Principiile în care cred:
- Lansez intenţii permanent
- Le dau drumul, mă dau la o parte.
- Accept că e posibil să se materializeze, dar e la fel de posibil să nu se materializeze.
- Accept că treaba mea e CE, si nu CÂND şi CUM!
- Continui să iau viaţa pas cu pas, să văd ce pot crea acum, fără să fac planuri obsesiv şi să mă agăţ de un scop.
Deseori, când le transformăm în ambiții sau obsesii, dorinţele devin
limite. Ne ţin agăţaţi în viitor, sunt proiecţii, ne ataşează, ne răpesc
libertatea de a fi prezenţi şi a ne bucura de cine suntem si ce cream.
Sunt iluzii. Ascund promisiunea că „în momentul în care vom face şi vom
avea un anumit lucru, vom fi bine”.
Până să înţeleg cum
funcţionează, am citit şi eu, ca mulţi alţii, destule cărţi despre legea
atracţiei. Am văzut documentare, am încercat să aplic tot ce vedeam şi
citeam. Ceva însă îmi scăpa, pe măsură ce pătrundeam tot mai profunde
sensuri ale adevărului fiinţei. Ceva nu se plia pe ideea de a alege si
trai in inima si in prezent.
Multe cărţi mă îndemnau să-mi
stabilesc dorinţele, apoi să mă concentrez asupra lor, în fiecare zi, un
anumit interval de timp. Îmi spuneau să mă focusez, să nu scap din
vedere obiectivul, să stau pe el, să rostesc afirmaţii la timpul prezent
(niciodată nu sunau adevărate pentru mine), să simt emoţia şi bucuria
de a avea deja ce-mi doresc. Nu mi-a ieşit niciodată mai mult de câteva
zile. Si nici nu reuseam sa creez starea aceea de bucurie. Ba mai mult,
cu cât trecea timpul, cu atât eram mai înverşunată şi mai întristată că
nu se mai împlineşte odată o anumită dorinţă.
Nu spun că nu
poate funcţiona această metodă, căci şi mintea are puterea ei şi poţi
face multe prin simpla concentrare. Numai că acest fel de a trăi, sărind
de la o dorinţa la alta, nu era ceea ce vroiam eu. Era pur mental, mă
proiecta în viitor, mă ţinea agăţată în iluzie, îmi răpea libertatea, nu
eram relaxata, simteam presiune si consumam energie in efortul de a
ramane conectata cu dorinta mea. O altă iluzie, ceva mai rafinată decât
cea în care trăisem până atunci, dar tot iluzie.
În schimb, exista si un alt fel de dorinta, s-o numim intentie.
Aceasta este a inimii, ea răsare fără să fie premeditată, într-un moment
de linişte, bucurie, într-un spaţiu de nimic. Pur şi simplu apare din
senin. Să spunem că stai liniştit, într-o dimineaţă, te uiţi pe
fereastră şi îţi vine un gând că ţi-ar plăcea să trăieşti experienţa de a
locui la malul marii. Atât. Acel moment îţi aduce deja atâta bucurie.
Deja te vezi în locul acela, zâmbeşti, guşti din acea experienţa. În
acel moment, deja intenţia ta este lansată în Univers. Ai polarizat
energia. Insa, din acest punct, e foarte importantă atitudinea ta, felul în care te raportezi la această experienţă:
- Poţi să o blochezi, spunandu-ţi că asta n-are să se întâmple niciodată.
- Sau poţi să o laşi liberă, să-i dai drumul, să trăieşti momentul următor fără să te mai gândeşti la asta.
Ei bine, noi avem foarte multe momente în care lansăm intenţii. Unele sunt lăsate libere şi ne trezim că se materializează fără să facem nimic (vine o zi când ajungi să locuieşti la mare şi-ti aminteşti cum, într-o zi chiar ţi-ai dorit asta, dar nu te aşteptai să se întâmple), altele sunt blocate, gândind că nu e posibil, nu acum, nu ti se poate intampla tie etc.
Prin urmare, consider că cel mai important, în jocul ăsta al Legii Atracţiei, este să fii gata să dai drumul, în fiecare moment, oricărei dorinţe, oricărei intenţii sau cum vrei s-o numeşti. Principiul este foarte simplu:
Ataşamentul naşte tot mai multă frică, iar legea atracţiei îţi aduce şi mai multă frică.
Libertatea şi încrederea se află în iubire, în inimă, şi aduce tot mai multă iubire şi motive de bucurie.
O intenţie lansată este ca un bulgăre de energie pe care îl laşi să plece în Univers. Dacă tu vrei să ştii când şi cum se va materializa dorinţa ta, daca fortezi, nu faci decât să limitezi traiectul şi distanţa parcursă de acel bulgăre. E ca şi când l-ai ţine în lesă. Rezultatele vor fi cel mult previzibile. În schimb, dacă laşi liber acel bulgăre (exact ca atunci cand sufli intr-o papadie), el va acumula tot mai multă energie, va creşte tot mai mult, iar rezultatele îţi vor întrece imaginaţia. Aşa apar miracolele.
„Greşeala” pe care o fac mulţi oameni care practică Legea Atracţiei, este cea pe care o făceam şi eu: se urcă pe dorinţă, calculează, vor să ştie când şi cum se va împlini, dacă nu se împlineşte, de ce nu se împlineşte. Ei intra în minte şi căuta acolo mijloacele pentru a atinge obiectivul lor.
Pentru a crea un spaţiu infinit de posibilitati, e necesar să te dai la o parte, sa renunti la control si proiectii, sa fii prezent, să admiţi că dincolo de mintea ta resursele sunt nelimitate si ca totul e posibil, să înaintezi pas cu pas, acţionând după cum te ghidează intuiţia, fiind atent la toate oportunităţile care apar în calea ta şi sa fii dispus să le primeşti.
Aşadar, cel mai important este să rămânem liberi, să evităm să ne ataşăm de ceva, chiar şi de o dorinţa. Să ne lăsăm surprinşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu