Un cer...-doua ceruri

 (cauza)

DoRa: Stii ce am gandit?

 

Am sa iau spre privit partea mea de cer.

Sa urmaresc doar seninul acela unde ma uit eu. Pe fereastra mea. 
***

S-o deschid, cat sa vad...?
Cate parti de cer-la fel- se mai pot privi?

Si-atunci cand apare, dupa ploaie curcubeu, ma gandesc ca vad tot bucata mea de azur...
Tu, partea ta.
Si el... tot asa. Si ea.

Dintre-atatea infinite raze,
...Soarele, rasare unul, imbratisandu-le pe toate-razele sale, intr-un loc de iubire-punct de plecare.
Pentru toti cei care cu inima spre cer privesc si vad, dintr-odata ca si acesta, inaltul, cerul, intreg e tot unul...
Constientizare.
Ce-o fi vrand sa spuna, preabunul?
Soarele, cerul...
...Ca suntem impreuna aici. Aici, e pamantul, minunatul, dragul, si imbelsugatul. Sfantul.

Precum iubirea din care suntem-eterna poezie. din inimi laolalta, zi de zi traita impreuna se scrie.
Din prezent se intrupeaza viitor...
Din noi, fiecare-devine universul tuturor.
Hai, mai stergi cu o bucurie de pe cer, din nori...?

-DoRa....? Esti?

(efecte)

(Ora de gramatica
acolo unde "cerul" e unul si credinta, asemenea. DoRa si maestrul launtric, interior. )

-Un cer;...- doua ceruri? Pai cum sa le numar? Sunt mai multe?
Vad numai unul.

-Si-n imaginatia ta?
-Vad cate vreau.
-Le putem "numara"? 
-Putem, asa.

Cerul, substantiv, neutru, impartial.
Mereu deasupra noastra, cu soarele privindu-ne, ocrotindu-ne, egal...

-As putea sa-mi inchipui ca sunt mai multe trepte de cer?
-Ai putea.

Cerul dintai-locul de unde pare sa ploua de sus cu "idei". Si ploua cu felurite chipuri de a trai. Sunt "retete", miliarde, milioane, mii: "asa se face", "asa se merge", "asa se-mbraca"..."te-nvat eu" te schimb eu" ..."castiga primul",

Dintr-un cer urmator, mai inalt, nu-ti ploua cu-atatea indicatoare, cii-mai curand-ninge cu legile nescrise, universale.
E cerul unde intrebarile concrete, dau logica vietii traite cu personalizare.
-E cerul urmator?
-Cred c-am sarit vreo doua trepte...
Distanta nu e foarte mare intre ele.
-Si.. sub cerul dintai, legile-acele cum le gasesc? Exista si-aici?
-Sunt. Insa, sub cerul dintai de deasupra acestui pamant, ele par anotimpuri, se deghizeaza in provocari, vin ca oportunitati... Cauza si efectul ei sunt doua capete ale unei realitati infasurate in timp. Din ce in ce, mai la buna vedere.

Un cer- noua ceruri... pe-o scara-a iubirii, a constientizarii rostului, a intrebarii- "ce fac eu aici?" si "ce mai pot sa fac, cand m-am trezit si azi sanatos"?
Sa numar cerurile?
Sa fiu atent? La mine sa fiu atent? Sa inteleg ce anume traiesc in acest prezent.
Sa vad ce ofer-sa pricep ce primesc...
Sa visez.
Sa iubesc.
Sa muncesc...

.... Stai, putin, maestre...
In loc de "sa muncesc", pot sa... daruiesc?
Uite, fac dar din gândurile-acestea toate, al inimii corolar si le trimit cu tine in marea cea mare, in zare, pretutideni sa citeaca, cine-i pregatit sa primeasca

DoRa