Calea liniștii

Când te-ai gândi puțin Azi...

că gândurile şi sentimentele colective formează un "egregor", adică o fiinţă spirituală extrem de puternică.

De-a lungul veacurilor, datorită legăturii dintre noi, a consimţământului mutual, a dorinţei de a lucra împreună pentru împărăţia Domnului, formăm şi noi un egregor care se hrăneşte, se întăreşte şi acţionează pentru binele întregii lumi. Deci, hotărâţi-vă ca în timpul meditaţiilor să lucraţi ca să puteţi emite şi propaga iubirea şi lumina în lume; într-o bună zi, numele vostru va sta înscris în cartea Vieţii Veşnice.

Vă spun cu sinceritate că, peste ani, când vă veţi analiza crâmpeie din firul vieţii

voastre, veţi recunoaşte că momentele petrecute în meditaţii, cântece, rugăciuni, linişte, în iubire, au reprezentat cele mai preţioase clipe ale vieţii voastre. Deocamdată nu le vedeţi şi nici nu le simţiţi, dar într-o bună zi, când veţi vedea mai limpede lucrurile, veţi înţelege la ce fel de lucrare aţi contribuit.

Veţi fi uimiţi când vi se vor arăta consecinţele, rezultatele, frumuseţea acestei activităţi, minunile ce s-au produs în lume datorită ei. Căci, această lucrare la care v-am cerut să participaţi a fost deja declanşată în înalt de către îngeri şi divinităţi, iar pe pământ, noi dorim numai să deschidem o uşă, dăruindu-ne energiile, astfel ca această lucrare divină să o poată coborî, împlinindu-se şi în planul fizic.

Avem nevoie de linişte şi, mai ales, de liniştea naturii, pentru că în natură ne avem rădăcinile. Când suntem singuri în pădure, la munte, se întâmplă să ne simţim transportaţi într-un
trecut îndepărtat, atunci când omul trăia în comuniune cu forţele şi spiritele naturii. Şi, chiar în acele momente dacă auzim ciripitul păsărilor sau un zgomot de cascadă, simţim că acele
sonorităţi contribuie la împlinirea liniştii. Chiar zgomotul surd al valurilor sunt una cu profunzimea liniştii mării sau a oceanului.
În majoritatea mitologiilor, muntele este prezentat ca un tărâm al zeilor.
Acest lucru poate fi considerat ca un simbol, dar şi ca o realitate: vârfurile înalte ale munţilor sunt ca nişte antene cu ajutorul cărora pământul atinge Cerul, şi de aceea ele sunt locuite de entităţi foarte
dure şi foarte puternice. Cu cât omul se înalţă pe munţi, cu atât mai mult întâlneşte liniştea, şi în această linişte el descoperă originea lucrurilor, se uneşte cu Cauza primară, intră în oceanul lumii
divine.

Maestrul Aivanhov