În
planul fizic este uşor să obţii liniştea, ajunge să închizi uşa sau
ferestrele, să-ţi astupi urechile. Dar, aici nu este vorba despre
liniştea exterioară. Desigur, ea este necesară, indispensabilă, în
măsura în care ea oferă condiţiile necesare pentru realizarea celeilalte
linişti, a celei interioare, a gândurilor şi sentimentelor, ceea ce
este mult mai greu de obţinut. Deoarece acolo, în forul tău interior
există zgomot, discuţii, harababură, explozii.
Din nefericire, când
încercăm să explicăm oamenilor că este în interesul lor să realizeze
această linişte interioară, oferindu-le chiar metode de a ajunge la ea,
ei nu ascultă, nu înţeleg, iar zgomotul ce îl păstrează în ei se
reflectă în întreaga lor conduită, care este dezordonată, haotică.(…)
Zilnic, trebuie să vă străduiţi să evitaţi zgomote ce vă vin din
interior: discuţii, revolte, certuri datorate unor gânduri, dorinţe şi
sentimente rău stăpânite. Ca să scăpaţi de această gălăgie, trebuie să
învăţaţi să nu mai trăiţi la suprafaţa lucrurilor, expuşi agitaţiilor şi
necazurilor ce se produc, ci să vă eliberaţi de preocupările prozaice,
de griji, şi mai ales să schimbaţi natura nevoilor voastre.
Atât timp cât veţi rămâne în lumea nevoilor obişnuite, nu veţi reuşi să
vă eliberaţi. Fiecare nevoie, fiecare dorinţă, vă conduce pe căi bine
determinate şi, cunoscând natura acestora, veţi ajunge într-o zonă
populată cu fiare care urlă sau, dimpotrivă, într-o regiune populată cu
creaturi celeste ce vă vor primi cu cântece de armonie.
Pentru
moment, liniştea pe care aţi reuşit să o obţineţi nu este una adevărată.
De câte ori nu aţi experimentat-o! închideţi ochii, şi toate
problemele, toate preocupările sau animozităţile vă sar în faţă. In
această aşa-zisă “linişte”, continuaţi să vă certaţi cu soţia, vă bateţi
copiii, ţipaţi la un vecin care v-a insultat, îi cereţi mai mulţi bani
patronului… şi toate acestea le numiţi linişte! Ei bine nu, acesta este
un mare tărăboi!
Există persoane cărora le putem auzi zgomotul
interior, chiar şi când stau liniştite: o nelinişte, un freamăt le
străbate întreaga fiinţă. Dar, există şi cazuri mai rare, din
nefericire, de persoane ce par înconjurate de linişte. Chiar şi atunci
când vorbesc, ele emană ceva liniştitor. Da, liniştea este o calitate a
vieţii interioare. Dar, nu mă veţi putea înţelege decât atunci când veţi
reuşi să rămâneţi cel puţin câteva minute într-o adevărată linişte,
ceea ce, poate, nu vi s-a întâmplat niciodată.
Câţi nu se
înşală, gândind că liniştea este neapărat un gol, absenţa oricărei
activităţi sau creaţii, într-un cuvânt, neantul, în realitate, există
linişte şi linişte… dar într-o manieră mai generală o putem împărţi în
două mari categorii: aceea a morţii şi aceea a unei vieţi superioare.
Despre această ultimă categorie vorbim aici, căci pe ea trebuie să o
înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare, o activitate
intensă care se realizează în mijlocul unei armonii profunde. Nu este
nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu cea trăită de
fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de intens,
încât nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte.
În om, liniştea este rezultatul unei armonii în cele trei planuri,
fizic, astral şi mental. Deci, pentru a introduce liniştea în voi,
trebuie să încercaţi să creaţi o armonie în corpul fizic, în sentimente
şi în gânduri. Vi s-a întâmplat, câteodată, să simţiţi imediat o linişte
profundă, instalându-se în voi, ca şi cum zgomotul interior, pe care
nu-l mai sesizaţi, trăind zilnic în el, s-ar fi oprit brusc? Această
linişte aţi receptat-o ca pe o eliberare, o uşurare, ca şi cum o
greutate v-ar fi căzut de pe umeri, s-ar fi produs o eliberare din
străfunduri, o poartă vi s-ar fi deschis, lăsând sufletul să plece şi să
se dilate în spaţiu.
Această experienţă ce v-a fost dată să o
trăiţi ca pe un dar ceresc fără să fi făcut nimic pentru a o obţine, o
puteţi repeta, prin străduinţă şi conştientizare. Un anumit număr de
activităţi şi exerciţii vă pot ajuta în acest sens; fiecare îşi are
felul şi mireasma sa, iar cântecul, de exemplu, este unul dintre
acestea. Cântând realizăm o stare de armonie, de poezie şi inspiraţie
care, ajutată de gândirea şi conştiinţa noastră, uşurează tensiunile
interioare. Căci, trebuie să înţelegem că nu cântăm numai pentru
plăcerea de a cânta, pentru propria bucurie. Nu, cântăm fiindcă cântecul
trezeşte în noi o stare de vibraţii intense, favorabile lucrării
spirituale. Între cântece, facem o pauză, în linişte, iar dacă eu
prelungesc această pauză nu trebuie să vă impacientaţi. Prin felul lor,
prin inspiraţia lor mistică, cântecele pe care le interpretăm ne ridică
nivelul de conştiinţă, iar liniştea ce rămâne între ele va fi impregnată
de puritatea lor, de frumuseţea şi profunzimea lor. între noi şi
împrejurul nostru, simţim prezenţa unor curenţi, a unor entităţi, a unor
lumini. Ce condiţii minunate sunt aici…, de ce să nu le folosim în mod
conştient?
Putem regăsi liniştea şi ascultând muzică. De aceea,
de ani de zile v-am obişnuit ca la sfârşitul întrunirilor să ascultaţi
recviemuri, liturghii muzicale, oratorii, căci această muzică este
expresia, reflectarea, unor lumi aflate cu mult deasupra pasiunilor
omeneşti, conducându-ne, cel puţin pentru câteva minute, în această lume
superioară. Este inutil să aspiraţi la mari realizări spirituale atâta
vreme cât nu veţi stăpâni curentul zgomotos şi dezordonat al gândurilor
şi sentimentele voastre; ele vă împiedică să aduceţi în voi adevărata
linişte, cea care repară, uşurează, armonizează şi răcoreşte!… Când veţi
ajunge să realizaţi această linişte, veţi transmite imperceptibil
tuturor faptelor voastre un ritm, o distincţie. Vă deplasaţi, atingeţi
obiectele şi totul în voi nu este decât dans şi muzică. Această mişcare
armonioasă care se transmite tuturor celulelor organismului vostru vă
face bine şi acţionează binefăcător asupra tuturor fiinţelor ce
vă-nconjoară: ele se vor simţi uşurate, libere, luminate şi îndemnate,
la rândul lor, să se străduiască să regăsească aceste senzaţii trăite
alături de voi.
O altă metodă de restabilire a liniştii în sine
este postul. De aceea, toate religiile au recomandat postul şi, după
caz, au fixat modalităţi şi durata. Postul înseamnă oprirea funcţionării
anumitor “uzine” şi această oprire produce o mare uşurare în toate
celulele. Dar, înainte de instalarea păcii, se face o curăţenie,
însoţită adesea de mult zgomot, căci circulaţia se accelerează, sângele
ne pulsează în tâmple, resimţim zgomote în urechi, ameţeli, dureri în
diferite părţi ale corpului. Aceste simptome ne vin de la jivinele
grădinii zoologice din sânul nostru care strigă de foame. Dar, în curând
fiarele se calmează şi o mare linişte, o mare pace, încep să se
instaleze.
Bineînţeles, postul este o disciplină ce trebuie
practicată cu înţelepciune şi prudenţă, pentru a nu produce altfel de
perturbări în organismul fizic şi chiar în cel psihic, în schimb,
cântecul şi ascultarea muzicii se pot face fără nici un fel de pericol.
Bineînţeles, eu ştiu că voi nu apreciaţi prea mult aceste metode simple
pe care vi le prezint, tocmai datorită simplităţii lor. Dar, într-o bună
zi le veţi recunoaşte valoarea. Aşteptând, încercaţi totuşi să le
aplicaţi.
De mai multe ori pe zi, acordaţi mai multe minute
acestui proces de introducere a liniştii în organism, închideţi ochii,
lăsaţi gândurile şi grijile zilnice deoparte, dirijaţi-le spre înalt,
spre sursele vieţii, ce hrănesc întreg universul. Când simţiţi că aţi
putut opri şuvoiul de gânduri şi de imagini ce vă străbat, pronunţaţi
imediat cuvântul “mulţumesc”. Iată cel mai simplu cuvânt, care
detensionează, căci mulţumind, veţi intra în acord cu Cerul, veţi ieşi
din centrul strâmt al propriului eu, intrând în pacea conştiinţei
cosmice… Rămâneţi cât mai mult timp posibil în această stare de linişte,
şi când veţi reveni la normal, veţi simţi că elemente noi şi foarte
preţioase au pătruns în voi: serenitatea, luciditatea şi forţa. Şi,
deoarece respiraţia este, de asemenea, un factor de uşurare şi
armonizare foarte important, pronunţând cuvântul “mulţumesc”, încercaţi
să aveţi o respiraţie regulată: inspiraţi aerul foarte profund, şi
expiraţi-1 foarte lent, până ce plămânii se golesc complet.
Deci, de mai multe ori pe zi, obişnuiţi-vă să restabiliţi liniştea în
voi. Chiar dacă nu veţi putea face acest lucru decât un minut sau două,
este bine şi atât. Şi-1 puteţi face chiar şi pe stradă, când simţiţi un
mare necaz, o stare de rău. Aşezaţi-vă în faţa unei vitrine ca şi cum
aţi privi în ea, pentru ca nimeni să nu-şi dea seama ce faceţi;
închideţi ochii câteva secunde, încercând să vă izolaţi cu ajutorul
gândului, şi să vă legaţi apoi de lumea armoniei şi a luminii. Apoi, vă
puteţi continua drumul… Astfel, veţi neutraliza toţi curenţii negativi.
Dar, dacă vă lăsaţi demagnetizaţi şi otrăviţi, acest fapt va pregăti
terenul tuturor tulburărilor psihice: încet, dar sigur, vă veţi pierde
echilibrul, forţele, apoi va veni boala. Să nu vă faceţi cumva iluzii,
oricare ar fi remediile ce le poate aduce liniştea, vor exista mereu
viruşi şi microbi, aer poluat, hrană stricată, uriaşe tensiuni psihice
vor continua să domnească în lume; daca nu vă veţi lega la armonie şi
lumină, încet-încet, terenul pe care veţi păşi va fi minat şi veţi sări
în aer.
Odată ce aţi realizat această linişte, se pune problema
păstrării ei. Altfel, la ce au fost bune toate beneficiile? Odată ce aţi
introdus liniştea în voi, prin rugăciune, meditaţie, trebuie să fiţi
vigilenţi ca să nu o lăsaţi să vă scape. Inţelegeţi-mă bine, scopul
vieţii spirituale nu constă în a încerca, preţ de o jumătate de oră sau o
oră pe zi, să restabiliţi legătura cu lumea liniştii şi a luminii, apoi
să uitaţi şi să va lăsaţi antrenaţi din nou în dezordinea şi zgomotul
existenţial… ca să reîncepeţi din nou mâine… nu, acest lucru nu are
sens. Dimpotrivă, pacea, armonia, pe care le gustaţi în timpul
meditaţiilor trebuie să vă călăuzească întreaga zi, impregnându-vă toate
faptele.
Pentru mulţi există o mare prăpastie între înţelegere
şi punerea în practică. Ei înţeleg, dar când este cazul să realizeze
ceva, nu o mai pot face. Ori, în Ştiinţa iniţiatică, înţelegerea nu se
separă de realizare. Dacă nu veţi realiza ceea ce aţi pretins că
înţelegeţi, înseamnă că nu aţi înţeles nimic. Dacă aţi fi înţeles, aţi
fi realizat. Da, pentru Iniţiaţi, a şti înseamnă a putea. Dacă nu
puteţi, nu ştiţi, fiindcă vă lipsesc anumite elemente în cunoaştere,
pentru a putea ajunge la realizare, la împlinire.
Realizarea
liniştii interioare este un indiciu al evoluţiei fiinţelor. Acela care a
realizat adevărata linişte, a ştiut să-şi pună ordine în sine însuşi,
mulţumită cunoaşterii adevărurilor iniţiatice. Nu numai că această
linişte îi va deschide porţile iluminării, dar el însuşi va deveni o
sursă de binecuvântare pentru întreaga omenire.
Omraam Mikhael Aivanhov
Multumiri!
Sursa: https://www.facebook.com/paradigmanoua/posts
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu