Azi cine ești?

Deepak Chopra, Calea magului

— Uită-te cu adevărat la tine insuţi, cine eşti tu? O fiinţă care are parte de experienţe ce se transformă in amintiri.

Atunci cind spui „eu", tu arăţi spre'acest morman de experienţe, cu toată istoria lor personală, pe care nimeni altul nu o poate impărtăşi.

Nimic nu pare mai personal decit amintirile. Tu şi cu mine am păşit pe căi separate, chiar dacă am mers impreună. Nu mă pot uita la o floare fără a avea o experienţă pe care tu nu o poţi impărtăşi.

— După cum spui tu, orice om este absolut singur, a spus băiatul.

— Nu eu, răspunse Merlin. Felul cum funcţionează ego-ul este ceea ce te face să fii singur, inchizându-te intr-o lume in care nimeni altcineva nu poate intra.

Cât de departe crezi tu că se află steaua aceea? întrebă el, arătând spre Sirius.
Fiind în toiul verii, Sirius strălucea apunând la orizont.
— Nu ştiu. Cred că e mai departe decît pot eu măsura sau decât îmi pot imagina, răspunse Arthur.
Merlin clătină din cap.
— Nu este nici o distanţă. Gîndeşte-te puţin: pentru ca tu să vezi steaua aceea, lumina ei trebuie să ajungă la ochii tăi, corect? Raza de lumină se îndreaptă continuu de acolo înspre
aici, formând un fel de pod invizibil. Ce altceva decât lumină este steaua aceea? Prin urmare, dacă este lumină şi aici, şi acolo, iar podul e din lumină, nu există nici o separare între tine şi stea. Tu eşti parte din acelaşi cîmp continuu de lumină.
— Dar ea pare să fie foarte departe. De fapt, nu pot să pun mâna pe ea şi să o iau de pe cer, obiectă Arthur.

Separarea este doar o iluzie. Tu pari a fi separat de mine şi de ceilalţi oameni pentru că ego-ul tău vede lucrurile ca şi cum am fi separaţi şi singuri. Dar te asigur că dacă îţi laşi
ego-ul la o parte, ne vei vedea pe toţi înconjuraţi de acelaşi câmp nesfîrşit de lumină, care este conştiinţa. Fiecare gând al tău se naşte în acest vast ocean de lumină şi se reîntoarce aici,
odată cu fiecare celulă a trupului tău. Acest câmp de conştiinţă este pretutindeni, un pod invizibil între tine şi tot ceea ce există.
Deci nu există nimic în tine care să nu fie parte din oricare altul — în afară de felul în care ego-ul vede lucrurile. Ceea ce trebuie să faci este să mergi dincolo de ego şi să te afunzi în oceanul universal al conştiinţei.
Arthur avea pe chip o expresie meditativă:
— Trebuie să mă gîndesc la ceea ce ai spus.
— Tu te gândeşti, mie încă mi-e somn, chicoti Merlin.
Intră iarăşi în peştera călduroasă şi tihnită.
— A, şi pentru că veni vorba, înainte de a merge din nou la culcare, vrei să pui lucrul ăla înapoi sus?
— Lucrul?
Arthur privi în jos şi, spre surpriza lui, văzu că steaua Sirius fusese luată de pe cer şi aşezată la picioarele lui.