Dor(a). Alegeri cu sufletul

Știi și tu... semnalul acela din zona stomacului, mai sus, îi spui coșul pieptului... unde apare senzația de aprobare, când o acțiune e pe măsura luminilor tale interioare?
O știi.

Când faci cunoștință cu tine, cel ori cea care ești, sufletul reușește să se dezvăluie ție dincolo de poveștile cu care te întâlnești în viață. Povești care, de altfel, au rol drag adică despre tine, limite, sănătoase, valori reale, te învață.
Ce vrei să spui, Dor(a) Azi?
Descoperit-am că încă învăț să-l spun pe ”Nu”, cand ceva e diferit de mine.. Și de spun da, mă ia cu nesomn, pulsează acolo unde-ți povestii eu la început un mare semn de întrebare, de-aproape ”doare” când lași lucrurile să meargă fără girul tău?
Mereu?
De când m-am trezit că știu ce-mi place să experimentez cu bucurie...
Și-acum ce s-a-ntâmplat?
-Încă mă gândesc la poveste, ca s-o expun...
Ei, lasă tonul de om afectat... Îți trece. E important că ai realizat ce e de făcut... 
Și cum mai pot eu, omul s-ajut?
S-ajută singur când are cale diferită.. Te detașezi, o clipă? Merită. Dă-te un pas înapoi. adu-ți aminte cine ești, ce faci și de ce? Cum de vin oameni spre tine, cu încredere? Ce fac oamenii care au nevoie de aprobări, încă exterioare?
Se caută pe sine, căutându-Te, oare?
Hai zi povestea...
Spun...
O cunosc pe Maragareta de când era fetiță-n clasa-ntâi. Două fundite impecabile, senin în privire. Bucurie de copilărie. Așa mi-o amintesc.
Iubea să descopere, cu uimirea aceea de cercetător în acțiune fiecare întrebare a ei era o provocare spre cunoaștere.
Am lucrat împreună o vreme, pentru a înțelege de unde vine iuțeala ei și mai ales ce îi hrănește dorința de nou. Antrenamente- bucurii.
Așa.. și?
Peste câteva zeci de ani, fiindcă știe poate senzația pe care o simțea, lucrând împreună, mă caută să opinez despre un proiect al ei, de tânără cu responsabilitate. Vârsta? Era cea a copilăriei. Ce-a trecut de-atunci? Vreo câteva medii noi de învățare, oameni , situații, experiențe cu potențial de determinare-schimbare.

Excelent!
Doar că -mărturisire înainte de toate,  în domeniul în care îmi cere expertiza, eu-s novice. Și mai mult, sufletul îmi zice că treaba aceasta e diferită de mine.
Minunat! Atunci?
Cum vine ideea aceasta, că Margareta își pune în cuvinte toată încrederea sa în aprecierea mea?
...
Ce răspuns i-ai dat?
Potrivit cu senzația de mai sus de stomac.
Că eu-s antrenată pe domeniul meu de cercetare. Că scriu, cu tine-n gând, că te-ntreb la orice pas, ce-i de făcut.
Înseamnă c-ai priceput.
Atât?
Atât.

Mulțumesc!