DoRa te-ntreaba pe tine

Zi minunata sa ai, om  frumos!

I-auzi parere:

"-M-am gandit foarte bine, iar ceea ce-ti doresti tu nu prea exista, cat ai privi printre oamenii pe care ii stiu.

Raspuns:
-Si asta ce inseamna ca ... eu, care asta vreau, exist ?
Sa mai vreau?
Da.
Ceea ce mintea poate imagina, se poate crea. Cred. Vreau, lucrez, muncesc intai cu mine, ca sa se petreaca. Dupa caz, construiesc, când e vremea de trecut la actiuni.
Intotdeauna am fost "altfel', "altceva". Credinta mea e ca se intampla fenomenul asta fiecaruia.
M-am mai gandit... ceea ce pare sa nu existe se cheama "inovatie" si se poate re-crea-schimba.
E bine asa?

Traiesc cu senzatia ca sunt oameni pe pamant multi tare, care nu stiu ei insisi de ce minuni-lucruri frumoase- sunt in stare."


Mai citea Ionica, dupa ceva vreme- lunga de rabdare, când eu n-as fi crezut ca vine o zi când reuseste...  (cu efortul lui).  Parerea ta?
Imi permit sa cred, constient, ca un copil n-are cum sa citeasca?



De ce iau adesea exemple din lumea copilariei?
Simplu. Cred ca din fiecare copilul uimit de minunile pe care le crede posibile reuseste.
Copilul din noi e pur, minunat, el e miezul.
Priveste cine-s cei care conduc, cu-adevarat lumea adultilor... Sunt oare visele copiilor?
Jocul imaginatiei, sustinut de responsabilitatea si asumarea indeplinirii drumului intreg- ca maturitate sunt ingredientele de care e bine sa facem uz.

Relatii, reusite profesionale, idee- fir auriu- reusita vine din faptul ca cineva "le crede" izbanzi..

Puterea ta e acea simplitate pe care o tii minte cu inima. Aceea de a te opri din alergat dupa timp, ca timpul sa ti se daruiasca intreg.
Zambeste gandului ca poti orice. Fii incredere.

...Tulai Doamne ca-n partea mea de cer, cum ma uit eu-asa....
zici ca numa' eu ii musai sa-nteleg ca soarele cela de dupa nori
straluceste egal tuturor...
Si ca nici pomeneala nu-i de vreo intrecere, ori socoteala, decat cu tine, si-i drag tare sa-ti ingadui mersul,
si-oprirea si sa te-arati blajin... ...
Ca doara tot tu esti in fiece persoana pe care -pare-o-ntalnesti...ori n-o-ntelegi.

S-apoi, de-aici, ce deduci?
Ii bai ca deschid si eu pricina de vorba-ntre oameni pe la "servici"?
Sa tac?
M-ajuti nitel, ca m-am impotmolit... Ca vine, si-ntre oameni, vreme de acceptat asa cum sunt si de iubit.
De trait.
Si-asa, catinel spre noi...
Hai sa vedem cat este de-adevarat, cum ca in mestesugul in care azi te pricepi tu minunat, te-ai antrenat, cu repetare, pana ai invatat ca iti place, dai oamenilor, cu maiestrie mana de ajutor, esti cautat fiindca s-a raspandit despre tine "zvon de bine".

Si-apoi considera, aleator, oricare parte din viata ta, asemenea.
Acolo cum se-ntampla, ce se repeta?
Muncessti cu sarg? Iti place ce faci. Grozav.
Asta inseamna ca esti pe cale.
Cine e cel care asculta, aude dintai vorbele tale? cauta-n ele, traire e, emotie? De care...
Apoi priveste iar 'domenii ale inimii tale". E simplu.
 A observa, cu o privire constienta-a intelege-a voi-a -ti placea ce traiesti-a te simti bine in viata ta.
Asa.

PS. Tu, ce crezi? Sa-mi cred visul? Ai citit pan' aici? S-a-mplinit deja, când asa zici.

Cerul inimii asa-i de frumos in asa ierni;
 ca vise dintre ganduri
si tu sa poti
sa cerni.