Ma gândesc la ele, cu aleasa pretuire si cu duiosie, si-mi apar in gand zambete de suflet, ochi senini ca cerul ori limpezi ca prospetimea de codru-n frunze tinere de primavara.
Croitorie- fara sa aste-n vreun tipar.
Iubire de glie da' când apriga, când domoala, in iubire, fara hotar.
Fiecare, cu poarta deschisa mereu sa primeasca si sa te-nvete de bine din viata traita.
*
Una dintre ele mama si bunica, izvor de iubire pentru prunci adica.
A doua, tot lapte si miere, munca si iubire, drag de glie si de roadele sale, "brigadier in vremi curate, de 'divale'.
Da, ...e-o poveste cu doua femei minunate, basm in care, când indraznesti sa crezi, se face-adevar... caci asa si este.
Azi scriu iar despre recunostinta sa-nteleg ce comori oamenii sunt. Si despre cum vinei sa se daruiasca, prin sine, cu onoare vietii, aici pe pamant.
Ele azi aripi de zbor îngeresc, undeva deasupra noastra sunt.
Simt, pe de o parte lacrima din gândul de tata care crede c-a ratacit zilele astea, printre stele un suflet de sora, cu ele...
Pe de-alta,
mai din vale, si mai cu vreme inainte, putin sufletul mamei s-a innorat si el si s-a-nchis intr-o clipa-n amurg, a acceptare, ca sa se deschida, dimineata, iara.
Doua stele cu-acelasi nume, inrudite parca, se-ntalnesc in cer, armonia s-o sprijine pe Pamant, veghetoare de-acolo, de-acum.
Valeria- putere, curaj, caracter, om bun
***
Scriu un cuvant dintr-un gand aici, sa multumesc cu inima intreaga c-am avut onoarea, bucuria draga si norocul sa -mi odihnesc copilaria in poalele bunatatii fiecarei Valerii,
Sa multumesc pentru cat bine si ce frumos e sa traiesti, intre oameni pe Pamant.
Si sa ma-nclin,
DoRa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu