Minţile
noastre generează aceleaşi imagini zi de zi. Aceste imagini
sunt o oglindă
a
ceea ce eşti, şi totuşi ego-ul le consideră reale. „Nu este
evident că
un copac este un copac, un zid este un zid, un munte este un
munte?", intreabă ego-ul. Dar acestea sunt
reale doar intr-o singură stare de conştiinţă — in starea de
veghe. În vis, s-ar putea să stai intr-un
câmp şi să priveşti norii trecând
pe deasupra munţilor. După ce te vei trezi, iţi vei da seama că
muntele, norii şi câmpul erau doar
legături intâmplătoare intre celulele
creierului, care au dat naştere unor imagini trecătoare.
Nu
există nici o dovadă pentru faptul că a fi treaz este altceva.
„Realul" muntelui, al câmpului
şi al norilor nu are o realitate ce poate fi dovedită, in afara
imaginilor care se leagă in creierul tău.
Arthur
a fost şocat atunci când Merlin a spus că
lumea vizibilă este o iluzie.
— Dar
pot atinge lucrurile din jurul meu şi le pot simţi duritatea. Dacă
imi ciocnesc capul de o stincă, mă aleg cu o vânătaie,
a protestat el.
— Imaginile
nu sunt doar vizibile,
i-a reamintit Merlin. Lucrurile le poţi atinge şi in vis şi le
poţi simţi cu toată gama de senzaţii.
— Atunci
de ce eu disting intre starea de veghe şi vis? De ce o numim pe
una realitate şi pe cealaltă iluzie?
— Din
obişnuinţă. Dacă oamenii primesc
invăţătura aceasta de la mag, ei vor invăţa să facă şi in
stare de veghe tot ceea ce fac in vis. Atunci, marginile vor
incepe să se topească, iar realitatea te va conduce afară din
inchisoarea umbrei.
Cu
toţii experimentăm noul şi necunoscutul, dar puţini dintre noi
văd in necunoscut forţa care ne cheamă. Necunoscutul conţine
indicii către o altă realitate. Ce sunt
aceste indicii?
Ele
se schimbă in fiecare clipă, dar dacă priveşti cu atenţie la
orice imagine pe care ţi-o prezintă lumea, sinele
tău va incepe să le vadă din ce in ce mai clar. Aparentul hazard
al intâmplărilor
va
incepe să capete formă şi inţeles atunci cind o parte din tine va
spune: „Sunt aici. Poţi să mă
găseşti?" Intâlniri intâmplătoare,
coincidenţe neaşteptate, premoniţii care se adeveresc, implinirea
neaşteptată a dorinţelor, secvenţe neprevăzute de bucurie, un
sentiment al unei cunoaşteri profunde,
mijirea
increderii — toate acestea sunt forme pe
care realitatea le poate lua pentru a ne convinge să ieşim din
inchisoarea pe care singuri ne-am construit-o. Deepak
Chopra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu