S-aude... zvon ușor de ghiocel
E-un colț de verde viu pe-un petec de nea,
rămas înc-a iarnă, așa...
Ea-ar vrea să mai stea, de două ori câte șapte minuni
îngemănate-n zile
Și-nc-n vânt mai tare
Ș-apoi s-a hotărî și-a-ncepe-iarna- a gândi, cu inima:
”Aș mai sta,..
aș mai cânta prin fulgi mărunți
Da...dragă mi-i în sărbătoare
Primăvara,
De la locul meu, din zenit
s-o văd
rapsodie de culoare...
Și-n cântec s-o ascult de păsăre călătoare,
Pământului nou, bun regăsit.
Dragu-mi-i, ...
Mai ning puțin.
.și-am adormit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu