DoRa. Povești din oameni frumoși

Eu?

Mai scriu. Mai iubesc. Mai învăț… Azi n-am ”treabă” cu tine.

(Sau am?

Că tot mai pleacă gânduri… într-acolo, unde ești.  Înseamnă că mai erau să plece.)

PS.

Ziceai odată că râzi... despre alți oameni.

Știi tu… că Iubirea iubește? Și tace cel mai bine, veghează, câte-am învățat așa...
(Și pe-asta, sunt în stare să născocesc c-o știu tot de la tine... :)   Păi.. cât știai să taci...)

Râd împreună cu alții, tot oameni. Așa-i de bine! Iisus și Dumnezeu sunt iubire de oameni, și-s bucurie. Uite ce-au putut să creeze ...Un așa Pământ.

Acestea-s modelele mele. Noi suntem oameni…

 

Mergi la o plimbare pe jos! Erai și natural și viu când te iubeam eu.  Și-acum ești, precis.

Ieși să te vadă copacii mergându-le aproape. E-atâta bine…!

 

DoRa