Iubesc
să ascult
ce scrie inima în minte:
Vindecă temeri,
le face
îmbrățișări în cuvinte.
Iau un creion
imaginar,
în mâna stângă
Și desenez cum s-aude,
clipocind
cursul lin de apă în care s-au
transformat
Câteva lacrimi mici, mărunte,
ploi
Din sărate,
în unde. Răcoroase.
Noi.
Noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu