marți, 16 august 2016

Diploma de 7 ani de-acasa. DoRa si-o-ntamplare "aleasa"

"Bunicule... anul viitor împlinesc 7 ani.
Asa...?
Imi dai  si mie diploma de buna purtare? Vreau s-o duc la scoala."

A auzit el cum c-ar intreba cateodata oamenii daca diploma asta de 7 ani de-acasa exista si s-a hotarat s-o ceara.
S-o aiba si el. De la cine? Ca fie cineva, asa, cat de cat impartial, da'cu drept de vot-din familie, adica: s-a gandit tocmai la bunicul.
Întâmplarea face ca intr-o zi, acum, recent, când era musai....înlocuirea de niscaiva robinete in apartamentul unui client, bunicul-mester sa-l ia cu sine si pe nepot, fiindca era-n atributia dumnealui sa-l supravegheze.

Si sa-l întâlnesc.
Sunt DoRa.
 Recunosc ca l-am intalnit pe acest copil frumos si ma bucur sa-ti povestesc si tie... c-a fost o-ntalnire din aceea,...poezie.
Darius, caci despre el este vorba, are 6 ani si jumatate, la momentul când istorisim.
Cum bunicul se-apuca de reparat, l-am vazut intai pe Darius pe o bicicleta magnetica, pedalând cu spor. Alesese sa o testeze.
Prima privire spre el si ochii mari, limpezi, verzi s-au intalnit cumva cu sufletul meu.
M-am bucurat sa stam putin de vorba, când s-a hotarat sa coboare de pe bicicleta.
Mi-ar placea sa stiu cum te cheama. Ce zici, facem cunostinta?
Da. ma cheama... Darius.
Pe mine DoRa. Ma bucur sa te cunosc.

Darius a venit cu bunicul sau, de fel, priceput intalator si-a adus cu sine si o mascota. E "Banana" castigata la un concurs cu puncte, stie el foarte bine cum sunt concursurile acestea, el strange punctele, mama, ori tatal sau fac achizitia...
Vrei sa desenam ceva?
Vreau.
Eu aduc culorile si-o foaie alba, iar in timpul acesta tu te gandesti ce-ai desena...?
Da, asa.

Vede o lumanare in culorile curcubeului pe care alege sa o deseneze.  O ia aproape de el, s-o vada.
Pe asta o s- o colorez.
De ce?
Asa vreau.
Stie bine culorile. Alege, la un moment dat sa -l obtina pe violet din curcubeu, din doua culori: stie care sunt- rosu si-albastru.

A terminat -dupa ce si-a trasat singur conturul-a desenat lumanarea, colorând fiecare strat.
Cu ce-ar semana, când ar fi altceva, l-am intrebat.
Cu un triunghi. Si cu un munte seamana.
Poti sa desenezi?
Ce sa desenez?
Muntele?
Da, pot.
Si deseneaza un munte alaturi pe care-l coloreaza, de asemenea. Alege verde, fiindca iarba e asa, verde.
Scriem apoi, in oglinda, ca un joc, litera cu litera, apoi silabisim "munte" si povestim si ca muntele e din piatra facut. Ajungem sa-i arat colectii de pietricele, care mai de care, mici, maricele..
De unde le ai?
De pe munte. Tare-mi place sa colind pe munti. Tu ai fost vreodata?
Când eram mai mic.
Si cu pietricelele?
Ce-ar fi sa construiesti ceva din ele...? Vrei? Copiilor mei, caci su eu lucrez adeseori cu copii ca tine, le place sa contruiasca cu ele. Si ei au colectii, fel de fel.

Vrea sa se joace. Construieste, intai o masina. Apoi alege sa mai faca una. O recreeaza din  prima constructie.
Asta e dintr-un patrat mai mare, cu roti.
Bunicul inca mestereste in apartamentul vecin.
Darius urca pe bicicleta magnetica iar, dupa ce s-a jucat de-a urmarirea "Bananei" cu un ratoi si inca vreo cateva animale de casa, gasite pe-aproape. Când vad ca s-a oprit....
Sa caut s-scultam ceva muzica, vrei, Darius? Iti place sa canti?
Marturiseste ca mai mult ii plac povestile, sa le-asculte.
Atunci sa citesc o poveste dintr-o carte cu fapte bune. M-ajuti putin? Ce sunt faptele bune?

Fapte bune?
Sa salvezi gandacei. Sa ajuti oamenii. Sa hranesti animalele,  sa o ajuti pe mama sa faca curat in casa. Sa-ti aranjezi patul, dupa ce ai dormit.

Ii spun si eu ca uneori, la scoala avem ca teme de casa, cate o lista cu fapte bune de facut, lista dintre ele, eu citind povestea, il rog sa ma ajute sa "verificam". Sunt acestea adevarate fapte bune? Ii cer parerea. Si vedem...
Citesc. Il privesc, cu fiecare exemplificare-de fapte bune-fireste, si-l intreb...
In majoritatea cazurilor este de acord cu faptele, le si explicam, unde sunt nedumeriri, ne punem in locul faptuitorilor-copii ca si el... si gândim...
Spre final de intalnire, aflu ca-i place mult sa joace sah cu bunicul si mai ales...sa castige si ca obisnuieste sa spuna adevarat  ce simte si ce face. Pune intrebari si cel mai mult iubeste ...sa se joace.

Despre diploma de 7 ani de-acasa, bunicul spune, c-o pregateste.
Gaseste si unde si-o tipareste.  Asteapta sa vada cum creste de frumos, nepotul.

Cu incantare, DoRa
 si-o intamplare-sarbatoare



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu