Din
perspectiva emoţiilor, iubirea este impulsul de a simţi, o atracţie foarte
activă faţă de unii stimuli copleşitori.
Mintea are propriile ei căi, dar
acestea nu sint prea diferite intre ele: mintea iubeşte orice repetă o
experienţă plăcută din
trecut. „Iubesc aceasta" inseamnă in mod fundamental: „Iubesc să repet
ceea ce am simţit că era atât de bun inainte." Atât mintea, cât şi
emoţiile sunt selective. A selecta şi a alege nu
sunt lucruri rele in sine, dar necesită efort. Deşi am fost invăţaţi că efortul
este bun şi că nimic nu poate fi dobândit fără muncă, lucrurile nu stau aşa.
Faptul de a fi
nu se dobândeşte prin efort; iubirea nu se dobândeşte prin efort. La un nivel
mai subtil, a selecta şi a alege implică şi faptul de a respinge.
Mintea se
concentrează asupra unui singur lucru odată. Înainte de a putea spune „iubesc
asta" va trebui să respingem toate celelalte alegeri pe care le-am putea
face. Lucrurile pe care le respingem tind să fie colorate de teamă. Mintea şi
partea emoţională nu tratează ca neutre durerea şi suferinţa; se tem de ele şi
le resping. Acest obicei de a selecta şi de a alege consumă multă energie,
deoarece mintea ta este permanent vigilentă, permanent la pândă pentru a se
asigura că rănirea, dezamăgirea, singurătatea şi multe alte experienţe dureroase
nu se vor repeta. Ce loc să mai rămână pentru linişte?
D. Chopra, Calea magului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu