Gânduri -dialoguri cu viața: vibrații

Dialogul interior e o convorbire cu stelele, cu Universul tot.
Emiți vibrații de energie, chiar acum, din centrul ființei tale; e precum îți sunt gândurile Azi și felul în care simți gândind. Undele traversează Viața, se întorc spre tine cu tot ceea ce a vibrat, similar:


Fiecare gând e o vibrație.
Ceea ce simți acum creează viitorul. Așa-i de minunat:) Posibilitațile care îți stau la dispoziție prin puterea gândului sunt dincolo de înțelegere cu mintea. Mintea apelează la arhive știute. Ea doa acolo cercetează. Ce nu cunoaște ca realitate...cum poate admite?
Orice element-noutate vine spre tine prin accesare a Universului tot și întreg -pe cale de imaginare, intuitiv.
O întrebare să adresezi, un răspuns..”altfel” să știi să primești...
Te înnoiești:)
Aici e vorba de exrcițiu mental conștient. Să fii prezent în viață. Să fii atent.
 Întrebare: ce gând să construiască viața Azi ?

Dincolo de cuvinte, etichete

Cele mai simple cuvinte pe care le folosim pentru a ne descrie unul pe celălalt -precum prieten, familie, străin -sunt împovărate de judecăţi. Diferența ce se iscă între înţelesul cuvintelor prieten şi străin, este plină de interpretări.
 Prietenul este tratat într-un fel, inamicul în alt fel. Chiar dacă nu aducem aceste judecăţi la suprafaţă, ele umbresc vederea precum praful ce întunecă lentilele.
Pentru că nu are etichete pentru lucruri, magul le vede ca fiind mereu proaspete. Pentru el nu există praf pe lentile, aşa că lumea sclipeşte de noutăţi. Acelaşi cântec vag se aude în toate: „Priveşte-te pe tine însuţi." Dumnezeu poate fi definit ca acel cineva care, uitîndu-se împrejur, se vede doar pe El însuşi
-sau pe Ea însăşi - în toate direcţiile; pentru că suntem creaţi după imaginea Lui/Ei, lumea noastră este de asemenea o lentilă.
Oamenii privesc în afară fascinaţi de lucruri, râvnind să pună un nume oricărui lucru pe care îl văd şi apoi să-l foloseascã.
Deseori, magii nu ştiu numele celor mai comune lucruri, precum acela al stejarilor, al cerbilor lopătari sau al constelaţiilor. Totuşi, magul poate privi la un stejar noduros, la ciuta ce paşte sau la cerul nopţii şi în fiecare moment al contemplaţiei sale va fi absorbit cu totul.

Deepak Chopra, Calea magului

Mi-e sete de apa asta...

Oamenii se urcă în trenuri rapide dar nu mai știu ce caută.
Atunci se agită și se învârt... (cu ce rost?)

Puțul la care ajunseserăm nu semăna cu puțurile din Sahara. In Sahara sunt niște simple găuri scobite în nisip. Acesta semăna cu o fântână dintr-un sat.
- E ciudat, i-am spus micului prinț, totul e pregătit: roata scripetelui, găleata și frânghia...
Râse, atinse frânghia și manevră roata scripetelui. Iar scripetele gemu așa cum geme o giruetă veche, atunci când vântul a dormit prea mult.
-Auzi, spuse micul prinț, noi trezim puțul ăsta, iar el cântă...
- Lasă-mă pe mine, i-am spus, e prea greu pentru tine.
Încet, am ridicat găleata până la ghizdul fântânii.
Am reușit s-o echilibrez. În urechi îmi persista cântecul scripetelui, iar în apa,  care încă tremura vedeam cum tremură soarele.
- Mi-e sete de apa asta, spuse micul prinț, dă-mi să beau...
Și am înțeles ce căutase!
Am înălțat găleata până la buzele lui. Bău cu ochii închiși. Era ceva la fel de plăcut ca o sărbătoare. Apa asta era cu totul altceva decât un aliment. Ea se născuse din mersul la lumina stelelor, din cântecul scripetelui, din truda brațelor mele. Era bună pentru inimă, la fel ca un dar. Când eram doar un băiețel, lumina pomului de Crăciun, muzica liturgiei de la miezul nopții, blândețea zâmbetelor creau astfel toată strălucirea darului de Crăciun pe care-l primeam.


-Oamenii de la tine de acasă, spuse micul prinț cresc cinci mii de trandafiri în aceeași grădină... și nu găsesc acolo ce caută...

- Nu găsesc, am răspuns...
- Și totuși, ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-un singur trandafir sau în puțină apă...
- Desigur, am răspuns eu.
Iar micul prinț adăugă:
- Însă ochii ce văd? Trebuie să cauți cu inima.

Micul prinț, Antoine de Saint-Exupery

Când stelele știu să râdă

Oamenii au stele care nu sunt aceleași.
Pentru unii, care călătoresc, stelele sunt niște călăuze. Pentru alții ele nu sunt decât niște luminițe. Pentru unii care sunt savanți, ele sunt niște probleme. Pentru omul meu de afaceri ele însemnau aur. Dar toate stelele astea tac. Tu însă vei avea niște stele cum nu mai are nimeni...
- Ce vrei să spui?
-- Când vei privi cerul, noaptea, deoarece eu voi locui pe una dintre ele, deoarece voi râde pe una dintre ele, va fi atunci pentru tine ca și cum ar râde toate stelele. Tu vei avea stele care știu să râdă!
Și râse iarăși.
- Și când te vei consola (oamenii se consolează întotdeauna), ai să fii bucuros că m-ai cunoscut. Ai să fii întotdeauna prietenul meu. Ai să dorești să râzi cu mine. Și-ai să-ți deschizi uneori fereastra, așa de plăcere...
Iar prietenii tăi au să fie foarte uimiți că râzi uitându-te la cer. Atunci ai să le spui:
”Da, pe mine stelele mă fac întotdeauna să râd!”

Antoine de Saint-Exupery, Micul prinț

Iubirea este

Din perspectiva emoţiilor, iubirea este impulsul de a simţi, o atracţie foarte activă faţă de unii stimuli copleşitori. 

Mintea are propriile ei căi, dar acestea nu sint prea diferite intre ele: mintea iubeşte orice repetă o experienţă plăcută din trecut. „Iubesc aceasta" inseamnă in mod fundamental: „Iubesc să repet ceea ce am simţit că era atât de bun inainte." Atât mintea, cât şi emoţiile sunt selective. A selecta şi a alege nu sunt lucruri rele in sine, dar necesită efort. Deşi am fost invăţaţi că efortul este bun şi că nimic nu poate fi dobândit fără muncă, lucrurile nu stau aşa. 

Faptul de a fi nu se dobândeşte prin efort; iubirea nu se dobândeşte prin efort. La un nivel mai subtil, a selecta şi a alege implică şi faptul de a respinge. 

Mintea se concentrează asupra unui singur lucru odată. Înainte de a putea spune „iubesc asta" va trebui să respingem toate celelalte alegeri pe care le-am putea face. Lucrurile pe care le respingem tind să fie colorate de teamă. Mintea şi partea emoţională nu tratează ca neutre durerea şi suferinţa; se tem de ele şi le resping. Acest obicei de a selecta şi de a alege consumă multă energie, deoarece mintea ta este permanent vigilentă, permanent la pândă pentru a se asigura că rănirea, dezamăgirea, singurătatea şi multe alte experienţe dureroase nu se vor repeta. Ce loc să mai rămână pentru linişte?

D. Chopra, Calea magului

Ploua stele

Cine e Magul?

Deepak Chopra, Calea Magului

Veac după veac, magul a fost căutat în locurile în care trăia - în pădurile întunecate, în peşteri, turnuri sau temple.
Magul a fost cunoscut sub diferite nume -filozof, mag, clarvăzător, şaman, guru.
„Spune-ne din ce cauză suferim. ”Spune- ne de ce îmbătrînim şi murim. Spune-ne de ce suntem prea
slabi pentru a ne face viaţa mai bună." Doar în faţa unui mag îşi puteau descărca oamenii povara unor întrebări atât de grele.
După ce au ascultat cu atenţie, toţi magii, maeştrii şi guru au spus acelaşi lucru. „Eu pot să găsesc soluţia întregii ignoranţe şi dureri dacă înţelegeţi un singur lucru. Eu sunt înlăuntrul vostru. Această persoană distinctă cu care păreţi a vorbi nu este separată de voi. Noi suntem una, iar acolo unde noi
suntem unul şi acelaşi lucru, nici una dintre problemele voastre nu există."

Când Arthur s-a plîns odată că Merlin îl ţine în pădure şi nu-1 lasă să arunce decît priviri fugare asupra lumii, Merlin a mormăit:
— Lumea? Cum crezi tu că trăiesc acei oameni pe care i-ai văzut în sat? Pe ei îi preocupă plăcerea şi durerea, pe una căutând-o, pe cealaltă încercând cu disperare să o evite.