Destăinuiri de flori de nufăr surori

Povestea o floare mirată  de nufăr, entuziasmată într-un răsărit, de dimineață:
-Dragelor... eu simt c-am mai trăit odată...
Mi-amintesc, senin, de primăvara toată,
Oglinda limpede de apă, parc-o știu ”acasă”;
mai știu cum frunzele apar cele dintâi pe urmă, ne ivim florile, noi dintr-un fel de gând răsucit, viu
Cum zăpada topită suia apa-n lac
mai înaltă... Voi, știți ceva?
-Mă simt uneori ca frunza de verde eu, se-auzi de alături o altă floare de nufăr,
acum boboc cu răbdare...
Și-acum, să fiu floare? O binecuvântare!

Sursă foto: aici