Urcatul pe munţii fizici este o imagine a căţăratului pe munţii spirituali... Să urci şi să cobori... Să urci,
înseamnă să te debarasezi, încet-încet, de tot ceea ce te incomodează, te împovărează, pentru a găsi liniştea, puritatea, lumina, imensitatea şi pentru a simţi ordinea divină instalându-se în tine... Cât despre coborâre, nici măcar nu este nevoie să explic în detaliu ce reprezintă, pentru că aţi înţeles: este revenirea zgomotului în gânduri şi sentimente, revenirea agitaţiei, a dezordinii, a incertitudinilor interioare. Da, iată cum învăţăm să citim marea carte a naturii: obişnuindu-ne să-i descifrăm diferitele manifestări.
Indiferent unde mergeţi, pe munte, în păduri, pe malurile lacurilor sau ale oceanelor, dacă vreţi să vă comportaţi ca nişte copii ai Domnului care aspiră la o viaţă mai subtilă, mai luminoasă, va trebui să deveniţi mai conştienţi de prezenţa creaturilor eterice care trăiesc acolo. Apropiaţi-vă de ele cu respect şi pioşenie, întâi de toate salutaţi-le, mărturisiţi-vă prietenia, iubirea şi rugaţi-vă să vă binecuvânteze. Aceste creaturi care vă zăresc de departe, sunt atât de fermecate de atitudinea voastră încât sunt pregătite să reverse asupra voastră pacea, lumina, energia pură. Vă veţi simţi atunci scăldaţi, învăluiţi în iubire şi fascinaţi de aceste entităţi spirituale şi când veţi coborî în vale, spre oraşe, veţi aduce cu voi toate aceste bogăţii, şi revelaţii, idei, mai largi, mai vaste.
Apoi, în final, veţi avea bucuria să ştiţi că aţi contribuit la menţinerea în anumite ţinuturi a locuitorilor celeşti ce le populează sau, chiar să atrageţi noi prezenţe. Da, să nu uitaţi, niciodată, că numai în tăcere puteţi să pregătiţi condiţiile favorabile manifestării entităţilor divine, căci aceste entităţi au nevoie de linişte, ele aşteaptă mereu condiţiile favorabile,
Maestrul Aivanhov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu