DoRa. Aleg sa traiesc Azi. Cum?

Când ma intreb.... cine sunt, cine suntem, raspunsuri vin.

Si-nteleg cum ca  suntem"invatatorii" ce  scriu lumile noi.


Suntem"scriitori".
Facem asta prin felul in care "transmitem viata" din noi inainte. Bucuria ca suntem.

Entuziasmul, descoperind, cercetand.
Invatatorii?

Parintii. Vanzatorii. Actorii. Spectatorii. Medicii. Visatorii.  "Creatorii".

O sa iau acum o oglinda si-am s-o asez in fata oceanului de energie numit omenire.

Pot sa-mi imaginez asta? Sigur ca pot.

Mintea e cufarul-stie-tot...

 S-apoi inima? Ea-i penel de realitate.
Stai nitel ca-ntelegem cum...

Despre alti invatatori?

O sa luam alt exemplu graitor, un maestru care lasa folosirea de cuvinte... celor ce stiu sa scrie, fiindca au inventat foile de hartie.

Ce transmite prin fosnet de frunze...

Despre cine-i? Despre ea...

Pe la zece-ale diminetii se trezeste padurea de-a-ntregul... Forfota, triluri, intr-o surdina, gândului rasfat: suav-puternic, cald-racoros, umbros, cantec frumos...

 

Da'pana-atunci... "scrie" cu o tacere de poti memora. Uite-asa scrie:

(C-aveam agenda la mine...)

 

"Ce minunatie sa ai diminetile-asa pentru tine... S-alergi, cum stii tu pe-o carare, in drum sa privesti caprioare..."

 

Si eu, ce sa zic?

 

Intreaga, draga planeta Pamant, padure frumoasa,

Multumesc!

Stii cat de limpede se simte in padurile tale sentimentul "iubesc"...?

Ne binecuvantezi cu  sanatate.

Scriu  cu recunostinta ca respir curat, pe-un scaun inchipuit dintr-un trunchi, generos ce are taieturi adanci. Seamana cu colturi de stanci.

In miezul tau de padure e umbra si e racoare si-am gasit o poteca strajuita de arbori inalti.

M-am lasat in voia sa, stiam ce bine-i a alerga asa....

Alaturi, la soare, doi ciobani pastoresc, se-adapostesc, vad acum la umbra unui copac si ei. Stana-i aproape, se zareste. Pasari iar canta, usor, vazduhul il coloreaza, sonor...si bland. Asta e-un fel de pace-n gand.

*

 

Mai incolo, pe strada, sosea. Se-aud oamenii, gândurile lor.

 

"Spune-le oamenilor, pe limba lor, caci tu scrii. Le multumesc si eu", vocea clar se-auzi.

"Le sunt recunoscatoare ca ma iubesc, ca ma-ngrijesc.  Le multumesc ca ma cheama casa lor, ma ocrotesc. Simt eu c-a devenit usor..."

 ......
Invatatorii...
Padurile. Apele. Cerul. Noi. Voi.

Toti oamenii impreuna cu care deprindem ceva.
Ce mestesug dibace: unii dintre noi si-au facut sufletul-meserie... ca sa "capteze" atentia, cum ca ei ar fi...
Maestrii? Se afla pretutindeni Adesea, printre copii.

Ordonare "crescatoare"- din suflet, o intrebare:
Care-i prioritatea in a construi
Case
ori oameni... din copii?
Ce sa faci mai intai?
(Cercetezi?)

Poti sa admiti
Cum ca unora dintre noi
ne este usor sa vedem in oameni, eroi
Si sa-i incurajam sa infloreasca.....
Si de la oameni pornind, acum...
Cu "picioarele pe pamant" ca-i drum...
Cum se zideste si-o casa....?
In "Univers, lansare"- ca de-asta-i
intrebare...
 Si vin raspunsuri, cat ai rosti ... "detasare".
Asa-i. Eu stiu ca "oamenii se construiesc iubire". Se fac ce sunt, nemarginire.
DoRa


Consultanta in dezvoltare personala
simona_azi@yahoo.ro