1. Staţi pe scaun sau în picioare. Aspiraţi pe nări trăgând
aerul încet şi într-un mod continuu. Umpleţi de la început partea
inferioară a plămânilor, ceea ce se face prin acţiunea diafragmei
umflând abdomenul care lăsând-o în jos, va exercita o uşoară
presiunea asupra organelor abdominal împingând înainte pereţii
interiori ai abdomenului. Pe urmă umpleţi partea mijlocie a
plămânilor făcând să iasă în afară capetele inferioare, sternul şi
pieptul. În sfârşit, umpleţi partea superioară, bombând partea de
sus a pieptului şi ridicând în afară cele şase sau şapte perechi
de coaste superioare.
Aspiraţia să fie neîntreruptă, cavitatea toracică întreagă,
de la diafragmă până la regiunea claviculară, fiind dilatată într-o
mişcare continuă, uniformă. Evitaţi de a aspira sacadat şi căutaţi
a face mişcare lentă şi într-un mod continuu. Cu puţină practică,
veţi învinge teama, tendinţa de a executa mişcarea în trei timpi
şi veţi ajunge repede a face complet inspiraţia în câteva
secunde.
2. Reţineţi aerul un moment.
3. Expiraţi lent, menţinând pieptul drept, retrăgând uşor
abdomenul şi ridicându-l încet pe măsură ce aerul iese din
plămâni. Când aerul iese în întregime exhalat, lăsaţi liber
(odihniţi) pieptul şi abdomenul. Cu puţină practică veţi ajunge să
executaţi şi această parte a exerciţiului cu mare uşurinţă şi
ritmul odată căpătat, mişcarea se va executa aproape automat.
Veţi vedea că în acest mod de respiraţie toate părţile aparatului
aspirator sunt puse în joc şi că întreaga capacitate a plămânilor
până la loburile cele mai îndepărtate, este pusă în funcţiune.
Sursa: Stiinta oculta a respiratiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu