”Lecția cerșetorului”. Dor(a), din copilărie

Învățase precis numerele și relații dintre ele. Știa și despre bani.
Dora era rapidă și în ce privește cititul.
Că  să fie confirmat faptul, nu demult, anul acesta s-a întâlnit cu o colegă de școală primară, care i-a amintit- uitase- cum a câștigat ea concursul de citire rapidă într-unul dintre rânduri.
Era așadar, prin clasa a doua.
Primăvară, flori, gust dulce fotografiat într-un cornet răcoritor...o fetiță care venea de la școală și se oprea să poftească cu gândul, din când în când, la o înghețată. Uneori erau bani, alteori ba. Nu prea înțelegea cum...
Era la fel de rapidă și în ce privește topirea ei... a înghețatei.  Parcă-i citea aroma și răceala savurând cu  iuțeală...Era ”înghețușca blocului”... Un fel de alint.
Într-o zi, cum îți povestesc s-a oprit, în drum spre casă lângă Alimentara.
Ai trăit și tu ideea de Alimentara?
...
Observă atent un om care stătea aproape tare de toneta de înghețată cu 3 lei 75, vanilie toată și aromată...
Omul acela stătea pe loc, întindea mâna și spunea, în cuvinte ce sunau egale:
”N-aveți să-mi dați și mie 50 de bani”?
Îi privea mâna întinsă,  îi urmărea chipul,  cu privirea dreaptă, fixând trecătorii cărora le spunea cuvintele . Mereu privirea îi era așa.
Îl privi o zi, ...și iar câteva, tot așa, în drumul de prânz spre casă.
Își amintește și de reacțiile trecătorilor. Când omul cerea bani  și primea uneori.
”Și dacă nu cerea și stătea acolo pe loc, se mai umplea cutiuța de metal?” se întreba școlărița.
Nu, nu se oprea lângă el, ci îl observa în mers, agale... Parcă știa dinainte că o să-l găsească tot acolo.
Unii dintre oamenii care îl vedeau pe cerșetor, îi spuneau câteva cuvinte în loc să-i răspundă cu bani. Altfel de răspunsuri, o singură întrebare. Omul își vedea de treaba lui. Mereu, cu un gest își însoțea privirea.
Repeta, iar repeta...

Și privea, zi după zi... școlărița. Așa se face că-ntr-o zi,  Dor(a),  a visat că era ea în locul omului de lângă gheretă. Spunea ea cuvintele:
”N-aveți să-mi dați și mie 50 de bani?”
Ce crezi? Acolo în vis, a simțit visând un sentiment pe care nu-l cunoștea.  A,...îl știa.
S-a simțit.. un fel de pasăre. Era, la început neliniștea. Apoi exprimarea. Era ca un zbor cu aripile tale. Le ai, le deschizi și planezi. De-asta sunt aripile.  Așa  juca un fel de rol de-a libertatea, de-a alegerea să semeni cu..., precum a văzut ”că se face”, observând, cu-atenție.
Rezultat? Și-a cumpărat -căci visul fu luuung- o cutie maaare de înghețată în două culori, roz-galbenă, cu 12 lei, așa se adunară monedele... înghețata o știa că abia apăruse, era nouă și-o admirase în cutia gheretei...A mai luat și vreo 3 din cele mai mici, la cornet. Le-a împărțit, acolo-n vis, cu frații ei mai mici.
Cu mama povestind, la trezire, a descoperit că  pruncii cer bani de la părinții lor.
Oamenii mari aleg ei ce să facă. Își asumă, ar zice un adult, de azi.
***

Joc de cuvinte: a cere- cerșetor. Care e partea de învățat...?
Și-apoi:
”Cere și ți se va da”, când munca e-a ta, meritul-al tău. Cât ș ce pare greu...?


Povestea când s-ar citi cu inima, sigur are tâlc. Ce e-n Univers fără vreo explicație, care ”semn”?. Răspunsuri-mulțime vin din ființa ta. Și-a mea.
Cum se citește cu inima? Poate fi așa...
Cu mintea relaxată, fără gânduri multe, cu inima deschisă ca fereastră... Să vină înțelesuri-adevăruri, pe pervaz să poposească.
Să intre, când sunt plăcute, personale.
În pace, așa cred că citim uneori cu inima.