Despre prezent- clipa: unicitate

Când am fi în același loc...

Și eu, şi tu vedem camera in care suntem la fel ca oricare altul pe care-1 cunoaştem. Nu cred că este doar o iluzie.

— Atunci lasă-mă să-ţi arăt ceva, spuse Arthur. Ii ceru reginei să părăsească incăperea şi să promită să nu se reîntoarcă pină când nu va bate de miezul nopţii. Guinevere făcu precum i se spuse, iar când se reintoarse, descoperi că incăperea era complet intunecată, toate luminările stinse, iar draperiile de mătase trase.

— Nu te teme, spuse o voce. Sunt aici.

— Domnul meu, ce vrei să fac? intrebă Guinevere.

Arthur răspunse:

— Vreau să aflu cât de bine cunoşti tu această incăpere. Vino spre mine şi descrie-mi ce obiecte sunt in jurul tău, dar nu atinge nimic.

Soţia lui se gândi că este pusă la o incercare ciudată, dar făcu aşa cum i se ceru.

— Acesta este patul nostru, iar acolo este cufărul din lemn de stejar pe care l-am adus de peste mare. Candelabrul înalt din fier forjat, adus din Spania este acolo in colţ, iar cele două tapiserii atârnă de o parte şi de cealaltă.

Păşind prudent pentru a nu da peste lucruri, Guinevere a fost in stare să descrie fiecare detaliu al incăperii, care intr-adevăr fusese aranjată pină la ultima pernă de către ea.

-Acum priveşte, spuse Arthur. Aprinse o făclie, apoi o a doua şi o a treia. Uitindu-se in jur, Guinevere fu uluită să descopere că incăperea era in intregime goală.

— Nu inţeleg, spuse ea incet.

— Tot ceea ce ai descris erau aşteptările tale in ce priveşte conţinutul acestei incăperi, şi nu ceea ce este in realitate. Dar aşteptările sunt puternice. Chiar şi fără lumină, tu ai văzut ceea ce ai anticipat că există şi ai reacţionat potrivit cu ceea ce credeai. Oare incăperea nu ţi s-a părut la fel? Nu ai umblat cu atenţie prin locurile in care ţi-era frică să nu dobori lucrurile? Guinevere dădu aprobator din cap.

— Chiar şi la lumina zilei, spuse Arthur, păşim in funcţie de ceea ce ne aşteptăm să vedem, să auzim şi să atingem. Orice experienţă se bazează pe continuitatea pe care o hrănim, amintindu-ne totul aşa cum era in ziua de dinainte, in ora de dinainte, in clipa de dinainte. Merlin mi-a spus că dacă aş putea vedea totul fără a avea aşteptări, nimic din ceea ce iau

acum ca de la sine inţeles nu ar mai fi real. Lumea pe care o vede magul este lumea reală după ce ea a fost invadată de lumină. A noastră e o lume a umbrelor in care bâjbiim prin intuneric. Deepak Chopra