Iubirea cere deschidere și încredere. Asumarea
vulnerabilității.
A iubi înseamnă să crezi. Să știi că meriți.
Să fii înseamnă a iubi.
Iubirea poate fi exprimată în cuvinte, fără ca
esența ei acolo, în cuvinte să sălășluiască. E dincolo de ele.
Iubirea vindecă. Iubirea laudă, apreciază și vibrează a bine.
Uneori cântă, alteori suspină, rar vorbește în
cuvinte pe înțeles.
Când exercițiul acesta de deschidere e unul asumat,
atunci, ea Iubirea capătă glas.
Iubirea e și ploaia caldă, feerică de vară care
inimi două scaldă.
E și furtuna de după ea, când cad cortine de-o
parte, de altă și rămân sufletele să se cunoască.
Rămân să se împrietenească. Zeci de ani în timp
pământean ține această prietenie, construcție perpetuă, vie.
Când aici se constată uneori înghețuri, o singură
îmbrățișare aduce soare. E curcubeu: exercițiu-culoare. Dincolo
de tot rămân iubind. Falnici munții de răbdare.
Răbdare să cunoști ce ai ales că iubești.
Ș-apoi pâraie de lumină pe două cărări
însoțitoare spre marea cea lină Bucurie împreună urmează să
vină.
Iubirea iubește și tăceri și dans și cântec.
Armonie.
Iubirea e izvor.
E pas de bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu