”Nu avem nici cel putin o explicație cum ”știu” celulele (corpului) ce rol diferit li se rezervă în geneza unui embrion, când programul genetic este același pentru toate. Este totuși o diferență între celulele care devin creie și celulele care devin niște unghii.
Cine și unde distribuie aceste roluri?
Între celulele embrionului și câmpul conștiinței, care este (...) un câmp de forțe cu capacitate organizatoare se stabilește un dialog, o comunicare și astfel ”află” fiecare ce are de făcut.
Creația unui făt este unul dintre cele mai mari miracole și este greu
de admis că se petrece în afara unui plan inteligent, care depășește
nivelul informației din cele două celule germinative.
Imediat după întâlnirea lor au loc milioane de reacții pe secundă. Au de format o ființă cu mii și miliarde de celule.
Ca să se poată ajunge, la naștere, la cele 100 de miliarde de celule neuronale din creier, din luna a V-a se produc 2,5 milioane de neuroni pe minut (!).
În virtutea acestei viziuni despre conștiință, pare a fi mai logic de admis că ea este instanța care are în primire un creier pentru a se exprima la nivelul unui destin individual.
Grație CONȘTIINȚEI percepem o lume continuă, reprodusă ca o peliculă de cinema și nu secvențialitatea cadrelor fixe din care este constituit filmul întreg.
Noi nu vedem lumea la nivel de atomi și molecule, de sinapse și circuite neuronale, ci doar acel aspect care conferă minții noastre o coerență, un sens, în acord cu IDEILE NOASTRE despre lume și nu cu realitatea sa ultimă.
Percepem lumea în raport cu reprezentările însușite prin educație și care adesea este doar o iluzie.”
D. Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut
Imediat după întâlnirea lor au loc milioane de reacții pe secundă. Au de format o ființă cu mii și miliarde de celule.
Ca să se poată ajunge, la naștere, la cele 100 de miliarde de celule neuronale din creier, din luna a V-a se produc 2,5 milioane de neuroni pe minut (!).
În virtutea acestei viziuni despre conștiință, pare a fi mai logic de admis că ea este instanța care are în primire un creier pentru a se exprima la nivelul unui destin individual.
Grație CONȘTIINȚEI percepem o lume continuă, reprodusă ca o peliculă de cinema și nu secvențialitatea cadrelor fixe din care este constituit filmul întreg.
Noi nu vedem lumea la nivel de atomi și molecule, de sinapse și circuite neuronale, ci doar acel aspect care conferă minții noastre o coerență, un sens, în acord cu IDEILE NOASTRE despre lume și nu cu realitatea sa ultimă.
Percepem lumea în raport cu reprezentările însușite prin educație și care adesea este doar o iluzie.”
D. Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu