Treziri

 

Ne putem închipui într-o noapte senină că suntem arbori,

luminați de-o lună nouă...

Unora li s-ar putea părea că astrul serii pune lumina în ramuri...

Sunt și copaci care înțeleg că au crengi de aur, din rădăcini strălucind...

Ei se înalță spre frunze aurind întregul care sunt...

Acum, prea puțin am auzit arbori strigând.... sau deloc.

Pe mulți dintre ei i-am văzut învățând privind...și crescând,

Rămânând cine sunt, spre înalt.

Umblă printre copaci o zicere:

Că fiecare poate să lumineze, numa-n locul lui...

Pe care drum pornește....

Cu ce desaga,

De unde vine

E dreptul fiecăruia la poveste...

Cel ce creste. ce adăpostește

Și-un zbor

Zâmbet devine, una cu cerul.

Ii privești frunzișul, desenat astfel.. și pricepi

misterul.

:)