Poţi fi tu însuţi şi poţi fi Totul în acelaşi timp

— încearcă să mă uiţi, dacă poţi.
— Nu aş putea să te uit vreodată şi nu vreau.. Tu vrei să mă uiți?
— Oh, bineînţeles, a răspuns Merlin calm. Vezi tu, vreau să fim prieteni, dar dacă doar îmi amintesc de tine, ce am atunci? Nu pe tine, cel real, ci o imagine trecută a ta. Amintirea nu e nimic mai mult decât atât; un lucru care a fost viu odată se transformă într-o imagine moartă. Atâta vreme cât pot să te uit în fiecare zi, pot să mă trezesc mâine şi să te văd ca fiind nou, am să te văd pe tine cel real.

Mintea individuală ne restrânge conştiinţa, ca şi cum am privi lumea printr-o gaură de cheie. În lumea magului, toată lumea împărtăşeşte aceeaşi conştiinţă universală. Ea curge pretutindeni
şi îmbrăţişează toate gândurile, toate emoţiile, toate experienţele.
— Atâta vreme cât eşti o singură persoană, l-a învăţat Merlin, eşti ca o picătură într-un ocean. Atunci când iei parte la conştiinţa universală, eşti oceanul întreg.
— Oare o picătură nu se poate topi şi pierde în ocean? a întrebat Arthur.
— Nu. Individul nu poate fi niciodată şters, nici prin experienţa oceanului de conştiinţă, l-a asigurat Merlin. Poţi fi tu însuţi şi poţi fi Totul în acelaşi timp.

Calea magului, D, Chopra