2 idei, 2 oameni

 

La intalnirea dintre doua idei

Vin realitatile aferente.

Trei.

Una, cu o prima imagine mentala, construita, aferenta povestii dintai.
A doua, corespunzatoare ilustreaza secunda parere.
Dupa mine, cea mai importanta-a treia se face dintr-o negociere de conceptii pentru care ai nevoie de timp, discernamant, disponibilitate, rabdare si poate ceva expertiza asupra domeniului de discutat.

Aici e-aici. 

Trei-ul e-o constructie miscatoare. Presupune colaborare intre cele doua idei. Altfel, ramane, fiecare cu impresia ei, ori una se impune prin forta. Ma refer la idei.

 ***

Orice scriere, a oricarui poet/filosof, cercetator...om are un antet invizibil inserat.

" E punctul meu de vedere.

Poate-i intarit de emotii negative, poate trairi inaltatoare il potenteaza.

Nu ma crede pe cuvant. 

Cerceteaza. Vezi de-ti foloseste ce-am scris eu aici. Aplica si fa-ti viata extraordinara, când gasesti ceva interesant.

Ai discernamant. Alege tu, vezi cum functioneaza, ca sa nu iei drept exemplu strain legamant."

 

Spre exemplificare?

Uite, zic...

Cineva si-a exprimat un punct de vedere despre iubire.

 Cum ca altcineva nu l-a determinat sa simta.

Cineva spunea intr-un articol  ca la scoala nu a iubit pe dascalul sau. 

Eu, la ora cand scriu sunt  un invatator

 

 

 

Parerea mea e ca nu e obligatoriu, ori daca e sa te privesti pe tine. Ce "buton", ce emotie te-nfraneaza sa iubesti omul din fata ta, pe cel dintr-o amintire?

Cred ca de invatat avem sa ne iubim pe noi.

Si daca din noi face parte si lectia cu invatatoarea de iubit, atunci ... iubire de sine sa fie. Ca doar nu ne-am nascut asa, din seminte de flori de intamplare la ceasul transformarilor din vremurile acestea. Unii zic ca-nvatatoarea, altii ca sistemele toate, eu inteleg ca incepe tot mai clar sa fie vorba de ..fiecare dintre noi. Omul.

No, sa zicem ca tine de noi, ca noi sunem miezul, .. omul- e miezul lui propriu si personal...hai atunci, catinel, la-nflorit bine! cu calm, ca pe fuga... iaca nu ne-a iubit nimeni si ne tot amintim. iar noi pe noi,.. ne iubim...

Cum inteleg eu?

Pot sa cred ca ..."S-a inscris si iubirea" in fisa postului... 

Invatatorilor...

Asta-i mare recunoastere, cand stai asa, sa te gandesti.

Un om scrie despre nevoia de a invata sa-l iubeasca pe celalalt. Si ca marturiseste ca VREA sa invete asta la scoala. O face fara sa stie,..nu-i bai. A trecut-o prin gandire, cand a scris-o. Poate s-o face si scoala adevarata de parinti. (ca...as merge si eu... sa vad cum se invata.)

 

 

Si ce mai spun?

Ca fiecare dintre noi, cu viata sa e un invatator.

 

In iubire si viata, spor!