Mai avea o lungime de bazin şi ar fi ieşit
campioană olimpică. Beijing 2008, cursa finală de 200 de metri liber,
cel mai important moment din cariera înotătoarei slovene Sara Isakovic.
La ultima întoarcere, Sara şi-a pierdut concentrarea pentru o secundă şi
nu s-a folosit suficient de bine de marginea bazinului. Motiv pentru
care a ratat medalia de aur pentru numai 0,15 secunde.
Sursa: 123rf.com
„M-am întrebat de ce tocmai acum?”, a mărturisit Sara publicaţiei
Outside. Totuşi, sportiva s-a repliat imediat şi a recuperat distanţa
până la medalia de argint. Însă acest lucru a facut-o să se întrebe: cum
de şi-a pierdut concentrarea atât de repede şi cum a fost posibil să o
recâştige la fel de repede. Sara cercetează acum fenomenul la
Universitatea din California, San Diego, alături de neurologul Martin
Paulus, care studiază de mai mulţi ani abilitatea minţii de a fi
antrenată precum musculatura la sala de forţă.
Timp de cinci luni, cei doi au analizat diferenţele dintre minţile
obişnuite şi minţile antrenate. O diferenţă majoră a fost remarcată în
relaţia cerebrală a cortexului insular şi cortexul medial prefrontal.
Cortexul insular monitorizează stimulii din mediul înconjurător, dar şi
pe cei din corp, precum tensiunea musculaturii, presiunea sanguină,
nivelul glucozei în sânge şi nivelul oxigenului în sânge. Cortexul
medial prefrontal decide cât de puternic trebuie să răspundă acestor
stimuli.
Într-o serie de studii, care au început în 2009, Martin şi colegii lui
au selectat un număr de puşcaşi marini, câţiva aventurieri care
participă în tot felul de competiţii riscante, dar şi oameni obişnuiţi.
Toţi au fost supuşi aceloraşi teste, care, în principiu, constau în
pregătirea pentru senzaţii neplăcute, dar şi anticiparea lor. În timpul
studiului a fost observată activitatea cerebrală cu ajutorul unui scaner
şi ritmul respiraţiei. Menţionăm că subiecţii se aşteptau la senzaţiile
neplăcute, dar nu ştiau întotdeauna când vor avea parte de ele. S-a
observat că soldaţii şi aventurierii au avut rezultate mai bune la stres
decât oamenii obişnuiţi şi au tras concluzia că primii au o minte mai
antrenată să anticipeze aceşti stimuli.
Paulus susţine că cea mai bună metodă de antrenare a minţii este
meditaţia, deja foarte cunoscută. De pildă, să încercăm să monitorizăm
felul în care corpul nostru se simte, dar fără să emitem judecăţi asupra
lui.
Iată însă care a fost programul de exerciţii efectuat de puşcaşii marini
Scanarea corpului: întinşi pe podea, vă concentraţi atenţia asupra capului, apoi coborâţi progresiv spre celelalte părţi ale corpului, şi terminaţi cu degetele de la picioare. Exerciţiul poate să dureze între trei şi 45 de minute.Conştientizarea respiraţiei: staţi confortabil pe podea sau pe scaun şi concentraţi-vă asupra respiraţiei fără să schimbaţi ritmul. Număraţi 10 inspiraţii, apoi repetaţi numărătoarea timp de cinci minute. Dacă vreţi să faceţi exerciţiul pe o perioadă mai lungă de timp, măriţi progresiv timpul în care repetaţi numărătoarea.
Meditaţie: în timp ce staţi confortabil pe podea sau pe scaun, încercaţi să conştientizaţi senzaţiile. De pildă, presiunea cu care corpul dumneavoastră apasă pe podea sau pe scaun. În timp ce conştientizaţi acest lucru, încercaţi să nu judecaţi senzaţia, ci doar să o observaţi. Exersaţi zece minute pe zi.
Yoga: faceţi câteva exerciţii simple de yoga, cum ar fi să staţi într-un picior sau în alte poziţii simple. Repetaţi fiecare poziţie câte 30 de secunde, apoi creşteţi progresiv până ajungeţi la cinci minute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu