Negociere? Acceptare.

Imi plac pepenii. Si verzi și galbeni, ..însă cu precădere miezul roșu și dulce-zemos e în top.
 Vara...Duminică după amiaza, arșită, sete, poftă de pepene intensă susținută de acea chemare a vânzătorului ambulant.."Hai la pepeni, pepeni...."...



Cobor-cât de repede pot- pentru că e vorba de un întreg management al timpului ... de remediat serios :) de la decizie pana ce ies pe ușă-și ajung la ceea ce se cheamă tejghea, pe roți de camionetă.

Cu prețul la vedere- jumătate de sumă-n plus față de prețul pieței..în supermarketurile pe care le frecventez-nu fără pasiune :)- marea de pepeni îmi provoacă și mai tare setea și pofta subită de dulce și rece pe arșița seacă.. Întreb cât e prețul, iar vânzătorul nu se lasă tocmit. Face exact atât și gata! Doar el știe ce-a muncit să-l zaharisească.
Ei, eu am încercat...negocierea. N-am forțat nota, doar că n-am profitat de oportunitate. Aceea de a-l încerca pe voinicul zemos.
Vânzătorul era gata să probeze că pepenele face toți bănuții...

L-am luat așa. Pe ne-ncercate. M-am gândit...doar în magazine nu-ți taie niciun vânzător pepenele a demonstrație. Am omis să mă gândesc atunci că bunătatea ce-o căram ca pe-un trofeu spre frigider,  pe scări, un etaj, va fi să fie neapărat și de la sine înțeles- bun de dulce.

Am pus la răcit și-am așteptat cu răbdare.

A fost necopt, tare.


Morala? :)


Las loc pentru voi.....Și-apoi vin și eu cu învățătura ce-am reținut-o și eu.

(articolul acesta..începu a se exterioriza exact în duminica cu pricina-cu pofta de miez dulce -sâmburos; de atunci trecut-au luni..vreo 4, cu multiple realizări personale:) Atât vă spun-nimic nu e imposibil. E posibil absolut orice.

Și pentru că azi, când finalizez scrierea asta-e 1 Decembrie 2012c-așa fu să fie nimerit- nimic fiind doar o întâmplare-zic cu drag LA MULȚI ANI, ROMÂNIE!

Brusc... parcă trezită dintr-un somn indus mental, egotic.,..spun tare și raspicat că țara noastră-i una a tuturor posibilităților!

Spor și Magie!
La mulți ani, Românie!