E
absolut sigur că un
trandafir se va dezvolta ca un trandafir, chiar dacă
atunci când abia e incolţit nu pare
diferit de o violetă. În sămânţă,
pretenţia la unicitate s-ar putea să rezide intr-o ramificaţie
măruntă a celor două spirale ale moleculei de ADN. Noi, oamenii,
insă sintem foarte preocupaţi să ne dezvoltăm cum trebuie, şi
prin urmare cheltuim nenumărate ore de efort şi strădanie pentru a
incerca să ne afirmăm unicitatea.
— Ce
contează dacă păsările trăiesc fără să gândească
sau dacă un trandafir rămâne trandafir?
a întrebat Arthur. Ele nu au minte şi,
prin urmare, nu au de ales decât să
fie ceea ce sunt.
— Adevărat,
voi, muritorii, aveţi liber arbitru, dar aveţi o părere prea bună
despre acest lucru, replică Merlin. Eu trăiesc fără a face
alegeri şi găsesc că o asemenea viaţă este cu mult
mai fericită.
— Fără
alegeri? Dar iei hotărâri ca şi mine,
protestă Arthur. Merlin ridică din umeri.
— Te
laşi inşelat de aparenţe. Priveşte-ţi mâinile.
Nu este nici o indoială că ele iţi aparţin, totuşi nu tu alegi
cum să se dezvolte celulele; habar nu ai ce face ca nervii şi
muşchii să se
mişte;
nu iţi creşti in mod conştient unghiile şi nu iţi vindeci o rană
când mâinile
ţi-s tăiate, nu-i aşa?
— Adevărat,
nu trebuie să fac nici unul dintre lucrurile acestea.
— Cu
alte cuvinte, acestea nu mai reprezintă pentru tine alegeri, a
continuat Merlin. Aceste funcţiuni sunt
controlate de o parte involuntară a creierului tău, care are grijă
de ele in mod
automat. În acelaşi fel, toate
lucrurile cărora tu le dedici atâta timp
— a gândi, a lua decizii, a simţi, a
alege, a judeca — eu le-am incredinţat părţii automate a
creierului meu. Ceea ce
nu
este de fapt decit un alt fel de a spune că le-am predat lui
Dumnezeu.
Deepak
Chopra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu