Eu-ul... rolurile

CINE EȘTI?

A juca mai multe roluri pare a fi o cale de a ne lărgi experienţa.

O persoană care ar fi doar mamă ar găsi că propria ei viaţă este sufocantă. A fi un om „complet" in societatea noastră inseamnă a purta cit mai multe pălării.

Dar magul nu vede situaţia in felul acesta. Pentru el, a fi complet inseamnă a fi liber de toate rolurile posibile. „Sunt un spirit liber redus la aparenţa acestui mic trup", ar spune Merlin.

„Poţi să-ţi acoperi ochii pentru a nu vedea soarele, dar aceasta inseamnă oare că soarele nu va mai umple cerul cu lumină?"

A ieşi din rol este o treabă spinoasă, insă nu poţi intra in lumea magului dacă te defineşti prin rolurile pe care le joci.

Ce inseamnă experienţa de a fi liber de orice rol? Este destul de simplu. Atunci când te trezeşti dimineaţa, inainte de a incepe să te gândeşti la ziua ce urmează, există un moment

in care te simţi treaz fără a avea in minte un gând anume. Eşti doar tu insuţi, in stare de trezie. Această experienţă a simplităţii se repetă uneori in timpul zilei, dar puţini o observă, deoarece

suntem obişnuiţi să ne identificăm cu procesul gândirii pe care il desfăşurăm de-a lungul intregii zile. În realitate insă nu eşti ceea ce gindeşti.

Poate că nu-ţi va veni să crezi acest lucru, dar gândurile din mintea ta nu-ţi aparţin — ele aparţin numelui tău, rolurilor in care ai intrat. Dacă eşti o femeie care se gindeşte la copilul său — cum se descurcă la şcoală, ce să-i faci de mâncare la cină şi aşa mai departe, nu tu ai aceste ginduri. Mama le are.

Dacă eu, in practica mea medicală, mă gândesc la diagnostice, prescripţii şi aşa mai departe, doctorul este cel ce are aceste gânduri. Bineinţeles că rolurile de mamă şi de doctor sint

foarte folositoare, dar ele au un capăt şi intr-o zi fiecare dintre noi se va confrunta cu ghicitoarea: „Cine sint eu?", care nu a primi niciodată un răspuns, oricit de bine ne-am juca rolurile.

Poţi trece insă dincolo de roluri, intr-o clipă, dacă vrei.

Când citeşti aceste rânduri, indreaptă-ţi atenţia către cel ce citeşte, sau atunci când asculţi muzică, intoarce-te către cel ce ascultă. Sau dacă ţi se intâmplă să vezi curcubeul, surprinde vederea celui ce priveşte. In toate aceste cazuri, vei simţi imediat o stare de conştiinţă atentă, trează, neimplicată, tăcută şi totuşi foarte activă. Ce ai făcut de fapt? Ai interrupt actul observării pentru a arunca o privire asupra observatorului.

Dincolo de orice observaţie, există un observator care nu se schimbă. Acest clarvăzător reprezintă factorul etern in orice experienţă petrecută intre marginile timpului, iar acest clarvăzător eşti tu.

Absenţa timpului poate fi o perspectivă infricoşătoare dacă te identifici foarte tare cu rolul pe care-l joci.

Nenumăraţi oameni sunt devastaţi atunci când işi pierd slujbele, când copiii cresc şi pleacă de acasă, cind partenerul lor de viaţă moare. Felul lor de a se simţi „eu" este atât de strâns legat de numele lor, de etichete şi de valori, incât n-au avut timp să descopere cine sunt in realitate.

A fi fiinţe umane intregi este ceea ce ne face să fim reali.

Realitatea nu poate fi definită, ea poate fi doar trăită. Fii foarte atent la acele scurte momente din cursul zilei cind experimentezi şinele tău fundamental, aflat in spatele respiraţiei, al

sentimentelor, al senzaţiilor. Înainte de a sări din pat miine

dimineaţă, vezi dacă poţi prinde acea trecătoare urmă a finite pure şi simple, inainte ca mintea să inceapă să trăncănească.

Această stare liniştită, tăcută, fără nume este foarte plăcută. Ea nu poate fi atinsă prin gindire, vorbire sau acţiune. Este precum castelul ale cărui ziduri nu vor fi escaladate vreodată de vreo armată şi care apără tezaurul unde sint depozitate adevăratele bogăţii ale vieţii.