Cuvintele
cuprind şi cunoaştere, şi intenţie; prin urmare,
faptul de a incadra o intenţie in cuvinte reprezintă primul pas in
a o face să devină adevărată. Două bune exemple pentru
aceasta sint rugăciunea şi afirmaţia. A face o afirmaţie
precum „Sunt bun/ă"
sau a te ruga lui Dumnezeu, rostind, de pildă, „Fă astfel incât
să mă vindec" inseamnă mai mult decât
a-ţi exprima verbal gândurile.
Ori
de câte ori un cuvânt
este intărit de intenţie, el intră in câmpul
conştiinţei ca un mesaj sau ca o cerere. Universul observă că ai
o anumită dorinţă. Pentru ca dorinţele să-ţi fie implinite nu e
nevoie de nimic altceva decât de acest
lucru, pentru că puterea conştiinţei universale de a calcula este
infinită.
Toate
mesajele sunt auzite şi se acţionează in
funcţie de ele.
Când
orice părinte, ii spunea copilului să
mănânce, să meargă şi să adoarmă, exprima o
intenţie. Prin aceste cuvinte, noi toţi invăţăm funcţiuni
importante, insă după ce le ştim, nu mai e nevoie de cuvinte.
Nu-ţi mai spui ţie insuţi să mănânci,
să mergi sau să adormi. Intenţia cuvintelor a fost absorbită
in tine şi acum nu mai trebuie decât
să ţi-o reaminteşti („Cred că acum o să mă duc să mă
culc.") şi rezultatul dorit apare.
Puterea
cuvintelor stă nu in inţelesul lor de suprafaţă, ci in calităţile
lor ascunse vederii. Fiecare cuvânt, de
exemplu, conţine atât cunoaştere, cât
şi intenţie. Amândouă acestea sunt
calităţi magice. Magia cunoaşterii constă in faptul că
multiplele ei invelişuri de experienţă — de fapt, o istorie
intreagă — pot fi impachetate in citeva silabe.
— Numeşte-ţi
regatul „Camelot", l-a sfătuit Merlin pe băiat, inainte ca
acesta să plece in lume.
— De
ce? a intrebat Arthur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu