Cum conștientă?
Păi.. și-aduce-aminte că-a sărit o poartă, înainte de a se naște, cu vreo câteva săptămâni. Tu știi ce-ai făcut atunci?
”Aceasta să fie conștiența?”
Era iarnă strașnică, iar ea, firește cu mama cu tot, au traversat ceva înalt. Părea că mama se întoarce de undeva de unde a plecat, fiindcă n-a luat în calcul, când a ales un drum, toate indiciile.
Nu se simțea frigul, ci se auzeau cuvintele mamei care se îmbărbăta... Simțea, memora cu inima așa o trăire pe care pruncul de-acum și tânăra-n viitor fată avea să le repete, le-a repetat vreme îndelungată.
Da, inima de copil din interior aude tot și știe tot ce se întâmplă. ..
Ei, în casa mamei îi era cald și bine chiar când ploua și cu întrebări sfredelitoare... Să plece de aici în a se naște părea o aventură, căci ce semnale veneau...erau altfel decât ce știa sufletul care a ales o viață.
Ar fi vrut de aici din loc ferit de frici, să-i înspire mamei ”siguranță”.
Pentru aceasta, Dora a avut răbdare să se nască. Așa.. .că răbdarea de a fi a fost constatată. O conștientizare mi-nu-na-tă!
Despre sentimente ale memei și despre cuvântul poartă?
Acum că se gândește, Dora ar fi vrut să țină minte să o susțină pe mama, că merită apreciere, că e demnă, însă a uitat. A uitat atunci când parcă și pe ea au uitat-o părinții undeva, la bunici. Ce sentiment... Uitarea aduce tot uitare.... Bine că și-a amintit până la urmă.
Amintirea aceasta, așa se prezintă, evident că mai sunt înțelesuri de deslușit, la alt timp, potrivit. În prezent Dora se ocupă de vindecat clipa și de învățat sentimentul de recunoștință pentru momentul trăit..
Despre... ”dorinț0metru” , să povestim pe îndelete.
E un fel de ”știu că pot și mă grăbesc să văd ”...
Așa s-a manifestat în acțiune utilizând instrumentul magic minunat când pe la șase-șapte ani, căci mergea și la școală, Dora a văzut mulțimi de oameni care cumpărau fructele acestea. Oamenii și le doreau mult de tot când apăreau prin cofetării. Parcă iarna, mai mult ca oricând erau cozi la portocale.
Semănau cu soarele de galben-roșiatice zemoase, ș-aveau gust răcoritor care potolea și sete și temeri.
De unde știa gustul... Îl testase precis, cândva, ori și-l imagina.
Așa că știind cum funcționează ”dorinț0metrul”- le-a văzut multe și dulci așa răcoritoare, drept ale ei fructe minunate, le-a imaginat, Dora a găsit soluția și-a și cumpărat. Le-a-mpărțit cu frații mai mici.
Dacă părinții Dorei au fost încântați?
Reacții la primul impuls: au vorbit despre rușine. Copilul care face ce simte prima oară, a resimțit mometul săriturii peste poartă, când ceva fugea departe, cu tot cu ea... fără a verifica dacă e potrivit așa.
Aici era despre a conștientiza.
Despre a explica, cu blândețe că există cauze care duc la efecte, pe limba sufletului de copil care și-a dorit ceva, a căutat soluția și-a aplicat-o, pe cea mai facilă.
Părere de autor care vede povestea dintr-o parte: fetița nu cunoaște conceptul de valoare, că portocalele se află în magazin a remarcat și-a mai văzut și că oamenii dau în schimb bani albaștri, ca să ia cât mai multe asemenea fructe bune tare.
A găsit undeva bancnota-tot albastră și-a făcut tranzacția. A primit și rest.
Sentimentul de ”a fi greșit” fără a fi explicitat cumva, mai aduce în timp și alte contexte de învățare.
Dacă asemenea comportament se poate corecta?
La o privire peste ani, la cumpărături: Dora, primește restul, verifică bonul de casă și vede cum casiera a omis să înregistreze în produs.
O anunță, și situația se corectează.
Părinții de azi, consecvenți și iubitori pot să spună acum.
Știai despre viteza de gând. Unul bun fără critică, unul-soluție mirifică e bogăția noastră comună.
Avem-avem- depozitul central de gânduri din Univers. Un fel de magazin de portocale.
Cine vrea, chiar în clipa aceasta, poate un gând bun să ”spună” mental. Cum se procedează?
Spun părinții copiilor lor că ”sunt în stare ” de minuni, atunci când sunt?
Le arată prin modele ce e sănătos să facă?
Că ne-am născut fiecare cu un rost, e clar. Că avem lecții diferite de-nvățat, la fel.
Privește prin magazine la mămici și prichindei care știu să ceară, părinți care pot să ofere, cei ce știu până unde, câștigători și neînțeleși.
Toți avem la dispoziție acest instrument. ”Dorinț0metrul” are timp prezent, ca proiectare, legi de realizare, care presupun și înțelegere și consecvență și răbdare.
Copiii-oare toți-se nasc pe pământ să știe. Au o misiune-meserie.
Să știe cum, ca act creator în orice și să învețe după legile familiei în care-apar, să aplice. Să fie ei.
Din a învăța împreună, după legile binelui, firești, poate așa se nasc visele frumoase împlinite. Bucuriile nemăsurate.
Dor(a), un dorinț0metru și experiențe înțelese.
Sau .. Amintiri din copilărie .:)
Ai să mă-ntrebi, cumva, bine-bine, și Dora ce e azi..? Ghicești, E-un fel de profesoară de... copii. Îi învăță că de la dorințe la împliniri stau antrenamente, calm, ceva răbdare.
Îmi amintesc să-i amintesc Dorei de susținerea (întâi din gând) a mamei cum că are toate meritele să aibă viață frumoasă pe pământ.
Când simți, răspândește și tu acest gând: ”Omule, ești frumusețe!”, ”Mamă, ce ființă grozavă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu