Dimineață. Trezireaaa...!
... Nu se putea hotărî.
Oare experiențele din trecut, catalogate drept Nu-uri, erau din start, pasibile de încă o învinovățire? De câte ori poți să simți aspru o răsucire de gând a conștiinței neștiute? Sau...toate lecțiile trăite, unele chiar trasate la indigo, fiindcă pe vremea aceea xeroxul era dorință, prin rezultatul lor defineau deja o rezolvare?
Așa gândea în ultima vreme Dora despre câteva momente-experimentări de minte tratate cu eticheta eșec. Cum de le rememora? Uite-așa: a aducere-aminte de ea. Stăteau de vremi aici concentrate. Și de ce veneau acum ca ninsorile albe și multe? Sufletul le trezise, inimii s-asculte, minții să le îmbrățișeze. Dorei? Să cuteze.
Azi, tocmai azi si-a mai amintit ceva grozav... Contează motivul! Tot ce trăim are un substrat clar... Și murmura ca pentru întărire: "mai știi? motivația din spatele acțiunii? Aceea e importantă... Hai, te iartă... Ia din rază de soare căldură și du-o într-o îmbrățișare.. Fă-o cum știi tu, în răcoare de râu, limpezime. Și adu-o la tine."
Dora privi spre geam. Ghici?
Pe cer se înalță iar soare. Se simte asta din lumina zilei, fără ca el să se zărească fățiș. Îi-l imaginezi? Pare alt, însă-i tot el, cel ce a mai parcurs odată drumul pe seninul cer, zi după zi, în fiecare zi. A acționat din nou, e bine că știi!
Privind înspre lumină care vine subtil în camera ei, Dora gândește: ”zi nouă. Să coborâm cu picioarele pe pământ.” Așa-și zise gând și încă picioarele-i răbdau timp să coboare-n papuci pe covor.
”Bine-bine! Azi încep.. pun laolaltă ideile. Iau exercițiul scrierii cu inima și purced călătoria asta destul amânată. Cât de mult să însemne să scrii o primă pagină de carte? Pare ca o zi neîncepută.
O dimineață, lumina de la soare și acordajul cu inima la viața-să-i zicem nouă? S-o trăim proaspăt? Hai...”
Și-amintește într-un zâmbet despre visul din noaptea trecută.
”Am visat trandariri. Erau doi boboci proaspeți ca roua și-n culori pulsând de prezent. Surâdeau de-un gând parcă. Frumoși, vii. După meditația de dinainte de somn, s-a răsfățat în odihnă. Florile ei preferate? Trandafirii...? Și ei, atâta vreme cât au rădăcinile alături de ei. Și iarba!
”Toate florile îmi plac! Zâmbetele lor sunt pline de culoare. Aș putea să spun că le prefer în grădini de infinite de ori, pe câmpuri, tot nesfârșite bucurii-surori ba cu chipuri înviorate cu-mprumut din galbenul plin de cântec al astrului de sus. Florile? Ca ele, câte nu-s?”
Visul cu trandafirii e-așa o potrivire! Precum se deschid diminețile ei, aici se petrece o înflorire: se deschide o filă de carte. Se trezește la viață o viață. Ca o dimineață!
”Aleg să trăiesc Azi? Ce-i cu acest gând?”
Ei bine, întâi de orice Dora crezuse, la perceperea lui că are de îndeplinit o misiune. Și are precis. Numai că...Testase în timp vreo câteva ipoteze, de care s-a eliberat.
Gândul recent, gândul curând care-a persistat s-ar defini... ”Recunoaște-te tu în filele cărții vieții tale. Dă-ți sens, prin sensul divin din sufletul tău. E-o cale.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu