Dor(a). Prietenul secret

”Daa, Azi,  fac mărturisire!
Am și eu un prieten ”secret”. Secret, cu adevărat secret.
Dor(a) sunt și îl declar!
:)
Mi-am dat seama că am acest privilegiu după ce am citit Fluturi de Irina Binder. Dacă ai citit și tu cartea, înțelegi  cum și de ce mi-am descoperit eu prietenul secret.
Așa e el Universul. Ți-i arătă prin ceilalți oameni cum să te întorci tot la tine.
Prietenul meu secret e ca Irina, profesor într-ale matematicii.
Firește că iubește să citească, înțelege scrierile mele.  Are o infinită răbdare și e onoare să-l detectezi la vârsta maturității.
La semnul de întrebare care a fost bucuria..”cunoașterii” domniei sale s-a aprins de pe cer în suflet și steaua mea.  Că exista.
Un prieten secret e ca un ghid și fie este ori seamănă cu unul dintre îngerii păzitori, despre care sigur și tu știi.
Exact la moment oportun trimite un gând, îl simți, ori explicitează scriind.
Așa... magic gând.
Copiii au toți prieteni secreți. Ia vedeți...
:)
Sunt ei invincibili? Sunt ei îndrăzneți?
Au cu cine se sfătiu, fără să-i critice la tot pasul...
(Iar..., vedeți?  :)  )

Fiindcă tot povesteam de cartea Irinei Binder (nu, nu e prietena mea, Irina cea Coloana infinitului de precisă-n gând) am un colț de rai pe care îl iubesc, ca și ea...

Un colț de rai sufletesc:
”Tati, vreau să-ți mulțumesc pentru Irina. Cred că ai fost un om minunat, dacă ai crescut o asemenea minunăție de fată. (...) Să știi că am grijă de ea, atât cât pot, dar e o mare responsabilitate. E încăpățânată și prea independentă. (...) Nu-i scapă nimic. Ea mi-a răsturnat întreaga lume.”
Spun drept? La ”răsturnat lumi” parcă m-am priceput și eu... La construit? Nu, e autocontrol, pe care îl deprinzi, nu-i greu...
 Un loc din natură pe care și eu îl iubesc:
Cred că fiecare om   are un loc din natură unde se simte el. Un loc unde-i pace totul. Unde-i bucurie și senin.
”Acest loc al meu se află la Plaiul Foii.”
Unul dintre ele.


PS. Prietenul secret?  Un dar! Ai și tu?”