Clipa de viata dintr-o eternitate: prezent

Fiecare dintre noi simte, stie care-i povestea-adevarul in care se integreaza inca.
De-aici, extragerea valorii de adevar personal, pana la deslusire cat mai precisa imbraca uneori
haine de metafora.
Ca sa ai timp sa te intrebi, sa permiti sa afli si sa-ti dai voie sa fii.
Stii si intelegi ca viata ti-e daruita cu sens. 
Sensul sa i-l afli tu.
C-ai trait ..."cum" te-ai priceput cel mai bine -binecuvantare ca privesti inspre-origini si ca poti sa vezi-si-acum, lent de cum te bucuri de fiecare felie de prezent.

In vremuri ca cele curente esti uneori "agentul vietii tale sub o acoperire de..." credinte. 
Te descoperi undeva la inceput.

 

Cum adica-stii ca unde soare ar lipsi, viata s-ar inventa sub straluciri de luna....?
(Chiar asa?
Nu mi-a venit o alta idee, pe loc mai oportuna....
E-un fel de a spune: cred in viata. Si priveste-un ragaz, nu s-a petrecut asa? )

Cum... soarele si luna ti-s parinti?
Si tu, cine?
Viata... mai departe.

Si cum asa-ca oamenii de langa noi raspund mai curand starii decat actiunii si cuvintelor construite astfel, ca sa lamureasca prin contrariu?
Tot asa.

Castiga teren... intuitia.

 

Si cum... A scrie-e a face? A te trai constient e a fi...
***

Ce-ai trait? De unde ai rasarit?
Ce plan acum in minte ai... Mai ai?
Ce observi ca se petrece, acolo unde esti, ori stai?
Ce vrei?

***

Ca sa fii, inaintea ta au fost lumi si-au fost oameni. Si viata,, intreg te-a zamislit cine esti.

Singur ai venit ca sa descoperi ca impreuna suntem.

Relatiile care exista intre creaturile de pe pamant sunt chiar mai puternice. Datorita sentimentelor noastre si gandurile noastre, floarea va inflori mult mai frumos in liniste.
 Trebuie sa invatam acest adevar ca sa ne vindecam.
Nikola Tesla