Deepak
Chopra-Calea Magului
Înveţi
să te desparţi de ego in mai multe etape — există multe
invelişuri izolatoare, frică, rutină, egoism şi minie, care ne
fac să nu trăim iubirea pe care o cunoaşte magul. În
a invăţa cum să intri in legătură cu forţa universală a
iubirii, rolul de conducător poate fi luat la
inceput de mintea ta. Mintea este
cea care poate avea o nouă perspectivă; urmează reeducarea
emoţiilor şi a credinţelor.
Pe
ce se bazează noul punct de vedere al minţii? Simplu, pe faptul că
există o forţă a iubirii prezentă oriunde, in care te poţi
increde pentru a-ţi aduce viaţa in ordine şi pace.
Experimentează
următorul exerciţiu: ieşi afară noaptea şi priveşte
cerul plin de stele. Timp de secole, oamenii au privit la această
scenă şi au văzut incredibila ei structură şi frumuseţe.
Ca
o hartă a ordinii din natură, aceasta este exemplul perfect —
uitindu- ne la cerul nopţii, putem inţelege curgerea timpului de-a
lungul milioanelor de ani, care a nutrit fiecare pas din viaţa
universului, de la organizarea primului atom de hidrogen până la
formarea stelelor şi apariţia ADN-ului. Nimic n-a fost aruncat in
toată această imensă perioadă de timp; fiecare părticică de
informaţie şi energie a evoluat astfel incât
tu, observatorul, să poţi privi cosmosul, care e imaginea vie a
trecutului tău intreg.
Forţele
din univers sunt imense, dincolo de
priceperea minţii, iar procesul care a dat naştere atomilor de
hidrogen şi ADN-ului a fost foarte delicat. Lucrurile ar fi putut
urma un infinit număr de alte direcţii, fără a avea drept
rezultat ceea ce recunoşti că eşti tu acum. Ceea ce a permis ca
acest proces echilibrat să aibă loc a fost organizarea şi
inteligenţa.
***
Forţele
titanice, rotindu-se in univers, nu se războiesc unele cu
altele; ele se lasă una pe cealaltă să existe şi evoluează ca
parte a tendinţei naturale spre dezvoltare.
Să
privim aceste calităţi impreună: ordine, echilibru, evoluţie şi
inteligenţă. Avem astfel o descriere a iubirii.
Nu
este idealul popular de iubire, ci este iubirea magului — forţa
care susţine viaţa şi o nutreşte. Aici incepe mintea să
realizeze că forţa iubirii este reală. În
viaţa modernă, ne folosim de ideea de intâmplare
pentru a arăta ca viaţa este fragilă şi ameninţată la fiecare
pas. Dar istoria vieţii ne arată că ea a supravieţuit milioane de
ani; de fapt, ea pare să creeze condiţiile propriei supravieţuiri
prin mijloacele unei inteligenţe profunde,
nicicind ameninţate. Oricât de vitrege ar fi condiţiile, viaţa
nu se poate stinge.
Poţi
aplica această intuiţie la propria ta viaţă. Imaginează- ţi
inceputul ei, cind din milioane de posibilităţi, un singur
spermatozoid a fecundat un ovul din pintecul mamei tale.
Identitatea
ta prezentă depinde in intregime de acel act. Numărul
posibilităţilor era atât de mare, incit probabilitatea ca acest fapt unic să aibă loc era
extraordinat de mică, aproape de imposibil, şi totuşi s-a
intâimplat fără nici un efort. (vacuitate...)Tot
aşa, au existat milioane de asalturi impotriva ta din partea
mediului inconjurător, a poluării, a radiaţiilor; a existat chiar
posibilitatea apariţiei unor mutaţii intâmplătoare
in celulele tale; oricare dintre acestea ar fi putut pune capăt
şansei tale de supravieţuire in orice moment, de la conceperea ta
până in ziua de
astăzi. Totuşi, inteligenţa şi puterea organizatoare
dinlăuntrul tău au depăşit aceste obstacole intr-o pace lipsită
de efort, in ciuda intregii sforţări pe care mintea conştientă
ar considera-o
necesară pentru a continua viaţa. Intr-adevăr, mintea ta
conştientă nu poate anticipa sau concepe o schemă a vieţii,
modalităţi de a o menţine sau de a o apăra de astfel de pericole
.
Dacă
această pace lipsită de efort poate opera la nivel inconştient şi
la nivelul celulelor, de ce nu ar putea opera şi la nivel conştient?
Te poţi vedea sus, pe creasta valului
vieţii?
De
fapt, acest lucru il faci in orice clipă. Impulsurile tale de a
gândi, de a simţi şi de a acţiona sunt
precum creasta unui val, mereu prăvălindu-se inainte, in viitor şi
mereu reinnoindu- se din străfunduri — impulsul iubirii care
menţine viaţa este precum impulsul oceanului care reinnoieşte
fiecare val.
A-ţi
da seama de acest lucru inseamnă a incepe să cunoşti adevărul.
Când admiți conștient că forţe titanice precum gravitaţia şi
imensele energii care alimentează stelele pot coexista fără a se
distruge una
pe alta, atunci înțelegi şi cum viaţa ta va fi susţinută. Teama şi indoiala
spun că acest lucru nu poate fi adevărat; credinţa noastră
profundă in necesitatea luptei se bazează pe ideea că dacă nu ne
zbatem să supravieţuim, vom fi striviţi de indiferenţa haosului
naturii.
Te
mai gândești la perspectiva ta asupra vieții?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu