bucăţi mici creează timpul, şi aceasta este încă tendinţa noastră. Pentru noi timpul curge într-un mod linear. Orologiile marchează secunde, minute şi ore, înregistrând lungul drum de la trecut la prezent şi apoi la viitor.
Concepţia lineară despre timp a fost înlocuită de Einstein atunci când a descoperit că timpul e relativ, avînd capacitatea de a se accelera sau de a se încetini.
Pe lângă faptul că semăna puţin la înfăţişare cu Merlin, Einstein trebuie să fi pătruns în lumea magului pentru a veni de acolo cu această uluitoare concepţie. Einstein spunea că putea simţi teoria relativităţii cu mult înainte de a o fi putut demonstra matematic. Cu toţii simţim timpul ca pe ceva relativ, fluid — orice experienţă plăcută îl face să se accelereze, orice experienţă dureroasă îl face să se încetinească. O zi în care eşti îndrăgostit pare o secundă, o dimineaţă în scaunul dentistului pare o eternitate.
Calea magului, Deepak Chopra

Cu Sine pace

Dincolo de orice observaţie, există un observator care nu se schimbă. Acest clarvăzător reprezintă factorul etern în orice experienţă petrecută între marginile timpului, iar acest clarvăzător eşti tu.
A fi fiinţe umane întregi este ceea ce ne face să fim reali.
Realitatea nu poate fi definită, ea poate fi doar trăită. Fii foarte atent la acele scurte momente din cursul zilei când experimentezi sinele tău fundamental, aflat în spatele respiraţiei, al sentimentelor, al senzaţiilor. Înainte de a sări din pat mâine dimineaţă, vezi dacă poţi prinde acea trecătoare urmă a fiinţei pure şi simple, înainte ca mintea să înceapă să trăncănească.
Această stare liniştită, tăcută, fără nume este foarte plăcută. Ea nu poate fi atinsă prin gândire, vorbire sau acţiune. Este precum castelul ale cărui ziduri nu vor fi escaladate vreodată de vreo armată şi care apără tezaurul unde sunt depozitate adevăratele bogăţii ale vieţii. Deepak Chopra

Iubirea. Ințelepciunea

Omul a fost creat pentru a primi dragoste și înțelepciune de la Dumnezeu și toate acestea se petrec ca și cum ar veni de la sine, pentru ca legătura cu Dumnezeu să fie posibilă. El s-a născut cu potențialul de a avea acces la toată cunoșterea, la toate felurile de iubire, prin punerea în practică a acestor cunoștințe, prin iubirea față de aproapele său să poată ajunge la iubirea de Dumnezeu.

Emanuel Swedenborg

Lumina

Lumina este metafora pentru o stare mai înaltă a fiinţei.
Când cineva are o experienţă pe pragul dintre viaţă şi moarte şi spune: „Am mers spre o lumină", el vrea să spună că a experimentat un grad mai subtil al fiinţei lui.' Lumina poate lua imaginea raiului sau a unei alte lumi, dar pentru mag lumea noastră obişnuită este de asemenea doar o imagine. Ea este tot o proiecţie a conştiinţei.

„Orice conştientizare este lumină, a spus Merlin, toată lumina este conştientizare." Graniţele pe care le clădim pentru a despărţi cerul de pământ, mintea de materie, realul de ireal sunt simple convenţii. Odată ce am clădit aceste graniţe, nu le mai putem dărîma la fel de uşor.
Priviţi o pagină  de carte cu atenţie. O vedeţi ca pe un obiect. Este solidă, pentru că este făcută din fibră de lemn transformată în hârtie, şi este abstractă prin aceea că ea cuprinde idei.
Pagina este, aşadar, un lucru din hârtie, ceva din domeniul ideilor sau şi una şi alta. Observaţi cât de uşor o puteţi vedea ca fiind şi una şi alta. Cu alte cuvinte, realităţile diferite pot coexista, dar fiecare îşi respectă propriul nivel de fiinţă. 

Un cuvânt este doar o pată de cerneală, dar este şi cheia pentru o anumită idee.
Orice stare a fiinţei, de la cea mai subtilă şi imaterială la cea mai grosieră şi mai solidă, depinde de observator.

Dacă dorim, putem dizolva pagina solidă până nu mai rămâne nimic, după cum urmează: o pagină este făcută din hârtie, hârtia e făcută din molecule, moleculele sunt făcute din atomi, atomii sînt concentrări de energie, iar concentrările de energie constau în 99,99999% spaţiu gol. Pentru că şi distanţa dintre un atom şi un altul este destul de mare — proporţională cu distanţa dintre pământ şi soare —, poţi să spui despre această pagină că este solidă doar dacă afirmi şi despre spaţiul dintre pămînt şi soare că e solid.
Această experienţă a transformării lucrurilor aparent solide în nimic poate fi inversată. Incepând de la spaţiul „gol", poţi construi concentrări de energie, atomi, molecule şi aşa mai departe pe lanţul creaţiei, până când ajungi la orice obiect vrei, inclusiv la corpul tău.

Mâna care întoarce această pagină este un nor de energie şi singurul mod în care îţi simţi mâna sau singurul mod în care ea simte pagina este un act de conștientizare.

Alte concentrări de energie, cum ar fi radiaţiile ultraviolete ce te înconjoară, scapă cu totul observaţiei tale. Astfel, modificările lumii sunt dependente în întregime de puterea percepţiei. Tu ai fost creat ca un clarvăzător pentru ca lumea să existe ca un obiect care să fie văzut. Fără ochi, lumea ar fi invizibilă.
Acum, având această înţelegere, putem face un pas înainte.
Orice există pe pământ este hrănit de soare, care este doar o stea. Mâncarea pe care o mănânci a fost convertită din lumina stelelor şi atunci când o mănânci creezi un trup care are aceeaşi sursă.

Cu alte cuvinte, a mânca este doar un act de încorporare a luminii stelelor în lumina stelelor. Această lumină, deşi presupune multe forme, este una singură, de la vîrtejurile de gaze şi quasari la trifoiul pe care-1 rod iepurii. Nu are un loc anume al ei, ci este pretutindeni. Tu ai un loc în care te afli, dar acest lucru este adevărat doar pentru că, în chiar acest moment, eşti angajat în actul creator suprem de a preschimba universul luminii într-o singură concentrare, care este corpul şi mintea ta.
— Mi-ar plăcea să fac minuni, s-a rugat Arthur într-o zi.
— Această lume există datorită ţie, a răspuns Merlin. Nu este acest fapt o minune îndeajuns de mare?
Magul consideră absolut acest raţionament. Dacă vederea este cea care face lumea vizibilă, întreabă el, cine sau ce este creatorul vederii? Cine a văzut ochiul înainte ca ochiul să fi văzut ceva? Răspunsul este: conştiinţa. Clarvăzătorul din spatele ochiului este doar conştiinţa dînd naştere simţurilor noastre astfel încît ele să poată da naştere la tot ce ne înconjoară.
Acesta este misterul metafizic. în pântecul mamei, embrionul se naşte ca o celulă unică fără simţuri, apoi evoluează într- o multitudine de celule care evoluează sub diferite aspecte, concentrând diferite funcţii; în cele din urmă, aceste funcţii se manifestă prin organele de simţ — ochi, urechi, limbă, nas şi aşa mai departe. Ochiul nu arată deloc ca o ureche, dar faptul că ochiul şi urechea au forme diferite este înşelător. Toate
simţurile noastre sunt conţinute sub forma unor informaţii codate în acea primă celulă fecundată.

Deepak Chopra -Calea Magului

Jocul care este viața

Eric Berne Jocurile noastre de toate zilele                                         

Între experiențele interioare ale oamenilor și comportamentele lor intrapersonale, între latura psihologică și cea socială e o legătură clară.

Ca să o înțelegem putem începe imaginându-ne că  ”ne apare brusc, în față o ușă pe care o putem deschide”.

Ce faci, acolo fiind, în fața ușii? Ce vezi? Sunt oameni, sunt lucruri împrejur?

Cum te simți? 

Și-apoi, alte două întrebări:

Ce vrei să schimbi la tine?

Cum vei ști când o vei face?

Pe baza acestora se realizează o delimitare clară a obiectivelor precum și criterii precise pe baza cărora să fie apreciat succesul înregistrat în atingerea lor.

Stroke

(Stimularea) e un semn de recunoaștere oferit de o persoană altei persoane, essential pentru sănătatea fizică și psihică.

Astăzi, deprivarea maternă, atașamentul sugarului și atingerile fizice în cadrul stării de bine sunt –probabil-zonele cele mai cercetate ale sănătații mintale.

Stările eului

Sunt moduri coerente de gândire, simțire și de comportament care apar împreună, manifestări ale unor rețele neuronale specific din creier.

În perioada timpurie a vieții sunt definite stările eului din Copil. Activând o asemenea stare, ne manifestăm precum copilul care am fost odinioară.

Rețelele neuronale care reprezintă internalizarea oamenilor care ne-au crescut, așa cum i-am perceput noi, sunt numite de Eric Berne Părinte.

Când suntem în Părinte, gândim, simțim și acționăm ca unul dintre părinții nostri sau ca una dintre persoanele care i-au ținut locul.

Când te afli în stări ale eului care gestionează ceea ce se petrece acum și aici într-un mod nonemoțional ești în Adult.

Când suntem în Adult, evaluam realitatea în mod obiectiv și luăm decizii pe baza faptelor, asigurându-ne că emoțiile sau ideile din Copil sau Părinte nu influențează procesul.

Odată identificată o  stare a eului, ea este mai ușor de recunoscut după aceea, iar această conceptualizare permite descrierea tranzacțiilor dintre stările din interiorul aceluiași eu sau dintre stările unui individ sau cele ale altor oameni.

Adultul, care este o stare sau un grup de stări ale eului este altceva decât o ființă umană adultă.

Fiecare relație interumană presupune un schimb informational, energetic; este vorba despre o tranzacție care are două părți: un stimul și un răspuns.

Tranzacțiile individuale fac și ele parte, de obicei, dintr-o serie.

Analiza unor asemenea serii permite deosebirea comunicării de success de cea mai puțin reușită, examinarea atentă a modului în care oamenii obțin stimulări (validări), cum își petrec timpul și cum relaționează cu alții.

Jocurile sunt metode obișnuite, disfuncționale de obținere a semnelor de recunoaștere, iar cei implicate nu sunt pe deplin conștienți de cele două niveluri ale tranzacțiilor în care sunt angajați.

După Eric Berne, formula jocului este următoarea:

M         +          S          -           Rs        -           C         -           B n

Unde:  M –momeală, S-stragemă, Rs-răspuns, C-comutare, B n-beneficiu negativ.

Prima ”mutare”, momeala, invitația inițiatorului-persoana A.

Stratagema este slăbiciunea persoanei B, care o face să răspundă la momeală.

Comutarea reprezintă trecerea  într-o altă stare a eului a persoanei A.

Beneficiul negativ este răsplata ei, o emoție surprinzătoare.

Ș-acum reflecție: exercițiu.

Se ia în gând cu blândețe, ultima sdituație surprinzătoare

De comunicare. Tu și ...cel/cea care-a fost în ecuația relației interumane..

M-?

S-?

Răspunsul? Comutare- cum ai trecut tu; din ce stare (Adult, Copil, Părinte)  și care-i beneficiul schimbului. Întotdeauna are loc un schimb.