”Un copil s-a urcat pe munte, un om s-a coborat.
Vedeți voi, lipsa fricii întăreşte voinţa de a cuceri.
Au fost elementele vieţii, cei mai autentici profesori ce pot fi găsiţi, care m-au învăţat Dumnezeul Necunoscut. Am învăţat de la zile, de la nopţi, de la viaţă fragila şi neglijabilă, abundenta până în faţa nimicului.
Contemplam Soarele care se ridica cu măreţie la orizont. Observam drumul lui spre cer, până în sfera occidentală unde pleca la culcare. Am învăţat că oamenii ce se luptau cu vitejie, încetau să se mai lupte la apusul Soarelui.
Am observat Luna care în frumoasa ei lumină palidă parcurgea, dansând, bolta cerească iluminând întunericul în drumuri misterioase şi minunate. Focul din tabăra noastră se ridica spre cer noaptea şi îl lumina. Ascultam păsările salbatice atingând apa cu aripile lor, foşnetul păsărilor în cuiburile lor, râsul copiilor. Pândeam stelele căzătoare, observam privighetorile, chiciura scânteind şi astfel creând iluzia unei alte lumi. Vedeam frunzele de măslin schimbându-se din verde deschis spre argintiu la adierea vântului.
Vedeți voi, lipsa fricii întăreşte voinţa de a cuceri.
Au fost elementele vieţii, cei mai autentici profesori ce pot fi găsiţi, care m-au învăţat Dumnezeul Necunoscut. Am învăţat de la zile, de la nopţi, de la viaţă fragila şi neglijabilă, abundenta până în faţa nimicului.
Contemplam Soarele care se ridica cu măreţie la orizont. Observam drumul lui spre cer, până în sfera occidentală unde pleca la culcare. Am învăţat că oamenii ce se luptau cu vitejie, încetau să se mai lupte la apusul Soarelui.
Am observat Luna care în frumoasa ei lumină palidă parcurgea, dansând, bolta cerească iluminând întunericul în drumuri misterioase şi minunate. Focul din tabăra noastră se ridica spre cer noaptea şi îl lumina. Ascultam păsările salbatice atingând apa cu aripile lor, foşnetul păsărilor în cuiburile lor, râsul copiilor. Pândeam stelele căzătoare, observam privighetorile, chiciura scânteind şi astfel creând iluzia unei alte lumi. Vedeam frunzele de măslin schimbându-se din verde deschis spre argintiu la adierea vântului.
Dar natura Dumnezeului Necunoscut, ceea ce era cu adevărat, nu am descoperit,
decât după ce am observat viaţa în mersul ei şi după ce m-am gândit. Din aceste observaţii şi
din aceste reflexii am conchis că Dumnezeul Necunoscut era diferit de zeii creaţi de gândirea
alterată a omului.
Am înţeles că, zeii oamenilor nu erau decât personificarea lucrurilor de temut sau
respectate, că adevăratul Dumnezeu este esenţa care întreţine şi permite omului să creeze şi
să joace serios iluziile pe gustul lui, pe care le va regăsi în ziua în care va reveni în această
lume pentru o nouă primavară, o nouă viaţă. Am înţeles că era în puterea forţei vitale în
indestructibilitatea care se găsea în Dumnezeul Necunoscut.
Si cine era Dumnezeul Necunoscut? Era eu … dar de asemenea păsările în
cuiburile lor de noapte, chiciura pe trestii, cerul de dimineaţă şi cerul de seară. Este Soarele şi
Luna, râsul copiilor, genunchii de alabastru şi apa cristalină, mirosul de usturoi, de pielarie şi
aramă. Mi-a trebuit timp până am înţeles, cu toate că erau mereu în faţa ochilor mei.
Dumnezeul Necunoscut nu era, mi-am zis eu, nici dincolo de Soare, nici dincolo de Luna - era
peste tot în jurul meu”.
Ramtha, Cartea Albă
decât după ce am observat viaţa în mersul ei şi după ce m-am gândit. Din aceste observaţii şi
din aceste reflexii am conchis că Dumnezeul Necunoscut era diferit de zeii creaţi de gândirea
alterată a omului.
Am înţeles că, zeii oamenilor nu erau decât personificarea lucrurilor de temut sau
respectate, că adevăratul Dumnezeu este esenţa care întreţine şi permite omului să creeze şi
să joace serios iluziile pe gustul lui, pe care le va regăsi în ziua în care va reveni în această
lume pentru o nouă primavară, o nouă viaţă. Am înţeles că era în puterea forţei vitale în
indestructibilitatea care se găsea în Dumnezeul Necunoscut.
Si cine era Dumnezeul Necunoscut? Era eu … dar de asemenea păsările în
cuiburile lor de noapte, chiciura pe trestii, cerul de dimineaţă şi cerul de seară. Este Soarele şi
Luna, râsul copiilor, genunchii de alabastru şi apa cristalină, mirosul de usturoi, de pielarie şi
aramă. Mi-a trebuit timp până am înţeles, cu toate că erau mereu în faţa ochilor mei.
Dumnezeul Necunoscut nu era, mi-am zis eu, nici dincolo de Soare, nici dincolo de Luna - era
peste tot în jurul meu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu