Dor(a) cu și despre adolescenți

Cauza,  izvor de efecte

La intrare: o mare de energii, mai mult a nedumerire: ”Oare, de ce-a venit doamna dirigintă însoțită?”

Spre lămurire, cititorului Dora avusese o discuție, în cursul săptămânii cu niște voinici, exact de-aici, din clasa asta care se jucau într-o altă mare de generații școlare, c-o stropitoare confecționată din lapte.. Poveste de scris… Ei modelele adolescente arătau cât de grozav poți uda cu albul laptelui așa...O mulțime de copii de vârste felurite și cinci-șase tineri imaginând stropitoare dintr-o cutie de lapte. 

Te ferești...?

Ideea e că s-a creat această oportunitate. Universul a decis minunat.

Cum? S-a  ”întâmplat” o invitație cu un seminar despre A fi ceea ce faci, sau a face ceea ce ești, iar răspunsul firesc a fost ”Da”.

Să te întâlnești la un seminar cu niște tineri pe care întâi i-ai întrebt despre efectele faptelor lor, să discuți cu ei prietenește și apoi să te înființezi în ora de dirigenție e o întâmplare bine ticluită. mai ales că n-a fost intenționată astfel.

Merită descrierea acestei povești că tare  frumos s-a iscat  izvor de pace, țâșnind din suflete de falnici munți. Așa sunt tinerii de azi, înalți, semeți, înțelepti, cât să ajungi să înțelegi...

Diriginta clasei o prezintă pe Dora care a venit să vorbească la o oră de consiliere și dezvoltare personală.

”-O știți pe doamna Dora.”

”-O știm, cum să nu, o știm.”

Dora e mignonă.   Tinerii, cât brazii.

Ți-o imaginezi? A urcat pe un piedestal din fața clasei. Voinici salută; salutul lor se-aude fremătând.

Cu tremur de voce care se drege și încredere în minte se-aude glasul:

-Sunt consilier în dezvoltare personală, în ideea că ajut omul să se descopere pe sine. Pe omul care vrea. Am venit aici, la invitația doamnei voastre diriginte, motiv pentru care mulțumesc!

Priviri... Nelămuriri. Cinci tineri poate așteaptă să fie nominalizați, ca actori ai scenei despre care s-a amintit deja.

Cu voce calmă, Dora întreabă:

 Îmi permiteți un exercițiu de început?

-Daa.. se aprobă în cor,  mai calmându-se valuri.

-Vă invit să fim recunoscători împreună pentru o bucurie trăită, să mulțumim cu gândul. Ați mai făcut exercițiul acesta?

Privirile spun că-i ceva nou.

-Eu fac asta zilnic cu copiii mei, cu care lucrez și minunat ne merge ziua înainte. Se creează așa o energie frumoasă împreună. Voi rămâne în picioare. Închid și ochii, fiindcă ”Mulțumesc” acesta e ca o rugăciune, mai precizează profesoara de bune maniere. (...)

Și ei, adolescenții, rămânând în tăcere și se ridică cu toții în darul recunoștinței. Sau darul recunoștinței  deschide inimile lor. Așa s-a simțit. Ca niște ferestre spre soare.

Doamne, s-a făcut pace. Ce-mi place!         

Ce-a urmat? Tot Dora:

-Am venit să cer un sfat două, ajutor. Ce ziceți, mi-l oferiți? 

(Tăcere, cu ochii-ntrebând).

-Mă-ntâlnesc adesea cu tot felul de situații și cred că răspunsuri lămuritoare, pentru vârstele oamenilor cu care lucrez, pot veni și de la voi.

-Ca să explic: când am primit o întrebare despre ce se poate face cu un copil de 4 ani care la grădiniță se cam împotrivește să scrie, am stat de vorbă cu un consilier pe problemă de vârstă, tot de 4 primăveri… Clar, am întrebat un copil de aceeași vârstă. Știti care a fost sfatul? Mi-a spus fetița astfel:

-Ce-ar fi să lase copilul să scrie când vrea el? Să-l aștepte, căci eu, când vreau desenez...

***

-Acum vă întreb pe voi? Am o dilema nouă. Viața-i mereu din întrebări așa.

 Dora îi privește pe adolescenți, cu gând de a solicita sprijin.Sfatul lor.

-Ce-ați face când ați remarca, știind cum e mersul lucrurilor după experiență cu copii, cum ați proceda când ați vedea un năzdrăvan, care își scrie rezultatul unui exercițiu după ce l-a auzit în altă parte, nu la el pe cel corect rezolvat? Această întrebare vine de la o doamnă învățătoare, care  vrea să rezolve cu binele situația.

(Aici, drag cititor și tu ești implicat) Răspunsuri? Cum determini omul în formare să învețe să muncească el?

Ce-a mai urmat?

  

Ești ceea ce urmărești? Exercițiu de orientare a atenției

-Priviți-mă, vă rog, doar pe mine, în timp ce vă vorbesc. Fără a privi pe altcineva dintre colegi. Acordați-mi câteva momente.

Toți ochii, prietenoși acceptă jocul pe care îl propune Dora și o privesc.

-Acum vă rog să mă urmăriți pe mine și pe doamna dirigintă simultan. Dora se așeză initial lângă doamna profesoară. Apoi începu să se plimbe prin încăpere. Tinerii o urmăresc, așa cum i-a rugat, cu privirea. Unii întorc capetele, ca să o mai vadă..)

-Continuați să ne priviți pe amandouă.

-E imposibil, sunteți în altă parte.

-Așa-i, sunt de acord cu voi. Voi alegeți acum pe cine să priviți, Unde privești, exact ce vezi, aceea e situația, persoana, captată în atenția ta.

.

Ceea ce aduci în primul plan în atenția ta, aceea vei crea și în viața ta.

Dovezi ale cercetărilor contemporane științifice și verificate? De căutat:

Einstein-teoria relativității

Experimentul celor două fante-din fizica cuantică

Puterea interioară-de a dirija gândurile spre ceea ce vrei să experimentezi

Legea cauză-efect

Povestit-am despre vise. Tinerii zic că nu s-au gândit. Nu prea știu ce vor să facă. Cartea lui Augusto Cury, Elevi străluciți, copii fascinanți devine prilej de recomandare.. E rost să fie explicitată povestea minții, ca planetă din bucurii-flori cultivate.

Exercițiul de antrenament cuantic vine la rând.

-O să vă rog să vă relaxați, lăsați gândurile să treacă. Respirați profund.

  Așezați unul lângă altul cele două degete arătătoare. Măsurați-le, sunt la fel?

Priviți-vă degetele, iar acum pe cel drept, îndemnați-l să crească. Spuneți-i clar. E vorba de ceea ce se întâmplă și cu noi, dintotdeauna, începând cu planul mental. Ne programăm sau suntem programați lingvistic, prin intermediul cuvintelor.

Se întâmplă, după câteva minute, ca elevii să constate că așa este, degetul chiar e mai lung. Dorei îi place uimirea care le strălucește în ferestre sufletești. Unii dintre ei, posibil mulți, pot merge mai departe, de aici, cu întrebări, cu căutări.

Dora povestește acum câteva amintiri din copilăria ei.

Îi privește pe doi dintre adolescenți, cu gândul la v-ați ascunselea ori castelul din pietre, jocuri pe care le juca cu ..exact părinții lor.

Despre vis? Ce e un vis. E strălucirea cu care te naști în inimă. Vii aici, ca om cu un scop. Crede Dora că așa ”te instruiește” cineva, probabil tot un învățător, înainte de a te naște.

 A avut dintotdeauna visul. Vis să fie profesoară.  Când era copilă înțelegea că misiunea ei e să facă lucrurile să fie .. corecte. (Așa-și aduce aminte. Profesoară de lucruri bune? Unde-ai auzit tu meseria aceasta în lume? ) Strângea copiii din cartier, mai ales din bloc, avea note și catalog și își făcea așa câte o clasă.

Evident avea metodă, căci majoritatea se jucau și de-a aprozarul și de-a garajul de reparat mașini…

I-a plăcut așa de mult o lecție cu domnul Trandafir, învățător, că de când a ascultat-o și-a citit-o s-a hotărât ce să fie.

Își amintește și acum pasajul miracol, parafrazând:

Când povestea, învățătorul dădea la o parte o perdea și ochii învățăceilor urmăreau filmul viu al celor istorisite.

Cu admirație pentru omul din carte, cu-acest film în minte și cu alte modele s-a făcut și Dora profesoară.

Ce sunt modelele? Sunt oameni care reușesc fiindcă au o anumită disciplină de viață, au valori pe care le respectă.

Cât de important e să avem modele? Extraordinar!

Modele? De care? Iată câteva:

Ford-constructorul de mașini, caracterul lui și succesul

Mitshubishi- tot de mașini fabricant și cum a făcut el bine miilor de oameni

Românul  Brâncuși.

Interesant este faptul că profesoara de bună stare- Dora, în speță, aduce în imaginația copiilor modele masculine. Se poate să fie o explicație idea de acțiune concretă pe care fiecare dintre acești oameni o demonstrează cu viața lor. E o lecție simplă, la vedere.

Oamenii își demonstrează valorile în care cred cu viața lor. Conșientizând sau nu. Acesta-i adevărul.

Clipiți des și priviți cu luare aminte, fără a uita să vă întrebați:  Ce vreau eu să trăiesc…?

Se aude tăcerea din inimile tinerilor.  S-a calmat în curgere  fluviul gândurilor lor.

Ați observat? Oamenii fericiți sunt calmi. Fără a striga, își văd de treabă.

Dora mai scoate la iveală o carte pe care o arată tinerilor, acum o mare de priviri atente, și unele zâmbete treze.

-Am citit recent despre un ciobănaș, o carte minunată. Personajul și-a ales meseria fiindcă iubea călătoriile. S-a făcut cioban. (Alchimistul-Paulo Coelho).  E o carte grozavă, o recomand. Grozavă!

In cele aproape 40 de minute, cât a ținut prelegerea, și-o numim așa, fiindcă adolescenții, când au răspuns la vreo întrebare au făcut-o direct pe frecvențe înalte, dincolo de cuvinte, s-a desenat o punte. Gânduri s-au unit. S-a durat un pod.

Visul Dorei de a vedea strălucirea din om s-a întâlnit cu întrebările din suflete de copii, acum mai mari, care bat la poarta viselor lor.

Cum ar fi ca la școală să înveți să știi ce vrei?

Doamne... Mulțumesc iar! Frumos e să-ți simți sufletul în pace:

E timp să-ți respiri profund visele.

Pace- Nume geamăn cu senin al cerului, miracol de frumos.

Viața: e bucuria din tine.

Drag Om sănătos.

***