Jocul care este viața

Eric Berne Jocurile noastre de toate zilele                                         

Între experiențele interioare ale oamenilor și comportamentele lor intrapersonale, între latura psihologică și cea socială e o legătură clară.

Ca să o înțelegem putem începe imaginându-ne că  ”ne apare brusc, în față o ușă pe care o putem deschide”.

Ce faci, acolo fiind, în fața ușii? Ce vezi? Sunt oameni, sunt lucruri împrejur?

Cum te simți? 

Și-apoi, alte două întrebări:

Ce vrei să schimbi la tine?

Cum vei ști când o vei face?

Pe baza acestora se realizează o delimitare clară a obiectivelor precum și criterii precise pe baza cărora să fie apreciat succesul înregistrat în atingerea lor.

Stroke

(Stimularea) e un semn de recunoaștere oferit de o persoană altei persoane, essential pentru sănătatea fizică și psihică.

Astăzi, deprivarea maternă, atașamentul sugarului și atingerile fizice în cadrul stării de bine sunt –probabil-zonele cele mai cercetate ale sănătații mintale.

Stările eului

Sunt moduri coerente de gândire, simțire și de comportament care apar împreună, manifestări ale unor rețele neuronale specific din creier.

În perioada timpurie a vieții sunt definite stările eului din Copil. Activând o asemenea stare, ne manifestăm precum copilul care am fost odinioară.

Rețelele neuronale care reprezintă internalizarea oamenilor care ne-au crescut, așa cum i-am perceput noi, sunt numite de Eric Berne Părinte.

Când suntem în Părinte, gândim, simțim și acționăm ca unul dintre părinții nostri sau ca una dintre persoanele care i-au ținut locul.

Când te afli în stări ale eului care gestionează ceea ce se petrece acum și aici într-un mod nonemoțional ești în Adult.

Când suntem în Adult, evaluam realitatea în mod obiectiv și luăm decizii pe baza faptelor, asigurându-ne că emoțiile sau ideile din Copil sau Părinte nu influențează procesul.

Odată identificată o  stare a eului, ea este mai ușor de recunoscut după aceea, iar această conceptualizare permite descrierea tranzacțiilor dintre stările din interiorul aceluiași eu sau dintre stările unui individ sau cele ale altor oameni.

Adultul, care este o stare sau un grup de stări ale eului este altceva decât o ființă umană adultă.

Fiecare relație interumană presupune un schimb informational, energetic; este vorba despre o tranzacție care are două părți: un stimul și un răspuns.

Tranzacțiile individuale fac și ele parte, de obicei, dintr-o serie.

Analiza unor asemenea serii permite deosebirea comunicării de success de cea mai puțin reușită, examinarea atentă a modului în care oamenii obțin stimulări (validări), cum își petrec timpul și cum relaționează cu alții.

Jocurile sunt metode obișnuite, disfuncționale de obținere a semnelor de recunoaștere, iar cei implicate nu sunt pe deplin conștienți de cele două niveluri ale tranzacțiilor în care sunt angajați.

După Eric Berne, formula jocului este următoarea:

M         +          S          -           Rs        -           C         -           B n

Unde:  M –momeală, S-stragemă, Rs-răspuns, C-comutare, B n-beneficiu negativ.

Prima ”mutare”, momeala, invitația inițiatorului-persoana A.

Stratagema este slăbiciunea persoanei B, care o face să răspundă la momeală.

Comutarea reprezintă trecerea  într-o altă stare a eului a persoanei A.

Beneficiul negativ este răsplata ei, o emoție surprinzătoare.

Ș-acum reflecție: exercițiu.

Se ia în gând cu blândețe, ultima sdituație surprinzătoare

De comunicare. Tu și ...cel/cea care-a fost în ecuația relației interumane..

M-?

S-?

Răspunsul? Comutare- cum ai trecut tu; din ce stare (Adult, Copil, Părinte)  și care-i beneficiul schimbului. Întotdeauna are loc un schimb.