Vezi..am găsit o floare, seamănă cu mantia ta.
Și pălăria-petală e precum căciula ta, când te-ai hotărî să schimbi anotimpul venirii și să te hotărăști s-apari
în primăvară-vară.
(Nu-s tristă. Deloc.)
Numa-ți spun ceva. De-aceea scriu.
Cu
tine vorbesc fiindcă știu că a rămas un gând
între noi de lămurit. Mi-ai cerut să fac listă, cu puțină vreme înainte,
de sărbătoarea când te-aștepta fiecare, iar eu n-am izbutit. Azi
la serviciu, ceva s-a întâmplat. Uite, direct, fără introducere, relatez. (Vii lângă
mine, Moșule?)
”- Dora … tu ești
măritată?
-Nu.
-De ce?” ?? Ultimele
două semne de întrebare sunt personale, da, personale. Să le privești, te
invit, drag cititor, apoi să le așezi îndărăt. Vreau să le iau cu luare-aminte
în inima mea.
- ............. Păi,
cred că abia acum m-am hotărât... (??) Ce, e târziu?
Acum știu. Știu ce înseamnă cu inima și cred că pricep
cum se întâmplă. M-am străduit, oricum,
îndelung. Repetam, iar și iar, ca un soi de episod circular, aceeași clasă în
iubire. Iubirea de sine, pacea din mine.
Parcă tu, n-ai văzut asta, an după an, ajun de
ajun? Străduință, era. Atât am putut și nici n-am prea înțeles multă
vreme cum și de ce. Cine știa să citească -n isorii și-n povești trăite, vădite
semne? De-acum altfel, pot. Respir iubire, e acțiune cu minte senină...
(Dau din cap, a încuviințare, Moșule, în timp ce îți scriu. Acum chiar că știu.
Teoretic, am cam înțeles. Ideeea e că pare acum că m-am născut ca și când
Azi ar fi prima zi, văd în față cale. Și știi și tu cum e, te ridici,
mergi..
Aici un popas.
Persoana care mă întreabă și vrea și
argumente- își adresează ei ”de ce-ul?”, gândi Dora în stilul predominant
analitic de care știe că scapă,
vreodată. Mă-ntreabă pe mine așa, dintr-o dată dacă și de ce… sunt
sau nu căsătorită. Este o întrebare pentru mine, clar? Ce-nvăț eu din asta,
căci momentul e sublim? Parcă-i test de competențe...
E vorba despre o
frumusețe de femeie, tânără soție, ce s-a căsătorit de vreo câțiva ani, să tot
fie doi-trei.
E o femeie îngrijită, se
aranjează și își schimbă în pas cu anotimpurile culoarea părului. La momentul acesta, când tu citești s-a mai întâmplat ăncă o dată schimbarea de-a culoarea... Cochetă,
hărnicuță, meșterește prăjituri extraordinare –Dora își amintește de laudele
colegilor de birou la petrecerea cu dulce și cafea oferită de mireasă la
momentul evenimentului. Da, da, sigur
că a gustat și ea.
-A,
știu, temeri… nu știu să fac prăjituri? gândi Dora iute. De-asta am întârziat
nepremeditat la măritiș.
-Știi.
Cel puțin două., se-auzi un ecou de undeva de sus.
-Din
cele cu foi, n-am prea exersat… Acelea-s fantastice.. la mare căutare.
-Întâi
c-ai descoperit puterea minunată a alimentelor curate care cresc cu lumină,
c-apoi iar te-ai întors, … Te decizi tu cumva. Depinde cre crezi, cu mintea ta.
Tu
știi să spui omului ce-a fi în stare să facă dacă s-ar crede, văzându-se –n
inima lui. Te bucuri când îl vezi că
acționează, de parcă ai fi tu. Nu-i destul? Ai putea să te detașezi de
rezultat.. aici e de lucrat. Ș-apoi mai e ceva. Când omul din gânduri, dacă
l-ai chemat cu credință, e lângă tine..
știi cum înfloresc roadele muncii din cuptor? Știi cum lustruiești casa?
Asta
când ții tu neapărat să bucătărești de zor…
-Păi
femeile așa fac cu iubire așa au în grijă lor casa, omul iubit, copiii…
Știi
ce bucurii se nasc și cât de ușor? Se cheamă
motivație.
Asta îți este. Crede-o
cu mintea ta. Fă-o posibilă din gând și încetează să te mai răzgândești în
timpul jocului, cum faci tu uneori.
Mergi până ajungi. Ai răbdare și ține-te dreaptă.
Norocul
muncit te așteaptă.
Știi
cum simți că acasă șade exact la loc sfânt și drag, în inima ta?
Cunoști
cum se simt acestea toate? Hai să-ți arăt, femeie care-nveți să alegi cu
adevărat să trăiești. Adevărurile le știi, pe acelea le trăiești.
Respiră
de câteva ori. Respiră curat. Inspiră iubire. Expiră temeri și trimite-le
lumină pământului a transformare.
Din inima ta imaginează din nou lumină curată. Las-o să te străbată și să
vindece, să dezlege energia pe unde-o ții adunată. Multe rezerve, fă-le pârâu, descătușează,m uită, iartă, deschide inima, eliberează. Parcurge ușor celulă cu
celălă și țesut cu țesut, mușchi după mușchi.
Iertare
se cheamă leacul. Iubirea e tot ce poate cuprinde și îmbrățișa. Simte-te om
binecuvântat care poate și face exact ce voința sa vrea.
Aleg
să trăiesc Azi. Ce gând? Azi ..până când, Dora?
-De
Azi înainte încă, Doamne. Cum?
Aflu
și spun. Înțeleg și trăiesc. Mă rog și îți mulțumesc!
*
-Doamne,
calitatea asta mi-”a ajuns” să mă știu pregătită?
-Dora,
ai crezut în tine că ești în stare? Ai
crezut în ea?
-Nu. Am fugit de ”greu”
să mă-ntâlnesc cu mine. Mereu.
Vezi despre tine că știi
ceva: tu escaladezi ideea de sacrificiu, urcând -trecând, prin el/ea. Fără a
rămâne, fără a vindeca. Cât să mai faci așa? Vindecă asta azi!
…
”Vezi Moșule, de ce îți
scriu:
Ți-am mai spus, așa se simte. E-o întrebare parcă
de la Univers.
E ca la început, când înveți să mergi din nou...
Poate te întrebi,
Moșule, de ce îți scriu tocmai ție, și chiar acum când toate sărbătorile au
trecut.
Îți scriu ca să îmi cer
iertare. Când m-ai întrebat, înainte de Ajun
"ce să-ți aducă Moșu,’ și
n-am răspuns ferm.
Tu chiar așteptai să cer.
”Cere și ți se va da!”
Eu iar n-am cerut. Da, de data asta.
(Uite nici ”c”-ul nu mai scrie bine, vezi de ce doresc eu un laptop
nou?) Și e drept, iar am confundat
borcanele și ți-am cerut ceva daruri bogate-știi tu, pentru copii.
Tu mă întrebai ce vreau eu.
Uite ce vreau: un
telefon nou, sau un laptop mic ca taare am nevoie... (toti.."copiii"
ti-au cerut dintr-astea, așa-i trendul.. Dacă ești moș, eu mi-s pui de om, cer
ceva util,.Și eu am constatat că mi-s chiar necesare. Uite, laptopul, vreau să
îl dăruiesc unei scriitoare. Iar telefonul să îl păstrez eu. .. CHIAR AM
TREBUINTA.
Consolidare: un laptop mic nou sau un telefon ...sau
amândouă.
Și să știi.. copiilor le fac eu dar. Cum, căror copii? Celor din Academii.
Hai, că știi despre ce vorbesc.
Mie, poți să-mi trimiți
și după-o lună de la Crăciun, un dar. Eu oricum cred că ești prezent oriunde și
în fiecare zi. Sălășluiești și-n inimile oamenilor motiv pentru care de-aceea,
poate ești confundat uneori de prunci cu părinții lor. (Vezi că și ”L” ul
șovăie să scrie? Laptop vrea să sugereze
că-i prioritar?)
Cred în tine! Esti un Moș care n-a dezamăgit
niciodată.
Să ierți, că n-am
răspuns precis la întrebare. M-oi
învăța? Știu că înțelegi ezitarea.
Nu s-a întamplat
intenționat. Ce-ar fi fost să-ți zic.. "dragă moșule Crăciun, fa-o pe Dora
femeie măritată...?" Iar aș fi cerut ceva pentru altul.
Fă tu bine c-un laptop
ș-apoi scriu eu poveste Dorei să reușească.
Poate-nțelege... Poate
acționează din inima sa. Sigur, da! Eu cred în ea. Crezi și dumneata?
Noapte bună, Moșu’! Mi-e
drag tare să știu că ești!
Ș-apoi bună dimineața,
Moșule, oriunde te-ai afla...
La constatări finale
trec: erate*** din tastatură (???) Ce-ar fi fost... [bine că sunt deja
corectate.]
Mai văd una... și-anume
greșeluță, am îndreptat-o degrabă și pe ea[chiar e tastatura și graba mea]. Pa,
Moșule Crăciun! Pa!
Să nu uit! Aștept orice
dar alegi tu că vrei să-mi trimiți pe strada Azi, 13.
(Da, strada Azi, știi că
m-am mutat)
Cu drag, Moșule!
De-a Azi
Citește, iubește și dă mai departe!
