Cum se simte Iubirea? Ce este îndragostirea?

În cel mai bun caz, indrăgostirea inseamnă a impărtăşi cu un alt suflet necunoscutul, disponibilitatea de a păşi impreună in inţelepciunea nesiguranţei.

A te indrăgosti reprezintă o ocazie minunată pentru tine.  În mod normal, trăieşti in siguranţă in spatele zidurilor ego-ului tău. Îţi place acea siguranţă, acea invulnerabilitate a ta.

 Îndrăgostirea face ca zidurile să se prăbuşească, cel puţin temporar. Eşti expus şi vulnerabil, exact cum te temeai că ai să fii, dar copleşitoarea emoţie a iubirii transformă această stare intr-una mai degrabă extatică decât intr-una dureroasă, aşa cum te-ai fi aşteptat. 

Iubirea personală pe care o simţi pentru altul este o formă concentrată de iubire universală; iubirea universală este o formă lărgită de iubire personală. Le poţi experimenta deplin pe amândouă dacă eşti deschis.

 „Dacă vrei să simţi iubirea aşa cum o simte Dumnezeu, trebuie să-ţi umpli toate golurile, pentru că Dumnezeu poate iubi doar existând in starea de perfectă implinire", a fost sfatul lui Merlin. A iubi perfect inseamnă a nu avea nici o slăbiciune sau rană secretă pe care să vrei ca altcineva să le vindece. A-ţi căuta propriile goluri este primul pas, a le umple cu Fiinţă sau esenţă este cel de-al doilea. Acest proces este numit de obicei a invăţa să te iubeşti pe tine insuţi, dar trebuie să fii atent cu acest nume. De prea multe ori este sinonim cu a invăţa să-ţi iubeşti imaginea de sine. În ochii magului, imaginea de sine este doar ego; este o negare ce ascunde golul.

Procesul real al invăţării iubirii de sine ar putea fi numit mai corect o invăţare a iubirii Sinelui, adică a spiritului tău.

Dacă iţi priveşti cu onestitate trecutul, care acum este depozitat in mii de amintiri inlăuntrul tău, vei găsi intotdeauna un amestec — unele experienţe poate că au făcut să apară iubirea de sine, in timp ce altele, multe, nu. Amintirile despre ruşine, vinovăţie, respingere, resentiment sau alte sentimente lipsite de iubire nu pot fi convertite in iubire. Aceste imagini sunt ceea ce sunt. Acceptă-le şi mergi spre un inţeles mai inalt al Sinelui, care să nu fie conectat la memorie.

Dincolo de memorie există experienţa tăcută a Fiinţei, simplă conştientizare fără conţinut.

Acesta este tărâmul iubirii, tărâmul unde intri prin meditaţie.

Există multe feluri de meditaţie; tradiţia meditaţiei, atât in Est, cât şi in Vest, este călăuzită de principiul că in om există un miez de Fiinţă sau o esenţă la care se poate ajunge. Accesul

se poate obţine nu prin gândire sau prin sentimente. A medita inseamnă mai degrabă a merge direct spre acel tărâm al liniştii din interiorul tău.

Prin următorul exerciţiu poţi să-ţi faci o idee despre cum este să treci dincolo de imagini: inchipuie-ţi o femeie frumoasă sau un bărbat arătos, pe cineva care să reprezinte obiectul ideal asupra căruia să-ţi indrepţi iubirea. Vezi acea persoană cât poţi de viu, apoi schimbă-i chipul, făcându-1 mai imbătrinit, până când frumuseţea dispare, iar ceea ce rămâne in faţa ochilor tăi este o faţă zbârcită şi ofilită. Este sentimentul tău de iubire la fel de puternic ca la inceput?

Cei mai mulţi găsesc că e foarte greu să aibă aceleaşi sentimente atât pentru o persoană cu faţa zbârcită şi imbătrânită, cât şi pentru cineva cu o faţă tânără şi frumoasă. Poţi să numeşti aceste sentimente iubire când o simplă schimbare a imaginii cauzează o astfel de alterare?

— De ce se schimbă iubirea? a intrebat Arthur.

— Pentru că emoţia iubirii conţine intotdeauna şi opusul ei. Cea mai puternică iubire pe care o simţi maschează o ură la fel de puternică, a spus Merlin. Singura diferenţă este aceea că iubirea deja a inflorit, pe când ura e incă sămânţă.

Sau experimentează alt exerciţiu: aminteşte-ţi de vremea când o persoană pe care o iubeai profund te-a rănit. Se poate să fi fost un moment de indiferenţă sau o trădare sau poate un gest pe care l-a făcut şi care ţi-a relevat faptul că acela sau aceea pe care o iubeai nu este perfectă, ci doar un simplu om.

Dacă eşti cinstit cu tine insuţi, iţi vei aminti cât de violent şi cât de rapid se poate transforma sentimentul de iubire intr-un alt sentiment. Ura, gelozia, durerea sau indiferenţa care au ieşit la suprafaţă au existat dintotdeauna acolo ca o sămânţă, ascunsă vederii de iubirea pe care tu ai preferat să o simţi. De ce ai făcut o astfel de alegere? În afară de plăcerea diafană, mai există un motiv — ego-ul. Această iubire indreptată către o altă persoană este in realitate o iubire indreptată spre tine insuţi, deoarece ceea ce o menţine nu este un aspect real, ce există in persoana iubită, ci altceva, mai constrângător — propria ta nevoie de a poseda.

Atunci când crezi că posedezi pe cineva, nu faci decât să găseşti o cale de a scăpa de tine insuţi, evitindu-ţi temerile şi slăbiciunile pe care le negi. În loc de a te confrunta cu tine insuţi,

priveşti in oglinda iubirii şi-ţi vezi implinirea in emoţiile pe care le simţi datorită persoanei pe care o iubeşti. Nu e vorba de o critică aici. În felul in care magul vede lucrurile, iubirea este o cale de a trăi implinirea perfectă, dar este o implinire ce nu poate apărea din fantasme. Oglinda iubirii este o cale divină de a trece dincolo de ego, insă doar după ce vei fi ajuns la acea pură curgere a Fiinţei care stă ca un giuvaer secret in fiecare sentiment de iubire.

„Aminteşte-ţi", a spus Merlin, „iubirea nu este un simplu sentiment, ci este o forţă universală şi, aşa fiind, ea trebuie să conţină adevărul." Dacă poţi coborî adânc in tine, vei descoperi că orice emoţie este de fapt o iubire deghizată. Gelozia şi ura par opusul iubirii, dar pot fi văzute de asemenea ca o cale strâmbă de a ajunge la iubire. Omul gelos caută iubirea, dar merge pe o cale strâmbă pentru a ajunge la ea; omul care duşmăneşte poate că doreşte iubirea cu disperare, insă urăşte pentru că şi-a pierdut nădejdea de a o obţine vreodată. Când nu mai vezi iubirea ca pe o simplă emoţie, inţelegi că ea este o forţă universală, care atrage totul spre ea — aşa este iubirea magului. 

 Deepak Chopra