Foto- preluare www.aimee.ro
Mai mult sau mai puțin? Exact cât trebuie...nu mult, nu puțin.
Așa cred cu tărie că e măsura abundenței acum în viața mea.
Am citit vreme de 30 de zile cartea Rhondei Byrne- la care am ajuns printr-o serie de împrejurări deloc întâmplătoare. Este vorba despre Magia- o carte care pe deplin mi-a schimbat optica și m-a făcut să înțeleg attfel viața. Mulțumesc cu sufletul tot doamnei care m-a îndreptat spre descoperirea autoarei, m-a determinat citind-o să-mi ascult sufletul. Mulțumesc! Cu sufletultot!
Ca să pot vorbi acum despre Schimbare- o notez cu majusculă datorită importanței pe care i-o atribui-a trebuit să experimentez eu însămi aceasta. Si extraordinar de bine a fost...și excelent e și acum.
Tot ceea ce suntem acum, e rezultatul a ceea ce am gândit. Ce vom fi-avem șansa să construim gândind exact cum vrem să fim-nu cum nu vrem- fără teamă, ci cu încredere.
Întotdeauna m-am îndreptat spre acest drum..spre acceptare, spre înțelegere, spre bine..și al meu și al celorlalți, .. Aceasta a fost direcția generală... așa am ales să fac ceea ce am făcut până acum cu adevărată pasiune....iar dacă au fost și abateri a fost pentru a ajunge să înțeleg necesitatea schimbării înlăuntru..că totul din interior izvorăște, că nu lipsește nimic atâta vreme cât te ai pe tine și crezi în tine.
Ești ceea ce gândești!
Am afirmat mereu că pentru a avea un corp sănătos e nevoie de mișcare de alimentație sănătoasă, așa consider că și spiritual este nevoie de antrenament continuu, susținut. Cum? Gândind fără excepție că tot ce ni se întâmplă e ceea ce este cel mai bine pentru noi, nezăbovind la a analiza eventualele evenimente care nu ne plac, lasându-le să treacă, amplificându-ne recunoștința pentru tot ce avem in prezent și conștientizând că totul vine din interior.
Orice dorință, orice vis îndrăzneț e posibil, e realizabil, fără îndoială.
Singura condiție e să crezi tu însuți în visul tău.
Să crezi, să vezi, să simți! Să desenezi! Mental sau faptic. Grafic. În culori vii. Sau să postezi colaje cu dorințe. Ai să râzi întâi în sinea-ți când vei vedea cu ochii tăi cum totul capătă consistență. Asta faci întâi. Zâmbești a bine. Apoi nu mai ai îndoieli. Se întâmplă cu adevărat. Ești arhitectul propriei vieți, ba chiar conștientizezi tu însuți/însăți asta. Nu e magic?
Abundența? E pretutindeni. Nu ne lipsește nimic.
Diminețile sunt mai senine de când mă trezesc mulțumind că sunt, că am ce îmi trebuie, că zâmbesc, că mă aștept la lucruri și vești minunate pe parcursul zilei.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
O realizare notabilă- Am învățat să mă trezesc mulțumind:
1.Mulțumesc din inimă pentru ziua nouă care începe
2. Mulțumesc pentru că sunt sănătoasă
3.
Mulțumesc pentru soare
4.
Mulțumesc pentru copiii din jurul meu
5. Mulțumesc pentru cei dragi, pentru prieteni
6.
Mulțumesc pentru toți banii de care am beneficiat
7.
Mulțumesc pentru casa minunată în care mă simt atât de bine
8.
Mulțumesc pentru ideea bună de a relua sportul
9
Mulțumesc pentru mersul pe jos
10. Mulțumesc pentru veștile minunate ce mă așteaptă azi-așa am învățat eu să anticipez binele...
În fiecare zi când mă trezesc, caut -derulez doar ziua precedentă- și găsesc din belșug alte zece motive de a fi recunoscătoare. Și e atât de bine. Fie le scriu, explicit, menționând și motivul pentru care mă bucură noua zi pe care o trăiesc, fie le spun în sinea mea, dar tot le scriu-e manieră personală de gestiune :).
Și e atât de bine!
Încercați? Totul se obține. Totul. Cu perseverență.
Spor și Magie!
De unde incepe dezvoltarea personala? Incepe cu tine. Si cum stii ce sa privesti. E tot o alegere constienta. Ce vrei de fapt sa traiesti? Cine traieste? Ce alegeri te-au adus in punctul in care esti? Continui asa? Despre aceste lucruri e aceasta invitatie adresata tie LaFericire. Poftim la bucurat... :)
duminică, 23 septembrie 2012
sâmbătă, 22 septembrie 2012
duminică, 2 septembrie 2012
vineri, 31 august 2012
Despre bani?
Simplu și la obiect. Nu mă mai îngrijorează.
De fapt, sinceră să fiu nu doar că banii nu mă mai îngrijorează.. ci .am pus în locul grijilor- recunoștința.
Ultimele săptămâni au fost unele concentrate pe pasiuni, activități și gânduri care aduc bucurii.
Nu înseamnă că nu mai sunt necesar banii în viața meai, însă am schimbat radical ceva în concepția cu referire la aceste bilete oficiale care susțin fie dorințele firești de a explora în vacanțe alte lucuri ale minunatului Pământ, fie produsele de este nevoie în cotidianul zilnic..
Cum mă simt?
Recunoscătoare. Pentru că am un job pentru care simt că am fost pregătită, pentru oamenii din jurul meu, pentru locul în care am împlinit un majorat în profesie.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
De fapt, sinceră să fiu nu doar că banii nu mă mai îngrijorează.. ci .am pus în locul grijilor- recunoștința.
Ultimele săptămâni au fost unele concentrate pe pasiuni, activități și gânduri care aduc bucurii.
Nu înseamnă că nu mai sunt necesar banii în viața meai, însă am schimbat radical ceva în concepția cu referire la aceste bilete oficiale care susțin fie dorințele firești de a explora în vacanțe alte lucuri ale minunatului Pământ, fie produsele de este nevoie în cotidianul zilnic..
Cum mă simt?
Recunoscătoare. Pentru că am un job pentru care simt că am fost pregătită, pentru oamenii din jurul meu, pentru locul în care am împlinit un majorat în profesie.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Eu cred în minuni!
Am început să scriu pe acest blog cumva dintr-o dorință de a mă regăsi pe mine...
Mintea, precum corpul de nu exersează prin practici sănătoase sportul, mișcarea și întreținerea perseverentă ajunge la necesitatea unei diete..adică la ceea ce se cheamă uneori zbucium interior...
Ce se întâmplă dacă mâncăm serile- mult și bine, suntem sedentari... și asta-timp îndelungat? Evident acumulăm kilograme. Unora ne plac, altora nu...
Datr dacă- zi de zi- influențați de stress, nesiguranță ne alimentăm mintea cu gânduri sumbre, cu invidie, cu de genul.." Nu pot..", "Nu ajung banii"...." ce se întâmplă?
Creierul percepe toate gândurile noastre ca fiind reale..și atunci...chiar n-ai să poți, chiar bani nu vei avea, etc..
Ajunsesem să fiu omul care nu mai avea răbdare, ori care obosise și striga înlăuntrul ființei:Vreau acum și aici!!
M-am gândit apoi: câți ani mi-au trebuit să ajung să profesez ceea ce știam că am să fac de prin clasa a IV-a primară?? Cel puțin 5. Un Liceu Pedagogic de pe vremea aceea atât dura.
Și am avut răbdare? Și nu m-a clintit nimeni din hotărârea mea?
Păi...de câte ori nu trăiam cu autentică emoție joaca "de-a învățătoarea" prin fața blocului, cu copii de aceeasi vârstă, pe care îî aveam "elevi"? Mă vedeam cu ochii minții acolo-știam că așa încep eu să îmi construiesc realitatea.
Vreau..însă încrederea că pot unde-i?
Doresc..dar gândurile de bine, mulțumirea, recunoștința, ...?
Și au fost suficiente câteva aduceri aminte...câteva minunate cărți de citit, ca să redescopăr minunea dinlăuntrul meu.
Zi de zi se întâmplă o mulțime de lucruri bune. Cu cât mulțumești în gând, mai mult, mai sincer, mai plin de recunoștință pentru binele din viața ta, cu atât mai mult și în zilele următoare sporesc motivele de recunoștință.
Am descoperit -din experiența personală că trezirea cu gândul de a mulțumi pentru tot ce sunt, pentru tot ce am ....îmi dă o stare de bine-lăuntrică- de nebănuită siguranță.
Pe această "temelie" de bine, fundație de liniște și pace și recunoștință, legea atracției universale începe dă funcționeze din nou...
Binele atrage bine! Recunoștința după sine tot recunoștința cheamă, niciunul dintre noi, oameni nu ar trebui să aleagă neputințe, neîmpliniri....
Văd minunile zilnice, fericirile mici și mari cum îmi aduc emoții și recunoștință.
Fiecare e arhitectul zilei , săptămânii, anului și vieții lui!
Începe de azi, mulțumind că ești, că trăiești, că ai pe cineva aproape...că simți...că dăruiești.. Fii perseverent!
Eu cred în minuni și nu mai uit să mulțumesc zilnic pentru asta!
Mintea, precum corpul de nu exersează prin practici sănătoase sportul, mișcarea și întreținerea perseverentă ajunge la necesitatea unei diete..adică la ceea ce se cheamă uneori zbucium interior...
Ce se întâmplă dacă mâncăm serile- mult și bine, suntem sedentari... și asta-timp îndelungat? Evident acumulăm kilograme. Unora ne plac, altora nu...
Datr dacă- zi de zi- influențați de stress, nesiguranță ne alimentăm mintea cu gânduri sumbre, cu invidie, cu de genul.." Nu pot..", "Nu ajung banii"...." ce se întâmplă?
Creierul percepe toate gândurile noastre ca fiind reale..și atunci...chiar n-ai să poți, chiar bani nu vei avea, etc..
Ajunsesem să fiu omul care nu mai avea răbdare, ori care obosise și striga înlăuntrul ființei:Vreau acum și aici!!
M-am gândit apoi: câți ani mi-au trebuit să ajung să profesez ceea ce știam că am să fac de prin clasa a IV-a primară?? Cel puțin 5. Un Liceu Pedagogic de pe vremea aceea atât dura.
Și am avut răbdare? Și nu m-a clintit nimeni din hotărârea mea?
Păi...de câte ori nu trăiam cu autentică emoție joaca "de-a învățătoarea" prin fața blocului, cu copii de aceeasi vârstă, pe care îî aveam "elevi"? Mă vedeam cu ochii minții acolo-știam că așa încep eu să îmi construiesc realitatea.
Vreau..însă încrederea că pot unde-i?
Doresc..dar gândurile de bine, mulțumirea, recunoștința, ...?
Și au fost suficiente câteva aduceri aminte...câteva minunate cărți de citit, ca să redescopăr minunea dinlăuntrul meu.
Zi de zi se întâmplă o mulțime de lucruri bune. Cu cât mulțumești în gând, mai mult, mai sincer, mai plin de recunoștință pentru binele din viața ta, cu atât mai mult și în zilele următoare sporesc motivele de recunoștință.
Am descoperit -din experiența personală că trezirea cu gândul de a mulțumi pentru tot ce sunt, pentru tot ce am ....îmi dă o stare de bine-lăuntrică- de nebănuită siguranță.
Pe această "temelie" de bine, fundație de liniște și pace și recunoștință, legea atracției universale începe dă funcționeze din nou...
Binele atrage bine! Recunoștința după sine tot recunoștința cheamă, niciunul dintre noi, oameni nu ar trebui să aleagă neputințe, neîmpliniri....
Văd minunile zilnice, fericirile mici și mari cum îmi aduc emoții și recunoștință.
Fiecare e arhitectul zilei , săptămânii, anului și vieții lui!
Începe de azi, mulțumind că ești, că trăiești, că ai pe cineva aproape...că simți...că dăruiești.. Fii perseverent!
Eu cred în minuni și nu mai uit să mulțumesc zilnic pentru asta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

